ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2191/2008

Asupra recursului de față: În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Prin sentința penală nr. 426 din 27 septembrie 2007 a Tribunalului Argeș, secția penală, s-a schimbat încadrarea juridică în baza art. 334 C. proc. pen. privind pe inculpații T.F., T.A., T.I. și T.M. din infracțiunea prev. de art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 și art. 329 alin. (1) C. pen. cu aplicarea pentru fiecare a dispoz. art. 41 alin. (2) și art. 33 lit. a) C. pen., iar pentru inculpatul T.F., și a dispoz. art. 37 lit. b) C. pen., în câte o singură infracțiune prev. de art. 329 alin. (1) C. pen. cu aplicarea pentru fiecare inculpat a dispozițiilor art. 41 alin. (2) C. pen., iar pentru inculpatul T.F.

și a dispozițiilor art. 37 lit. b) C. pen. A condamnat pe inculpații T.I., T.M., T.F. și T.A. în prezent aflați în Penitenciarul Colibași la câte: - 3 ani închisoare și câte 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) și b) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii de proxenetism prev. de art. 329 C. pen. cu aplic, cu aplicarea pentru fiecare inculpat a dispozițiilor art. 41 alin. (2) C. pen. iar pentru inculpatul T.F. și a disp. art. 37 lit. b) C. pen. În baza art. 57 C. pen. inculpații vor executa pedepsele principale în condiții de penitenciar. În baza art. 71 C. pen. inculpații vor fi lipsiți pe durata executării pedepselor principale de exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

În baza art. 350 C. proc. pen. menține starea de arest preventiv a celor 4 inculpați, iar în baza art. 88 C. pen. deduce din pedepsele aplicate perioadele executate în arest preventiv, începând cu 13 iunie 2006 pentru inculpații T.I. și T.A. și cu data de 28 iunie 2006 pentru inculpații T.I. și T.M., la zi. În baza art. 118 lit. e) C. pen. și art. 329 alin. (4) C. pen. a confiscat de la inculpați echivalentul în lei al următoarelor sume: - 2.482 EURO de la inculpatul T.I.; - 13.420 EURO + 2.019 dolari SUA de la inculpatul T.A.; - 265,37 EURO de la inculpatul T.M.; - 15.990 EURO + 12.429 dolari SUA de la inculpatul T.F., prin obligarea inculpaților la plata acestor sume către stat. Constată că părțile vătămate S.G.; P.P.E.

; S.M.M. ; V.M.; E.E.; B.N., G.S., M.L., C.D., nu s-au constituit părți civile. În baza art. 191 C. proc. pen. obligă pe fiecare inculpat la câte 1.500 lei cheltuieli judiciare către stat din care câte 100 lei onorarii de avocat din oficiu la urmărirea penală. S-a reținut că Constată că prin rechizitoriul nr. 33/D/P din 06 iulie 2006 al D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Pitești, au fost trimiși în judecată, în stare de arest preventiv inculpații T.I., T.A., T.F. și T.M. pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de persoane și proxenetism prev. de art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 și art. 329 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 33 lit. a), j) art. 41 alin. (2) C. pen., iar pentru inculpatul T.F.

și a dispozițiilor art. 37 lit. b) C. pen. În esență, prin actul de sesizare s-a reținut că în perioada 2004 - 2005, în diferite componențe, inculpații prin promisiuni nesincere de oferire a unor locuri de muncă decente au recrutat mai multe femei din județul Argeș și din țară, s-au ocupat de obținerea pașapoartelor, le-au achitat contravaloarea călătoriei și le-au transportat în Spania. In unele cazuri chiar inculpații au circulat împreună ci victimele până la destinație, iar în alte situații acestea au fost însoțite de alți membri ai familiilor inculpaților. Ajunși la destinație, inculpații au asigurat găzduire părțile vătămate și luându-le actele de identitate le-au obligat să se prostitueze.

