ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2191/2008

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2191/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)

Asupra

recursului de față:

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Prin sentința penală nr. 426 din 27

septembrie 2007 a Tribunalului Argeș, secția penală, s-a schimbat încadrarea

juridică în

baza art. 334 C. proc. pen.

privind pe inculpații T.F., T.A., T.I. și T.M. din infracțiunea prev.

de

art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 și art. 329 alin. (1) C. pen.

cu aplicarea pentru fiecare a dispoz. art. 41 alin. (2) și art. 33 lit. a) C.

pen., iar pentru inculpatul T.F., și a

dispoz. art. 37

lit. b) C. pen., în câte o singură infracțiune prev. de art. 329 alin.

(1) C. pen. cu aplicarea pentru fiecare inculpat a dispozițiilor art. 41 alin.

(2) C. pen., iar pentru inculpatul T.F. și a dispozițiilor art. 37 lit. b) C.

pen.

A condamnat pe inculpații T.I., T.M., T.F.

și T.A. în prezent aflați în Penitenciarul Colibași la câte:

- 3 ani închisoare și câte 2 ani

interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) și b) C. pen. pentru

săvârșirea infracțiunii de proxenetism

prev.

de art. 329 C. pen. cu aplic, cu aplicarea pentru fiecare inculpat a

dispozițiilor art. 41 alin. (2) C. pen. iar

pentru inculpatul T.F. și a

disp. art. 37 lit. b) C. pen.

În baza art. 57 C. pen. inculpații vor

executa pedepsele principale în condiții de penitenciar.

În baza

art. 71 C. pen. inculpații vor fi lipsiți pe durata executării

pedepselor principale de exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit.

a) și b)

C. pen.

În baza art. 350 C. proc. pen. menține

starea de arest preventiv a celor 4 inculpați, iar în baza art. 88 C. pen.

deduce din pedepsele aplicate perioadele executate în arest preventiv, începând

cu 13 iunie 2006 pentru inculpații T.I. și T.A. și cu data de

28 iunie 2006 pentru inculpații T.I. și T.M., la

zi.

În baza art. 118 lit. e) C. pen. și art.

329 alin. (4) C. pen. a confiscat de la inculpați echivalentul în lei al următoarelor

sume:

-

2.482 EURO de la inculpatul T.I.;

- 13.420 EURO + 2.019 dolari SUA de

la inculpatul T.A.;

-

265,37 EURO de la inculpatul T.M.;

-

15.990 EURO + 12.429 dolari SUA de la inculpatul T.F., prin obligarea

inculpaților la plata acestor sume către stat.

Constată că părțile vătămate S.G.; P.P.E.

; S.M.M.

; V.M.; E.E.;

B.N.,

G.S.,

M.L., C.D., nu s-au constituit părți civile.

În baza art. 191 C. proc. pen. obligă pe fiecare inculpat la câte 1.500

lei cheltuieli judiciare către stat din care câte 100 lei onorarii de avocat

din oficiu la urmărirea penală.

S-a reținut că Constată că prin rechizitoriul nr. 33/D/P din 06 iulie

2006

al D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial

Pitești, au fost trimiși în judecată, în stare

de arest preventiv

inculpații T.I., T.A., T.F.

și T.M. pentru

săvârșirea infracțiunilor de trafic de

persoane și proxenetism prev. de

art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr.

678/2001

și art. 329 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 33 lit. a), j) art. 41 alin. (2) C.

pen., iar pentru inculpatul T.F. și a dispozițiilor art. 37 lit. b) C. pen.

În esență, prin actul de sesizare s-a reținut că în perioada 2004 -

2005, în diferite componențe, inculpații prin

promisiuni nesincere de oferire

a unor locuri de muncă decente au

recrutat mai multe femei din județul Argeș și din țară, s-au ocupat de

obținerea pașapoartelor, le-au achitat contravaloarea călătoriei și le-au

transportat în Spania. In unele cazuri

chiar

inculpații au circulat împreună ci victimele până la destinație, iar în alte

situații acestea au fost însoțite de alți membri ai familiilor inculpaților.

Ajunși la destinație, inculpații au

asigurat găzduire părțile vătămate și

luându-le actele de

identitate le-au obligat să se prostitueze. In urma acestei activități au fost

obținute diferite sume de bani care fie au fost preluate direct de inculpați,

fie au fost trimise în țară, pe numele inculpaților, prin serviciile Western

Union sau Money Gram.

Examinând probele administrate

instanța reține următoarele:

În perioada 2004-2005, inculpatul T.I. a recrutat pe

părții vătămate P.P.I., S.M.M. și V.M.

iar în luna septembrie 2004 Ie-a transportat în

Spania și Ie-a

asigurat cazarea într-un apartament închiriat.   Părțile

vătămate au

practicat prostituția însă nu

există dovada că au fost constrânse în acest

sens. Din această

activitate a rezultat suma de 2482 Euro, sumă ce a

fost transferată în țară, pe numele inculpatului menționat.

Inculpatul T.A., la începutul anului 2005 a

recrutat și

transportat în Spania pe partea vătămată S.G.,

achitând

contravaloarea transportului.

Ajunși la destinație, inculpatul a asigurat

cazarea părții vătămate într-un apartament închiriat, iar aceasta a

început

să practice prostituția, o

parte din sumele obținute respectiv 13.420 Euro

și 2.019 dolari SUA fiind transferate în țară, pe numele inculpatului.

În perioada 2004-2005 inculpatul T.F. a recrutat pe părțile vătămate P.I.,

E.E. și B.N. pe care le-a transportat Spania, unde acestea au practicat

prostituția. Din

sumele rezultate au fost

transferate pe numele inculpatului sumele de

15.990 Euro și 12.429 dolari

SUA.

