ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1908/2010

Asupra contestației

în anulare de față în baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Decizia penală nr. 2191 din 18 iunie

2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, pronunțată în Dosar

nr. 4849/109/2006, au fost admise recursurile declarate de Parchetul de pe

lângă Curtea de Apel Pitești și, printre alții, de inculpatul T.I. împotriva

Deciziei penale nr. 16A din 19 februarie 2008 a Curții de Apel Pitești, secția

penală și pentru cauze cu minori și de familie, casată în parte decizia

recurată și Sentința penală nr. 426 din 27 septembrie 2007 a Tribunalului Argeș

și, rejudecând, a dispus schimbarea încadrării juridice din infracțiunile

prevăzute de art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 și a art. 329

alin. (1) C. pen., ambele cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen. și art. 41 alin.

(2) C. pen. în infracțiunea prevăzută de art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea

nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., text de lege în baza

căruia l-a condamnat la pedeapsa de 5 ani închisoare.

Împotriva acestei

decizii, la data de 28 decembrie 2009, s-a înregistrat pe rolul secției penale

o cerere de contestație în anulare, motivată în scris la dosar și întemeiată pe

dispozițiile art. 386 lit. d) C. proc. pen.

Potrivit art. 391

alin. (1) C. proc. pen., în raport cu motivul invocat de contestator, Înalta

Curte a examinat admisibilitatea în principiu a cererii de contestație.

La primul termen

fixat în cauză, a lipsit contestatorul, aflat în stare de arest și s-a referit

asupra mai multor cereri depuse la dosar, prin care contestatorul a învederat

că nu a formulat nicio plângere sau recurs la instanță și nu dorește să fie

transferat pentru a fi adus în fața instanței.

Înalta Curte a

acordat trei termene în cauză, pentru a fi prezentat instanței contestatorul

arestat, în vederea verificării nemijlocite a manifestării sale de voință.

La termenul din 15

aprilie 2010, urmare comunicării de către Penitenciarul Colibași că petentul

contestator a fost liberat la data de 16 martie 2010, s-a dispus citarea

acestuia la adresa de domiciliu, pentru termenul din 13 mai 2010.

La ultimul termen

acordat pentru a se prezenta contestatorul, în vederea verificării manifestării

sale de voință, acesta a lipsit.

Drept urmare, în

raport de repetatele cereri scrise în care contestatorul a învederat că nu a

exercitat nicio cale de atac, Înalta Curte urmează a constata că petentul

contestator T.I. nu a formulat contestație în anulare formulată de împotriva

Deciziei penale nr. 2191 din 18 iunie 2009 a Înaltei Curți de Casație și

Justiție.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată că petentul

contestator T.I. nu a formulat contestație în anulare formulată împotriva

Deciziei penale nr. 2191 din 18 iunie 2009 a Înaltei Curți de Casație și

Justiție, secția penală, pronunțată în Dosar nr. 4849/109/2006.'

Onorariul

apărătorului desemnat din oficiu pentru petentul contestator, în sumă de 200

RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 13 mai 2010.