In urma acestei activități au fost obținute diferite sume de bani care fie au fost preluate direct de inculpați, fie au fost trimise în țară, pe numele inculpaților, prin serviciile Western Union sau Money Gram. Examinând probele administrate instanța reține următoarele: În perioada 2004-2005, inculpatul T.I. a recrutat pe părții vătămate P.P.I., S.M.M. și V.M. iar în luna septembrie 2004 Ie-a transportat în Spania și Ie-a asigurat cazarea într-un apartament închiriat. Părțile vătămate au practicat prostituția însă nu există dovada că au fost constrânse în acest sens. Din această activitate a rezultat suma de 2482 Euro, sumă ce a fost transferată în țară, pe numele inculpatului menționat. Inculpatul T.A., la începutul anului 2005 a recrutat și transportat în Spania pe partea vătămată S.G., achitând contravaloarea transportului.

Ajunși la destinație, inculpatul a asigurat cazarea părții vătămate într-un apartament închiriat, iar aceasta a început să practice prostituția, o parte din sumele obținute respectiv 13.420 Euro și 2.019 dolari SUA fiind transferate în țară, pe numele inculpatului. În perioada 2004-2005 inculpatul T.F. a recrutat pe părțile vătămate P.I., E.E. și B.N. pe care le-a transportat Spania, unde acestea au practicat prostituția. Din sumele rezultate au fost transferate pe numele inculpatului sumele de 15.990 Euro și 12.429 dolari SUA. În luna august 2004 inculpatul T.M. a recrutat pe părțile vătămate B.C. și G.S. pe care Ie-a transportat în Spania unde Ie-a asigurat cazarea într-un apartament închiriat.

Părțile vătămate practicat prostituția, iar din sumele obținute au fost transferați pe numele inculpatului 265,37 Euro. Inculpații nu au recunoscut săvârșirea infracțiunilor așa cum au fost expuse mai sus însă aceasta rezultă din celelalte probe administrate în cauză, respectiv: declarațiile părților vătămate, date în cursul urmăririi penale, declarațiile martorilor situația intrărilor și ieșirilor din țară, transferurile de bani efectuate prin Western Union și Money Gram și procesele verbale de recunoaștere de pe planșa fotografică. Este de precizat că părțile vătămate au avut in permanență comportare oscilantă, dând declarații contradictorii. Astfel, într-o primă fază, au declarat că au fost obligate de inculpați să se prostitueze, apoi că au practicat această activitate de bunăvoie, fiind protejate de inculpați iar în final că nu au practicat prostituția ci au desfășurat activități oneste.

Coroborând aceste declarații cu celelalte probe administrate în cauză, respectiv declarațiile inculpaților și depozițiile martorilor audiați în cauză se va, reține în esență ca situație de fapt, că în perioada 2004-2005 inculpații T.I., T.A., T.F. și T.M. au recrutat pe părțile vătămate, le-au transportat în Spania, unde le-au asigurat cazarea în apartamente închiriate. Părțile vătămate au practicat prostituția fără a fi constrânse în acest sens, iar o parte din sumele încasate au fost expediate în țară pe numele inculpaților, conform documentelor de transfer, prin Western Union și Money Gram. Față de situația de fapt reținută, urmează ca în baza art. 334 C. proc. pen. să fie schimbată încadrarea juridică privind pe cei patru inculpați din infracțiunile prev. de art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 și art. 329 alin. (1) C. pen.

cu aplicarea pentru fiecare inculpat a dispozițiilor art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 33 lit. a) C. pen., iar pentru inculpatul T.F. și a dispozițiilor art. 37 lit. b) C. pen., în câte o singură infracțiune prev. de art. 329 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., iar pentru inculpatul T.F. și a dispozițiilor art. 37 lit. b) C. pen., texte legale în baza cărora dispune condamnarea inculpaților. Soluția de schimbare a încadrării juridice în sensul menționat se impune în raport de faptul că distincția dintre infracțiunea de trafic de persoane prev. de art. 12 din Legea nr. 678/2001 și cea de proxenetism prev. de art.329 alin. (1) C. pen., este dată de obiectul juridic generic diferit al celor două incriminări.