În luna august 2004 inculpatul T.M. a

recrutat pe părțile vătămate B.C. și G.S. pe care Ie-a transportat în Spania

unde Ie-a asigurat cazarea într-un apartament închiriat. Părțile vătămate

practicat prostituția, iar din sumele obținute au fost transferați pe numele

inculpatului 265,37 Euro.

Inculpații

nu au recunoscut săvârșirea infracțiunilor așa cum au fost

expuse mai sus însă aceasta rezultă din

celelalte probe administrate în

cauză, respectiv: declarațiile părților vătămate, date în cursul

urmăririi

penale, declarațiile martorilor situația

intrărilor și ieșirilor din țară, transferurile de bani efectuate prin Western

Union și Money Gram și procesele verbale de recunoaștere de pe planșa

fotografică. Este de precizat că părțile vătămate au avut in permanență

comportare oscilantă, dând declarații contradictorii. Astfel, într-o primă

fază, au declarat că au fost obligate de inculpați să se prostitueze, apoi că

au practicat această activitate de bunăvoie, fiind protejate de inculpați iar

în final că nu au practicat prostituția ci au desfășurat activități oneste.

Coroborând aceste declarații cu celelalte probe administrate în cauză,

respectiv declarațiile inculpaților și depozițiile martorilor audiați în cauză

se va, reține în esență ca situație de fapt, că în perioada 2004-2005 inculpații

T.I., T.A., T.F. și

T.M. au recrutat

pe părțile vătămate, le-au transportat în Spania, unde le-au asigurat cazarea

în apartamente închiriate. Părțile vătămate au practicat prostituția fără a fi

constrânse în acest sens, iar o parte din sumele încasate au fost expediate în

țară pe numele inculpaților, conform documentelor de transfer, prin Western

Union și Money Gram.

Față de situația de fapt reținută,

urmează ca în baza art. 334 C. proc. pen. să fie schimbată încadrarea juridică

privind pe cei patru inculpați din infracțiunile prev. de art. 12 alin. (2) lit.

a) din Legea nr. 678/2001 și art. 329 alin. (1) C. pen. cu aplicarea pentru

fiecare inculpat a dispozițiilor art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 33 lit. a) C.

pen., iar pentru inculpatul T.F. și a dispozițiilor art. 37 lit. b) C. pen., în

câte o singură infracțiune prev. de art. 329 alin. (1) C. pen. cu aplic. art.

41 alin. (2) C. pen., iar pentru inculpatul T.F. și a dispozițiilor art. 37 lit.

b) C. pen., texte legale în baza cărora dispune condamnarea inculpaților.

Soluția de schimbare a încadrării

juridice în sensul menționat se impune în raport de faptul că distincția dintre

infracțiunea de trafic de

persoane prev. de

art. 12 din Legea nr. 678/2001 și cea de proxenetism

prev.

de

art.329 alin. (1) C. pen., este dată de obiectul

juridic generic diferit al celor două incriminări. Astfel, în cazul

infracțiunilor prev. de Legea nr. 678/2001 acesta constă în apărarea dreptului

la libertatea de voință și iar în cazul infracțiunii de proxenetism prev. de

art. 329 alin. (1) C. pen. în apărarea bunelor moravuri în relațiile de

conviețuire socială și asigurare licită a mijloacelor de existență.

Ca urmare, în cazul în care o persoană,

fără a întrebuința constrângeri, îndeamnă sau înlesnește practicarea

prostituției de către persoane majore, săvârșește infracțiunea de proxenetism,

prev. de art. 329 alin. (1) C. pen.

La

stabilirea și individualizarea pedepselor vor fi avute în vedere

dispozițiile art. 72 C. pen. în raport de care se reține, pe de o parte

gradul ridicat de pericol social al infracțiunilor, antecedentele penale ale

inculpaților T.A. și T.F., iar pe de altă parte împrejurarea că inculpații

provin din familii organizate, au avut o comportare parțial sinceră în cursul

procesului penal și au o stare a sănătății precară.

Față de aceste circumstanțe se

apreciază că scopul preventiv și educativ a pedepsei penale prev. de art. 52 C.

pen., poate fi realizat prin condamnarea inculpaților la pedeapsa închisorii cu

executare în condiții de penitenciar conform art. 57 și art. 7 C. pen.

declarat apel în termen legal Parchetul de pe lângă Tribunalul Argeș și

inculpații T.A., T.F., T.I. și T.M.

Parchetul de pe lângă Tribunalul Argeș

critică hotărârea primei

instanțe

pentru următoarele motive: instanța a apreciat în mod greșit probele

administrate în cauză și în consecință, a schimbat încadrarea juridică a

faptelor pentru care inculpații au fost trimiși în judecată; deși a reținut că

fiecare inculpat a comis infracțiunea de proxenetism în formă continuată,

precum și a în baza înțelegerii prealabile cu ceilalți inculpați, instanța de

fond nu a reținut în sarcina fiecăruia circumstanța agravantă prevăzută de art.

75 lit. a) C. pen.; consideră că pedeapsa principală aplicată celor 4 inculpați

este prea blândă, având în vedere pericolul social ridicat al infracțiunilor

săvârșite de aceștia.

Inculpații T.A., T.F. și T.M., critică

hotărârea primei instanțe pentru nelegalitate, în sensul că în mod greșit s-a

reținut în sarcina lor săvârșirea faptelor pentru care au fost condamnați.

Apelanții consideră că aceste fapte nu există și în consecință solicită

achitarea în baza dispozițiilor art. 10 lit. a) C. proc. pen.

Inculpații mai sus menționați consideră

că apelul parchetului este nefondat și solicită respingerea acestuia.

Inculpatul T.I. critică hotărârea

primei instanțe pentru nelegalitate, apreciind că în mod greșit s-a reținut în

sarcina sa infracțiunea pentru care a fost condamnat. In opinia apelantului

fapta pentru care a fost condamnat nu există și în consecință solicită

achitarea în baza dispozițiilor art. 10 lit. a) C. proc. pen.

