ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1721/2010
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1721/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)
Asupra contestației
în anulare,
Din examinarea
lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Decizia nr. 295 din 29 ianuarie 2009
pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, în Dosarul nr.
3164/109/2007, s-au respins recursurile declarate de Pachetul de pe lângă
Curtea de Apel Pitești și de recurentul-inculpat R.V.A. împotriva Deciziei
penale nr. 95/A/MF din 30 octombrie 2008 a Curții de Apel Pitești, secția
penală și pentru cauze cu minori și de familie.
A dedus din pedeapsa
aplicată recurentului inculpat, durata reținerii și a arestării preventive de
la 19 iulie 2007 la 29 ianuarie 2009.
A obligat inculpatul
la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Împotriva acestei
decizii a formulat contestație în anulare inculpatul R.V.A. invocând excepția
de nelegalitate a ordonanței de reținere cu nr. 75921 din 19 iulie 2007 din
Dosarul nr. 405/P/2007 al I.P.J. Argeș, emisă de comisar din cadrul I.P.J.
Argeș - serviciul de investigații criminale, T.C. A mai invocat excepția de
necompetență teritorială privind cercetarea penală din Dosarul nr. 405/P/2007,
respectiv Dosarul nr. 3164/109/2007 al Tribunalului și Parchetului Pitești,
susținând că Biroul Judiciar Câmpulung era competent să efectueze cercetarea
penală și nu I.P.J. Argeș.
A mai susținut că se
află în stare de arest de 3 ani de zile fără să fi comis vreo faptă penală,
fiindu-i aplicabile dispozițiile art. 10, art. 11 C. proc. pen. și art. 73,
art. 74, art. 76 C. pen. și că se impune anularea imediată a sentințelor
penale, care sunt false, aberante și anularea mandatului de executare care este
fals, ilegal și casarea sentințelor penale și a pedepsei aberante care i s-a
aplicat.
La dosarul cauzei a
depus mai multe memorii prin care reiterează aceleași motive invocate în
contestația în anulare.
Examinând contestația
în anulare Înalta Curte constată că este inadmisibilă pentru următoarele
considerente:
În conformitate cu
prevederile art. 391 alin. (1) C. proc. pen., „instanța examinează
admisibilitatea în principiu a cererii de contestație, fără citarea
părților", verificând, între altele, potrivit alin. (2) din același
articol „că motivul pe care se sprijină contestația este dintre cele prevăzute
de art. 386".
Înalta Curte constată
că cererea formulată de contestator nu îndeplinește exigențele legale impuse de
dispozițiile invocate, în sensul că, contestatorul invocă anularea unui mandat
de executare a pedepsei, anularea unor sentințe penale pe care nu le precizează
expres și le apreciază „ca fiind aberante". A mai invocat excepția de
nelegalitate a ordonanței de reținere cu nr. 75921 din 19 iulie 2007 din
Dosarul nr. 405/P/2007 al I.P.J. Argeș, emisă de comisar din cadrul I.P.J.
Argeș - Serviciul de Investigații Criminale, T.C. A mai invocat excepția de
necompetență teritorială privind cercetarea penală din Dosarul nr. 405/P/2007,
respectiv Dosarul nr. 3164/109/2007 al Tribunalului și Parchetului Pitești, susținând
că Biroul Judiciar Câmpulung era competent să efectueze cercetarea penală și nu
I.P.J. Argeș.
Așa fiind, Înalta
Curte urmează să dispună respingerea, ca inadmisibilă, a contestației în
anulare formulată de contestatorul R.V.A. împotriva Deciziei penale nr. 295 din
29 ianuarie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală.
În conformitate cu
dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen., va obliga contestatorul la plata
cheltuielilor judiciare către stat conform dispozitivului prezentei decizii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca
inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatorul R.V.A.
împotriva Deciziei penale nr. 295 din 29 ianuarie 2009 a Înaltei Curți de
Casație și Justiție, secția penală.
Obligă contestatorul
la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință
publică, azi 30 aprilie 2010.