Astfel, în cazul infracțiunilor prev. de Legea nr. 678/2001 acesta constă în apărarea dreptului la libertatea de voință și iar în cazul infracțiunii de proxenetism prev. de art. 329 alin. (1) C. pen. în apărarea bunelor moravuri în relațiile de conviețuire socială și asigurare licită a mijloacelor de existență. Ca urmare, în cazul în care o persoană, fără a întrebuința constrângeri, îndeamnă sau înlesnește practicarea prostituției de către persoane majore, săvârșește infracțiunea de proxenetism, prev. de art. 329 alin. (1) C. pen. La stabilirea și individualizarea pedepselor vor fi avute în vedere dispozițiile art. 72 C. pen. în raport de care se reține, pe de o parte gradul ridicat de pericol social al infracțiunilor, antecedentele penale ale inculpaților T.A.

și T.F., iar pe de altă parte împrejurarea că inculpații provin din familii organizate, au avut o comportare parțial sinceră în cursul procesului penal și au o stare a sănătății precară. Față de aceste circumstanțe se apreciază că scopul preventiv și educativ a pedepsei penale prev. de art. 52 C. pen., poate fi realizat prin condamnarea inculpaților la pedeapsa închisorii cu executare în condiții de penitenciar conform art. 57 și art. 7 C. pen. 2. Împotriva acestei sentințe penale au declarat apel în termen legal Parchetul de pe lângă Tribunalul Argeș și inculpații T.A., T.F., T.I. și T.M.

Parchetul de pe lângă Tribunalul Argeș critică hotărârea primei instanțe pentru următoarele motive: instanța a apreciat în mod greșit probele administrate în cauză și în consecință, a schimbat încadrarea juridică a faptelor pentru care inculpații au fost trimiși în judecată; deși a reținut că fiecare inculpat a comis infracțiunea de proxenetism în formă continuată, precum și a în baza înțelegerii prealabile cu ceilalți inculpați, instanța de fond nu a reținut în sarcina fiecăruia circumstanța agravantă prevăzută de art. 75 lit. a) C. pen.; consideră că pedeapsa principală aplicată celor 4 inculpați este prea blândă, având în vedere pericolul social ridicat al infracțiunilor săvârșite de aceștia.

Inculpații T.A., T.F. și T.M., critică hotărârea primei instanțe pentru nelegalitate, în sensul că în mod greșit s-a reținut în sarcina lor săvârșirea faptelor pentru care au fost condamnați. Apelanții consideră că aceste fapte nu există și în consecință solicită achitarea în baza dispozițiilor art. 10 lit. a) C. proc. pen. Inculpații mai sus menționați consideră că apelul parchetului este nefondat și solicită respingerea acestuia. Inculpatul T.I. critică hotărârea primei instanțe pentru nelegalitate, apreciind că în mod greșit s-a reținut în sarcina sa infracțiunea pentru care a fost condamnat. In opinia apelantului fapta pentru care a fost condamnat nu există și în consecință solicită achitarea în baza dispozițiilor art. 10 lit. a) C. proc.

pen. Apreciază că apelul parchetului este nefondat. În dezvoltarea motivelor de apel, apelanții inculpați consideră că nu există probe care să demonstreze săvârșirea faptelor pentru care au fost condamnați. Examinând sentința supusă apelului din punct de vedere al motivelor invocate, în conformitate cu disp. art. 371 C. proc. pen., curtea constată următoarele: Prima instanță a stabilit corect situația de fapt așa cum rezultă din probele administrate atât în faza de urmărire penală, cât și în faza de judecată, respectiv declarațiile părților vătămate, declarațiile martorilor audiați, procesele verbale de transcriere a interceptării convorbirilor telefonice, procesele verbale de recunoaștere din grup și alte acte ale dosarului.

Astfel, inculpatul T.I. a recrutat pe părțile vătămate P.P.I. și S.M.M. din localitatea Babana județul Argeș. In acest scop, s-a deplasat la domiciliul acestora și a afirmat că le va duce la muncă în Franța sau Spania, precizând că este vorba de spălatul vaselor sau munci menajere. În acest sens, sunt declarațiile martorilor A.C., S.N. și N.S. În aceeași perioadă, inculpatul T.I. a recrutat-o și pe partea vătămata V.M., căreia aparent i-a oferit un loc de muncă la un restaurant din Spania. La data de 3 septembrie 2004, inculpatul, după ce a procurat documente de identitate pentru părțile vătămate a ieșit cu acestea din țară. In Spania, părților vătămate li s-au luat pașapoartele, au fost cazate într-un apartament închiriat de inculpatul T.F.