Apreciază că apelul parchetului este

nefondat.

În dezvoltarea motivelor de apel,

apelanții inculpați consideră că nu există probe care să demonstreze săvârșirea

faptelor pentru care au fost condamnați.

Examinând sentința supusă apelului din

punct de vedere al motivelor invocate, în conformitate cu

disp.

art. 371

C. proc. pen., curtea constată următoarele:

Prima instanță a stabilit corect

situația de fapt așa cum rezultă din probele administrate atât în faza de

urmărire penală, cât și în faza de judecată, respectiv declarațiile părților

vătămate, declarațiile martorilor audiați, procesele verbale de transcriere a

interceptării convorbirilor telefonice, procesele verbale de recunoaștere din

grup și alte acte ale dosarului.

Astfel, inculpatul T.I. a recrutat pe

părțile vătămate

P.P.I. și S.M.M. din

localitatea Babana

județul Argeș. In acest scop, s-a deplasat la

domiciliul acestora și a afirmat că le va duce la muncă în Franța sau Spania,

precizând că este vorba de spălatul vaselor sau munci menajere. În acest sens,

sunt declarațiile martorilor A.C., S.N. și N.S.

În aceeași perioadă, inculpatul T.I. a

recrutat-o și pe partea vătămata V.M., căreia aparent i-a oferit un loc de

muncă la un restaurant din Spania.

La data de 3 septembrie 2004,

inculpatul, după ce a procurat documente de identitate pentru părțile vătămate

a ieșit cu acestea din țară. In Spania, părților vătămate li s-au luat

pașapoartele, au fost cazate într-un apartament închiriat de inculpatul T.F. și

obligate să se prostitueze. Părțile vătămate erau supravegheate de către C.A.,

concubina lui T.F., care colecta și banii realizați din prostituție.

S-a stabilit că în perioada 2004 - 2005

inculpatul a realizat din activitatea infracțională suma de 2.482 EUROO.

Din probatoriul administrat în această

cauză rezultă că inculpatul T.A. la începutul anului 2005 a recrutat pe partea

vătămată S.G., promițându-i că îi va asigura un loc de muncă într-un restaurant

din Spania. Inculpatul a

transportat-o în

Spania, achitând contravaloarea transportului. Așa cum

rezultă din

declarația părții vătămate, aceasta a fost cazată într-un apartament, unde

locuiau și alte femei provenite din România și obligate de inculpat să se

prostitueze. Din declarația părții vătămate rezultă că a practicat prostituția

aproximativ 10 luni de zile, perioadă în care a obținut suma de 60.000 EUROO,

bani pe care i-a dat inculpatului T.A. sau numitei E.F., care strângea banii

pentru el. Același inculpat, împreună cu inculpatul T.M. au recrutat la

începutul anului 2004 și pe partea vătămată B.N. Partea vătămată a fost obligată

să se prostitueze în condițiile menționate mai sus pentru celelalte părți

vătămate. Din declarațiile acestei părți vătămate rezultă că pentru

inculpat se prostituau E.F., M.M., D.V. și

R.L.

Relevant este și faptul că M.M. a

formulat plângere împotriva inculpatului la Poliția spaniolă, acuzându-l de

proxenetism.

S-a stabilit că în numele inculpatului

s-au efectuat din Spania 22 de transferuri bănești, sumele totale fiind de

11.312 EURO și 983 dolari SUA.

Inculpatul T.F. a recrutat pe părțile

vătămate P.I., E.E. și B.N., cărora Ie-a promis locuri de muncă în agricultură.

In realitate, ajunse în Spania, părțile vătămate au fost obligate să se

prostitueze pentru inculpat. în activitatea de supraveghere a părților vătămate

și colectare a banilor, inculpatul a fost ajutat de C.A., concubina sa.

Relevantă este declarația părții

vătămate E.E., care a arătat că s-a prostituat pentru inculpat și a obținut în

urma acestei activități suma de 35.000 EURO, bani pe care i-a înmânat

inculpatului. Totodată, partea vătămată nominalizează și alte persoane care

s-au prostituat fiind obligate de cei patru inculpați.

Din actele dosarului rezultă că, în

perioada 2004 - 2005, inculpatul a avut cinci ieșiri în afara țării, iar pe

numele lui s-au operat 17 transferuri bănești, primind 11.505 EURO și 5.214 dolari

SUA.

În ceea ce-l privește pe inculpatul T.M.,

din probele administrate rezultă că în cursul lunii august 2004, a recrutat pe

părțile vătămate B.C. și G.S., promițându-le locuri de muncă oneste în Spania.

Părțile vătămate, odată ajunse în această țară au fost obligate să se

prostitueze. Partea vătămată, B.C., a declarat că a obținut din prostituție

suma de 10.000 EURO pe care i-a înmânat-o inculpatului.

Prin urmare, susținerile inculpaților

potrivit cărora faptele reținute în sarcina lor nu există și prin urmare s-ar

impune achitarea în baza

disp. art. 10

lit. a) C. proc. pen., nu sunt fondate, dat fiind probatoriul

administrat în cauză. Este adevărat că unele părți vătămate au oscilat în

declarațiile pe care le-au dat, dar în mod corespunzător prima instanța a avut

în vedere ansamblul probator administrat în cauză în baza căruia a stabilit

situația de fapt.

Apelul parchetului de pe lângă

Tribunalul Argeș este fondat în ceea ce privește încadrarea juridică a faptelor

reținute în sarcina inculpaților.

Prima instanță a schimbat încadrarea

juridică a faptelor pentru

care inculpații

au fost trimiși în judecată, reținând că părțile vătămate au

practicat

prostituția, fără a fi constrânse în acest sens.

