ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1721/2010

Asupra contestației în anulare, Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Decizia nr. 295 din 29 ianuarie 2009 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, în Dosarul nr. 3164/109/2007, s-au respins recursurile declarate de Pachetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești și de recurentul-inculpat R.V.A. împotriva Deciziei penale nr. 95/A/MF din 30 octombrie 2008 a Curții de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie. A dedus din pedeapsa aplicată recurentului inculpat, durata reținerii și a arestării preventive de la 19 iulie 2007 la 29 ianuarie 2009. A obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare către stat. Împotriva acestei decizii a formulat contestație în anulare inculpatul R.V.A.

invocând excepția de nelegalitate a ordonanței de reținere cu nr. 75921 din 19 iulie 2007 din Dosarul nr. 405/P/2007 al I.P.J. Argeș, emisă de comisar din cadrul I.P.J. Argeș - serviciul de investigații criminale, T.C. A mai invocat excepția de necompetență teritorială privind cercetarea penală din Dosarul nr. 405/P/2007, respectiv Dosarul nr. 3164/109/2007 al Tribunalului și Parchetului Pitești, susținând că Biroul Judiciar Câmpulung era competent să efectueze cercetarea penală și nu I.P.J. Argeș. A mai susținut că se află în stare de arest de 3 ani de zile fără să fi comis vreo faptă penală, fiindu-i aplicabile dispozițiile art. 10, art. 11 C. proc. pen. și art. 73, art. 74, art. 76 C. pen.

și că se impune anularea imediată a sentințelor penale, care sunt false, aberante și anularea mandatului de executare care este fals, ilegal și casarea sentințelor penale și a pedepsei aberante care i s-a aplicat. La dosarul cauzei a depus mai multe memorii prin care reiterează aceleași motive invocate în contestația în anulare. Examinând contestația în anulare Înalta Curte constată că este inadmisibilă pentru următoarele considerente: În conformitate cu prevederile art. 391 alin. (1) C. proc.

pen., „instanța examinează admisibilitatea în principiu a cererii de contestație, fără citarea părților", verificând, între altele, potrivit alin. (2) din același articol „că motivul pe care se sprijină contestația este dintre cele prevăzute de art. 386". Înalta Curte constată că cererea formulată de contestator nu îndeplinește exigențele legale impuse de dispozițiile invocate, în sensul că, contestatorul invocă anularea unui mandat de executare a pedepsei, anularea unor sentințe penale pe care nu le precizează expres și le apreciază „ca fiind aberante". A mai invocat excepția de nelegalitate a ordonanței de reținere cu nr. 75921 din 19 iulie 2007 din Dosarul nr. 405/P/2007 al I.P.J. Argeș, emisă de comisar din cadrul I.P.J.

Argeș - Serviciul de Investigații Criminale, T.C. A mai invocat excepția de necompetență teritorială privind cercetarea penală din Dosarul nr. 405/P/2007, respectiv Dosarul nr. 3164/109/2007 al Tribunalului și Parchetului Pitești, susținând că Biroul Judiciar Câmpulung era competent să efectueze cercetarea penală și nu I.P.J. Argeș. Așa fiind, Înalta Curte urmează să dispună respingerea, ca inadmisibilă, a contestației în anulare formulată de contestatorul R.V.A. împotriva Deciziei penale nr. 295 din 29 ianuarie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală. În conformitate cu dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen., va obliga contestatorul la plata cheltuielilor judiciare către stat conform dispozitivului prezentei decizii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatorul R.V.A. împotriva Deciziei penale nr. 295 din 29 ianuarie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală. Obligă contestatorul la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 30 aprilie 2010.