Având în vedere situația de fapt expusă

mai sus, precum și decizia nr. XVI din 19 martie 2007, pronunțată în interesul

legii de Secțiile Unite ale Înaltei Curți de Casație și Justiție, rezultă că

fiecare inculpat a comis în concurs real, infracțiunea prevăzută de art. 12 alin.

(2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și

respectiv infracțiunea prevăzută de art. 329 alin. (1) C. pen. cu

aplic.

art. 41

alin. (2) C. pen., mai puțin inculpatul T.A.,

pentru care nu se poate reține dispozițiile art. 41 alin. (2) C. pen.

În raport cu dispozițiile normative mai

sus menționate, precum și cu situația de fapt expusă rezultă că inculpații au

executat activități de recrutare, transportare, transferare și cazare a

părților vătămate prin diferite forme de constrângere și prin înșelăciune,

pentru a obține consimțământul acestora.

Aceste fapte, întrunesc elementele

constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 12 din Legea nr. 678/2001, care

se află în concurs real cu infracțiunea prevăzută de art. 329 alin. (1) C. pen.

Totodată, apelul parchetului este

fondat și în ceea ce privește un al doilea motiv invocat în sensul că în mod

greșit prima instanță nu a reținut în sarcina fiecărui inculpat circumstanța

agravantă prevăzută de art. 75 lit. a) C. pen.

Așa cum rezultă din declarațiile

părților vătămate dar și din alte probe administrate în cauză, respectiv

transcrierile convorbirilor telefonice înregistrate, infracțiunile au fost

săvârșite de către inculpați împreună, aspect ce impune reținerea circumstanței

agravante prevăzută de art. 75 lit. a) C. pen.

Având în vedere considerentele de mai

sus, în baza

disp. art. 379

pct. 2 lit. a) C.

proc. pen., se va admite apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul

Argeș împotriva sentinței penale nr. 426 din 27 septembrie 2007.

Se va desființa în parte sentința și se

va înlătura schimbarea încadrării juridice și pedepsele aplicate inculpaților.

In sarcina inculpaților T.F., T.I., T.M.

și T.A. se va reține săvârșirea infracțiunii

prevăzută

de art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu

aplicarea

disp. art. 75

lit. a) C. pen.

Pentru inculpații T.F., T.I. și T.M., se vor aplica și dispozițiile art. 41 alin.

(2) C. pen., iar pentru inculpatul T.F. dispozițiile art. 37 lit. b) C. pen.

De asemenea, în sarcina inculpaților

mai sus menționați se va reține și săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 329

alin. (1) C. pen., cu aplic. disp. art. 75 lit. a) C. pen. Se vor aplica și

dispozițiile art. 41 alin. (2) C. pen., mai puțin pentru inculpatul T.A. Se va

face aplicarea dispozițiilor art. 37 lit. b) C. pen. pentru inculpatul T.F.

Așa fiind

prin decizia penală nr. 16/A din 19 februarie 2008 a Curții

de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie,

s-a admis apelul declarat de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL ARGEȘ, împotriva

sentinței penale nr. 426 din 27 septembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Argeș,

secția penală, în dosarul nr. 4849/109/2006.

A desființat în parte sentința.

A înlăturat schimbarea încadrării

juridice și pedepsele aplicate inculpaților și în consecință:

A condamnat pe inculpatul T.F., la:

- 7 ani închisoare și 3 ani

interzicerea drepturilor

prev. de

art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii

prev.

de

art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu

aplic. art. 41 alin. (2) și art. 37 lit. b) C. pen. și art. 75 lit. a) C. pen.;

- 4 ani închisoare și 2 ani

interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen. pentru săvârșirea

infracțiunii prev. de art. 329 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) și

art. 37 lit. b) C. pen. și art. 75 lit. a) C. pen.

În baza art. 33, art. 34 C. pen.,

inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea de 7 ani, la care se adaugă un spor

de un an, în total 8 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor

prev.

de

art. 64 lit. a), b) C. pen.

A condamnat pe inculpatul T.I., la:

- 6 ani închisoare și 3 ani

interzicerea drepturilor

prev. de

art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii

prev.

de

art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu

aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 75 lit. a) C. pen.;

-            3 ani închisoare și 2 ani

interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen. pentru săvârșirea

infracțiunii prev. de art. 329 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C.

pen. și art. 75 lit. a) C. pen.

În baza art. 33, art. 34 C. pen.,

inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea de 6 ani închisoare, sporită - cu 6

luni, în total 6 ani și 6 luni închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor

prev.

de

art. 64 lit. a, b) C. pen.

A condamnat pe inculpatul T.M., la:

- 5 ani și 6 luni închisoare și 3 ani

interzicerea drepturilor

prev. de

art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii

prev.

de

art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu

aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 75 lit. a) C. pen.;

- 2 ani și 6 luni închisoare și 2 ani

interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen. pentru săvârșirea

infracțiunii prev. de art. 329

alin. (1) C.

pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 75 lit. a) C. pen.

În baza art. 33, art. 34 C. pen.,

inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea de 5 ani și 6 luni, sporită cu 6

luni, în total 6 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art.

64 lit. a), b) C. pen.

A condamnat pe inculpatul T.A., la:

-

5 ani

închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) și b)

C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 12 alin. (2) lit.

a) din Legea nr. 678/2001 cu aplic, art. 75 lit. a) C. pen.;

-

2 ani închisoare și 2 ani

interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen. pentru săvârșirea

infracțiunii prev. de art. 329 alin. (1) C. pen. cu aplic, art. 75 lit. a) C.

pen.

În baza

art. 33, art. 34 C. pen., inculpatul va executa pedeapsa cea

mai grea de 5 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev.de

art.64 lit. a) și b) C. pen.

Pedepsele

vor fi executate de către toți inculpații prin privarea de

libertate, cu aplicarea art.71 C. pen., în limitele prev. de art. 64 lit.

a) și b) C. pen.

A menținut celelalte dispoziții ale

sentinței.

A menținut starea de arest a

inculpaților și a dedus la zi arestul preventiv.

A respins, ca nefondate, apelurile

formulate de inculpați, și i-a obligat la câte 300 lei cheltuieli judiciare

statului.

Onorariul de avocat din oficiu în sumă

de 150 lei s-a avansat din fondurile Ministerului Justiției.

acestei decizii penale au declarat recurs Parchetul de

pe

lângă Curtea de Apel Pitești și de către inculpații T.F., T.A., T.I. și T.M.

În recursul parchetului decizia este

criticată ca nelegală prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 17 C. proc. pen., și a solicitat ca în baza art. 334 C. proc. pen.

schimbarea încadrării juridice dată faptelor pentru toți inculpații în

infracțiunea prev. de art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu

reținerea dispozițiilor art. 41 alin. (2) C. pen. și a art. 37 lit. b) C. pen.

pentru inculpatul T.F. și ca netemeinică prin prisma cazului

de casare prev. de art. 385

9

pct. 14 C.

proc. pen. solicitându-se

aplicarea unor pedepse orientate spre maximul

special pentru toți cei patru inculpați.

Cu ocazia dezbaterilor orale pe fondul

recursurilor promovate la

termenul de

judecată de astăzi 18 iunie 2008 reprezentantul parchetului

și-a extins

motivele de recurs depuse în scris la dosarul cauzei și cu acela privind

soluționarea cauzei la instanța fondului în condiții de nepublicitate, deși

nici una dintre părți nu era minoră iar din încheierile de ședință, a rezultat

că nu a existat nicio cerere prin care să se fi solicitat iar instanța să fi

admis desfășurarea ședințelor de judecată în condiții de nepublicitate. în

aceste condiții a solicitat constatarea nulității absolute a hotărârii

instanței de fond și pe cale de consecință casarea sentinței și trimiterea

cauzei spre rejudecare la Tribunalul Argeș.

În recursul inculpatului T.F., decizia

recurată a fost criticată prin prisma cazurilor de casare

prev.

de

art. 385

9

pct. 17, 10 și 14 C. proc.

pen. solicitându-se în baza art. 334 C. proc. pen. schimbarea încadrării

juridice dată faptelor într-o singură infracțiune prev. de art. 329 alin. (1)

cu aplic, art. 41 alin. (2) și art. 37 lit. b) C. pen.; cu privire la pct. 10 a

susținut că instanța de apel nu a administrat întreg probatoriu în vederea

aflării adevărului astfel că se impune trimiterea cauzei spre rejudecare la

Curtea de Apel Pitești, în subsidiar cu privire la pct. 14 ca urmare a

înlăturării circumstanței agravante prev. de art.75 lit. a) C. pen. și a

reținerii unei singure infracțiuni de proxenetism în formă continuată a

solicitat reducerea pedepsei.

În recursul inculpatului T.I. aceeași

decizie a fost criticată ca nelegală și netemeinică prin prisma cazurilor de

casare prev. de art. 385

9

pct. 18, 17 și 14 C. proc. pen., susținând

că ambele instanțe au comis o gravă eroare de fapt ce a condus la condamnarea

inculpatului, că vinovăția nu a fost dovedită, că declarațiile părților

vătămate sunt contradictorii, aceste părți vătămate nu au o ținută morală

precum și faptul că declarațiile acestora nu se pot corobora.și nu există

interceptări ale convorbirilor telefonice, în consecință a solicitat achitarea conform

art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. a) C. proc. pen., cu privire la

pct. 17 a solicitat menținerea încadrării juridice dată faptei de către

instanța de fond, iar în subsidiar cu privire la pct. 14 a solicitat să se dea

o mai mare eficiență circumstanțelor personale ale inculpatului astfel cum

rezultă din actele

depuse la dosar, care ce

să conducă la reducerea pedepsei și aplicarea

dispozițiilor art. 81 sau

art. 86

1

C. pen.

Î

n recursul inculpatului T.M., decizia

sus-indicată a fost criticată prin prisma cazurilor de casare prev. de art. 385

9

pct. 17, 9 și 14 C. proc. pen., criticând încadrarea juridică dată faptei de

către instanța de apel, solicitând menținerea încadrării juridice dată de

instanța fondului, care în urma aprecierii corecte a întregului material

probator a dat faptei încadrarea juridică corespunzătoare, și a motivat corect

aceasta în considerentele sentinței, în timp ce instanța de apel a schimbat

încadrarea juridică însă nu a motivat-o și nu a suplimentat probatoriul. în subsidiar

a solicitat să se dea o mai mare eficiență circumstanțelor personale ale

inculpatului ținând seama de poziția a

procesuală

corectă a acestuia, lipsa antecedentelor penale, sinceritatea

de care a

dat dovadă, care ce să conducă la reducerea pedepsei sub minimul special

prevăzut de lege și aplicarea dispozițiilor art. 86

1

C. pen.

În sfârșit, în recursul inculpatului T.A.,

decizia indicată a fost recurată prin prisma cazurilor de casare prev. de art.

385

9

pct. 18, 17, și 14 C. proc. pen., și a solicitat achitarea

inculpaților conform art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. a) C. proc.

pen., întrucât vinovăția acestora nu a fost dovedită prin probele administrate

în cauză, cu privire la încadrarea juridică a solicitat schimbarea încadrării

juridice în infracțiunea prev. de art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr.

678/2001, înlăturând mențiunile privitoare la concursul de infracțiuni ceea ce

va conduce la reindividualizarea pedepselor

aplicate,

învederând instanței că nu se impunea aplicarea circumstanței

agravante.

Examinând actele și lucrările dosarului,

decizia recurată în raport de motivele de critică invocate de declaranții

recursurilor și de cazurile de casare sus-indicate Înalta Curte, pentru

considerentele ce se vor arăta în continuare - relative la greșita încadrare

juridică dată faptelor pentru toți inculpații (se va arăta că cea corectă este

cea prev. de art. 12 alin. (2) Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin.

(2) C. pen.) și respectiv la nejustificarea aplicării unui spor pentru

inculpații T.F., T.I. și T.M. - constată că recursurile declarate atât de către

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești cât și de către inculpații T.F., T.A.,

T.I. și T.M. sunt fondate și urmează a le admite ca atare în temeiul

dispozițiilor art. 385

15

pct. 2 lit. d) C. proc. pen.

A. Cu privire la recursul declarat de

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești, relativ la motivul de critică -

oral vizând soluționarea cauzei la instanța de judecată în condiții de

nepublicitate și pe cale de consecință solicitându-se casarea ambelor hotărâri

și trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanță, Înalta Curte are în

vedere nepertinența acestuia întrucât prin încheierea de ședință de la termenul

di 6 martie 2007 ( fila 240 verso dos. fond) prima instanță luând act de

acordul iterat de reprezentantul parchetului și apărătorii celor patru

inculpați a dispus în conformitate cu prevederile art. 290 alin. (3) C. proc.

pen. că ședințele de judecată să fie secrete pe „toată durata judecării cauzei

la instanța de fond".

b). Este fondată însă critica că

faptelor imputate celor patru inculpați li s-a dat o greșită încadrare juridică

-, ceea ce atrage incidența în speță a cazului de casare prev. de art. 385

9

pct. 17 C. proc. pen. și care le profită și recurenților inculpați în

totalitate.

Cu titlu de premisa se reține că

instanța de apel a reținut corect situația de fapt, înlăturând implicit

declarațiile date de unele părți vătămate în timpul judecății în fond, care

reprezentau reveniri la declarațiile date în cursul urmăririi penale, în

prezența unui avocat, schimbarea depozițiilor nefiind temeinic justificată.

S-a stabilit, deci că inculpații au

recrutat, așa cum se arată în decizie, au transportat, cazat în apartamente

închiriate în Spania pe cele 7 părți vătămate, dar și alte femei

neidentificate, recrutarea făcându-se prin înșelăciune, în sensul că le vor

ajuta să se angajeze fie ca muncitoare în agricultură, fie ca femei de serviciu

sau chelnerițe în restaurante, în Spania. Ajungând la destinație, inculpații

le-au luat pașapoartele, obligându-le să se prostitueze în favoarea lor și

însușindu-și sume importante de bani din activitatea de prostituție desfășurată

fără acordul părților vătămate.

În raport de această situație de fapt și

de cele stabilite în interesul legii de Înalta Curte de Casație și Justiție

prin decizia nr. XVI din 19 martie 2007, încadrarea juridică corectă a faptelor

săvârșite era doar în dispoz. art. 12, alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001,

cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. pentru fiecare inculpat și art. 37 lit.

b) C. pen. doar pentru inculpatul T.F.

Pentru existenta concursului real de

infracțiuni, se arată în decizie, este necesar ca inculpații să acționeze

asupra altor persoane, fără a întrebuința constrângerea, în sensul îndemnului

sau înlesnirii,

tragerii de foloase

din practicarea prostituției, recrutării sau traficării în același scop,

prostituția fiind practicată de bună voie de acele persoane, iar ulterior să

acționeze asupra acelorași persoane prin modalitățile arătate în art. 12 alin.

(1) din Legea nr. 678/2001.

În speță, părțile vătămate au fost de la bun

început induse în eroare de inculpați în legătură cu activitățile pe care le

vor desfășura în Spania, iar ulterior au fost constrânse prin ridicarea

pașapoartelor și astfel lipsite de libertatea de a renunța la acele activități.

în nici un moment, rezultă din probele administrate în timpul procesului penal,

părțile vătămate nu au fost de acord să practice prostituția una dintre ele (M.M.)

formulând chiar plângere la poliția spaniolă împotriva inculpatului T.M.,

pentru forțarea la practicarea prostituției.

De asemenea, nu trebuiau aplicate dispoz. art. 75

lit. a) C. pen. în ceea ce privește încadrarea juridică în infracțiunea de

trafic de persoane, deoarece agravanta respectivă se regăsește în incriminarea

mai gravă din art.12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, neputându-se

reține un concurs între aceleași circumstanțe agravante.

În ceea ce-l privește pe inculpatul T.A.,

se reține că ar fi trebuit să se rețină la încadrarea juridică și aplicarea

art. 41 alin. (2) C. pen., deoarece rezultă din probatoriul administrat

(declarațiile părților vătămate, notele de redare a interceptărilor de

convorbiri telefonice) că a recrutat mai multe persoane, respectiv pe S.G., B.N.

și M.M. (împreună cu inculpatul T.M.), D.V. și R.L. Acestea din urmă n-au putut

fi audiate în cauză, dar faptul că se prostituau pentru inculpat rezultă din

declarațiile părțile vătămate S.G. , B.N., precum și din declarația dată de

inculpat la urmărirea penală ( declarația din 13 iunie 2006). Această încadrare

juridică este în acord cu decizia dată în interesul legii de instanța supremă

nr. XLIX din 4 iunie 2007.

c) Critica iterată prin motivele scrise

de recurs ale Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Pitești prin care se

tindea la solicitarea majorării pedepselor stabilite pentru cei patru inculpați

nu este fondată și va fi analizată complementar motivului de critică simetric

iterat de recurenții inculpați prin care se tinde la reducerea acelorași

pedepse.

B). Cu

privire la recursurile declarate de inculpații T.F.,

T.A.,

T.I. și T.M.

a) referitor la motivul de critică prin

care se pretinde greșita încadrare juridică dată faptelor de instanța de apel

prin decizia recurată solicitându-se schimbarea acesteia într-o unică infracțiune

prev. de art. 329 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (așa

cum a dispus instanța de fond) acesta este nepertinent și ar fi steril a îl mai

examina distinct având în vedere considerațiile deja expuse cu ocazia evaluării

la punctul A-b din prezenta analiză a tratării motivelor de critică ale

Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Pitești și care au configurat că

încadrarea juridică riguros corectă a faptelor celor patru recurenți era doar

în dispoz. art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41

alin. (2) C. pen. pentru fiecare inculpat și reținerea dispozițiilor art. 37 lit.

b) C. pen. doar pentru inculpatul T.F.

b)

Nu este întemeiată nici critica relativă la incidența cazului de casare

prev. de art. 385

9

pct. 18 C. proc. pen. pretinsă de recurenții

inculpați T.A. și T.I. întrucât în speță nu există o contradicție esențială,

necontroversată și ireconciliabilă între actele și lucrările dosarului și

hotărârea judecătorească de condamnare pronunțată.

Astfel din probele administrate

respectiv declarațiile părților vătămate S.G., P.P., S.M., V.M., E.E., B.N., B.C.,

G.S.; cele ale martorilor S.N., N.S., A.C., T.I., Z.R. și G.M.; situația

intrărilor și ieșirilor inculpaților din țară (fila 213 dos. urm. pen.); procesele

verbale de recunoaștere de pe planșa fotografică rezultă cu certitudine

participația infracțională a acestor doi recurenți inculpați.

Astfel inculpatul T.I. s-a ocupat

personal de recrutarea părților vătămate P.P.I. și S.M.M., deplasându-se la

domiciliul acestora în prezența martorului A.C. (fila 76). în discuțiile

purtate cu părinții părților vătămate, martorii S.N. și N.S. (filele 106-108),

inculpatul a afirmat că le va duce pe fete la muncă în Franța sau Spania,

precizând că este vorba de spălatul vaselor sau munci menajere.

Când martorii au arătat că P.P.I. este

bolnavă, inculpatul s-a oferit a-i asigura și tratamentul în afara țării,

alături de procurarea pașapoartelor și achitarea contravalorii deplasării.

În aceeași perioadă a fost recrutată și

partea vătămată V.M. (fila 113) căreia i s-a oferit de către inculpatul T.I. un

loc de muncă la un restaurant din Spania, promisiune evident nesinceră.

Într-adevăr inculpatul a procurat

documentele de identitate pentru P.P.I. și S.M.M., iar la 3 septembrie 2004 împreună

cu acestea și V.M. au ieșit din țară (vezi proces-verbal fila 213 și urm.).

În Spania

acestora li s-au luat pașapoartele, au fost cazate într-un

apartament închiriat de inculpatul T.F. și obligate să se prostitueze,

fiind supravegheate de către C.A., concubina lui T.F., care colecta și banii

realizați din prostituție.

Din citirea pașaportului, rezultă că

inculpatul în perioada 2004-

2005

a avut opt ieșiri în afara țării.

Tot pe numele acestuia s-au înregistrat

șapte transferuri bănești în valoare totală de 2.482 EURO.

Concomitent în sarcina inculpatului T.A.

se reține că la începutul anului 2005 a recrutat pe S.G., promițându-i că îi va

asigura un loc de muncă într-un restaurant, astfel că împreună cu aceasta și E.F.

s-au deplasat în Spania, inculpatul achitând contravaloarea transportului.

Partea vătămată precizează că a fost

cazată într-un apartament din localitatea Benidrom, unde locuiau și alte femei

provenite din România și obligată de inculpat să se prostitueze, practicând

această activitate timp de 10 luni de zile și a realizat circa 60.000 EURO,

bani pe care i-a dat direct inculpatului T.A. ori numitei E.F., cea care

strângea banii pentru el.

Același inculpat și fratele său T.M.,

au recrutat la

începutul anului 2004 și pe B.N.

din comuna Stâlpeni (fila 160), din declarațiile părților vătămate reieșind că

pentru el se prostituau E.F.

, M.M., D.V., R.L.

Însăși inculpatul în declarația din 13

iunie 2006 a recunoscut în

prezența

apărătorului din oficiu că persoanele susmenționate au „lucrat"

pentru

el și a primit unele sume de bani de la acestea.

De menționat că M.M., după cum

precizează inculpatul, a formulat plângere împotriva lui ia poliția spaniolă,

s-au efectuat unele investigații și întrucât victimele S.G., E.F. și R.L. au

dat declarații că nu se prostituează pentru el, a fost pus în libertate

provizorie, așa explicându-se înscrisul aflat la fila 42 din dosar.

Inițial sincer, inculpatul T.A. a

reconsiderat poziția, nemaimenținând prima declarație de învinuit.

Se va observa însă că pe numele acestuia

s-au efectuat din Spania 22 de transferuri bănești primind sumele totale de

11.312 EURO și 983 dolari SUA și trimițând 2108 EURO și 1.036 dolari SUA.

c) Nu este fondată critica recurentului

inculpat T.F. relativă - la aceea că la instanța de apel nu a administrat

întreg probatoriu în vederea aflării adevărului, pretinzându-se incidența

cazului de casare prev. de art. 385

9

pct. 10 C. proc. pen. întrucât

dimpotrivă sub acest aspect s-a evaluat cu precizie prin decizia recurată

participația sa infracțională constând în aceea că a recrutat pe părțile

vătămate P.I., E.E. și B.N., cărora Ie-a promis locuri de muncă în agricultură.

In realitate, ajunse în Spania, părțile vătămate au fost obligate să se

prostitueze pentru inculpat iar în activitatea de supraveghere a părților

vătămate și colectare a banilor, inculpatul a fost ajutat de C.A., concubina

sa.

Relevantă este declarația părții

vătămate E.E., care a arătat că s-a prostituat pentru inculpat și a obținut în

urma acestei activități suma de 35.000 EURO, bani pe care i-a înmânat

inculpatului. Totodată, partea vătămată nominalizează și alte persoane care

s-au prostituat fiind obligate de cei patru inculpați.

Din actele dosarului rezultă că, în

perioada 2004 - 2005, inculpatul a avut cinci ieșiri în afara țării, iar pe

numele lui s-au operat 17 transferuri bănești, primind 11.505EURO și 5.214 dolari

SUA.

d) Tot astfel nu este pertinentă nici

acea critică întemeiată pe cazul de casare prev. de art. 385

9

pct. 9

C. proc. pen. invocată de recurentul inculpat T.M. prin care se tindea la

susținerea că decizia recurată a instanței de apel nu conține motivarea

dispoziției de schimbare a încadrării juridice.

Dimpotrivă considerentele acestei

operațiuni de schimbare a încadrării juridice prin decizia atacată sunt laborioase

și sunt expuse în cuprinsul filelor 6 și 7 ale acesteia.

e) Este fondată însă critica invocată de

recurenții inculpați T.F., T.I. și T.M. întemeiată pe cazul de casare prevăzut

de art. 385 pct. 14 C. proc. pen. în sensul că pedepsele principale stabilite

de 7 ani, 6 ani și respectiv 5 ani și 6 luni închisoare sunt total de

suficiente pentru a satisface scopurile represive și preventive definite prin

dispozițiile art. 52 C. pen. și judicios dozate prin prisma criteriilor legale

de individualizare judiciară prevăzute de art. 72 C. pen. raportat pe de o

parte la pericolul social generic și concret ridicat al infracțiunii de trafic

de persoane săvârșită, la caracterul continuat al actelor infracționale comise,

dar și față de datele care circumstanțiază persoana acestor recurenți (toți

fără antecedente penale, atitudinea procesuală nesinceră).

Din acest

punct de vedere apare ca manifest nejustificată sporirea

pedepselor

rezultante aplicate de instanța de apel cu sporuri variabile între 6 luni și 1

an.

Pentru toate cele sus expuse,

admițându-se recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel

Pitești și cei patru inculpați urmează a se casa în parte ambele hotărâri și cu

ocazia rejudecării în fond urmează ca în baza art. 334 C. proc. pen. va schimba

încadrarea juridică dată faptelor din infracțiunile prev. de art. 12 alin. (2)

lit. a) din Legea nr. 678/2001 și art. 329 alin. (1) C. pen., ambele cu

aplicarea art. 75 lit. a) C. pen. și art. 41 alin. (2) C. pen. în infracțiunea

prev. de art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41

alin. (2) C. pen., pentru inculpații T.F., T.I. și T.M. și din infracțiunile

prev. de art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 și art. 329 alin. (1)

C. pen., ambele cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen. în cea prev. de art. 12

alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.,

pentru inculpatul T.A.

În baza art. 12 alin. (2) lit. a) din

Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. va condamna pe inculpatul

T.I. la 6 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64

lit. a) și b) C. pen., pe inculpatul T.M. la 5 ani și 6 luni închisoare și 3

ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) și b) C. pen., iar pe

inculpatul T.A. la 5 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de

art. 64 lit. a) și b) C. pen.

În baza art. 12 alin. (2) lit. a) din

Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. și art. 41 alin. (2) C.

pen. va condamna pe inculpatul T.F. la 7 ani închisoare și 3 ani interzicerea

drepturilor prev. de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

Urmează ca între aceste limite să se

mențină restul dispozițiilor din hotărârile atacate.

Urmează ca în baza art.385

16

alin.

(2) C. proc. pen. combinat cu art. 381 alin. (1) C. proc. pen. să se compute

fiecăruia din recurenții inculpați durata reținerii și arestării preventive la

zi.

Urmează ca sumele de bani cu titlu de

cheltuieli judiciare ocazionate cu soluționarea recursurilor să rămână în

sarcina statului.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D

E C I D E

Admite recursurile declarate de Parchetul

de pe lângă Curtea de Apel Pitești și de către inculpații T.F., T.A., T.I. și T.M.

împotriva deciziei penale nr. 16A din 19 februarie 2008 a Curții de Apel

Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Casează în parte decizia recurată și

sentința penală nr. 426 din 27 septembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Argeș,

secția penală, și rejudecând în fond:

În baza art. 334 C. proc. pen. schimbă

încadrarea juridică dată faptelor din infracțiunile prev. de art. 12 alin. (2)

lit. a) din Legea nr. 678/2001 și art. 329 alin. (1) C. pen., ambele cu

aplicarea art. 75 lit. a) C. pen. și art. 41 alin. (2) C. pen. în infracțiunea

prev. de art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41

alin. (2) C. pen., pentru inculpații T.F., T.I. și T.M. și din infracțiunile

prev. de art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 și art. 329 alin. (1)

C. pen., ambele cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen. în cea prev. de art. 12

alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.,

pentru inculpatul T.A.9

În baza art. 12 alin. (2) lit. a) din

Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. condamnă pe

inculpatul T.I. la 6 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prev. de

art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe inculpatul T.M. la 5 ani și 6 luni închisoare

și 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) și b) C. pen., iar

pe inculpatul T.A. la 5 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev.

de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

În baza art. 12 alin. (2) lit. a) din

Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. și art. 41 alin. (2) C.

pen. condamnă pe inculpatul T.F. la 7 ani închisoare și 3 ani interzicerea

drepturilor prev. de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

Menține

restul dispozițiilor hotărârilor atacate.

Deduce din pedepsele aplicate

inculpaților T.A. și T.I. durata arestării preventive de la 13 iunie 2006 la 18

iunie 2008, iar din pedepsele aplicate inculpaților T.F. și T.M., de la 28

iunie 2006 la 18 iunie 2008.

Cheltuielile judiciare ocazionate cu

soluționarea recursurilor rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 18

iunie 2008.