și obligate să se prostitueze. Părțile vătămate erau supravegheate de către C.A., concubina lui T.F., care colecta și banii realizați din prostituție. S-a stabilit că în perioada 2004 - 2005 inculpatul a realizat din activitatea infracțională suma de 2.482 EUROO. Din probatoriul administrat în această cauză rezultă că inculpatul T.A. la începutul anului 2005 a recrutat pe partea vătămată S.G., promițându-i că îi va asigura un loc de muncă într-un restaurant din Spania. Inculpatul a transportat-o în Spania, achitând contravaloarea transportului. Așa cum rezultă din declarația părții vătămate, aceasta a fost cazată într-un apartament, unde locuiau și alte femei provenite din România și obligate de inculpat să se prostitueze.

Din declarația părții vătămate rezultă că a practicat prostituția aproximativ 10 luni de zile, perioadă în care a obținut suma de 60.000 EUROO, bani pe care i-a dat inculpatului T.A. sau numitei E.F., care strângea banii pentru el. Același inculpat, împreună cu inculpatul T.M. au recrutat la începutul anului 2004 și pe partea vătămată B.N. Partea vătămată a fost obligată să se prostitueze în condițiile menționate mai sus pentru celelalte părți vătămate. Din declarațiile acestei părți vătămate rezultă că pentru inculpat se prostituau E.F., M.M., D.V. și R.L. Relevant este și faptul că M.M. a formulat plângere împotriva inculpatului la Poliția spaniolă, acuzându-l de proxenetism. S-a stabilit că în numele inculpatului s-au efectuat din Spania 22 de transferuri bănești, sumele totale fiind de 11.312 EURO și 983 dolari SUA.

Inculpatul T.F. a recrutat pe părțile vătămate P.I., E.E. și B.N., cărora Ie-a promis locuri de muncă în agricultură. In realitate, ajunse în Spania, părțile vătămate au fost obligate să se prostitueze pentru inculpat. în activitatea de supraveghere a părților vătămate și colectare a banilor, inculpatul a fost ajutat de C.A., concubina sa. Relevantă este declarația părții vătămate E.E., care a arătat că s-a prostituat pentru inculpat și a obținut în urma acestei activități suma de 35.000 EURO, bani pe care i-a înmânat inculpatului. Totodată, partea vătămată nominalizează și alte persoane care s-au prostituat fiind obligate de cei patru inculpați. Din actele dosarului rezultă că, în perioada 2004 - 2005, inculpatul a avut cinci ieșiri în afara țării, iar pe numele lui s-au operat 17 transferuri bănești, primind 11.505 EURO și 5.214 dolari SUA.

În ceea ce-l privește pe inculpatul T.M., din probele administrate rezultă că în cursul lunii august 2004, a recrutat pe părțile vătămate B.C. și G.S., promițându-le locuri de muncă oneste în Spania. Părțile vătămate, odată ajunse în această țară au fost obligate să se prostitueze. Partea vătămată, B.C., a declarat că a obținut din prostituție suma de 10.000 EURO pe care i-a înmânat-o inculpatului. Prin urmare, susținerile inculpaților potrivit cărora faptele reținute în sarcina lor nu există și prin urmare s-ar impune achitarea în baza disp. art. 10 lit. a) C. proc. pen., nu sunt fondate, dat fiind probatoriul administrat în cauză. Este adevărat că unele părți vătămate au oscilat în declarațiile pe care le-au dat, dar în mod corespunzător prima instanța a avut în vedere ansamblul probator administrat în cauză în baza căruia a stabilit situația de fapt.

Apelul parchetului de pe lângă Tribunalul Argeș este fondat în ceea ce privește încadrarea juridică a faptelor reținute în sarcina inculpaților. Prima instanță a schimbat încadrarea juridică a faptelor pentru care inculpații au fost trimiși în judecată, reținând că părțile vătămate au practicat prostituția, fără a fi constrânse în acest sens. Având în vedere situația de fapt expusă mai sus, precum și decizia nr. XVI din 19 martie 2007, pronunțată în interesul legii de Secțiile Unite ale Înaltei Curți de Casație și Justiție, rezultă că fiecare inculpat a comis în concurs real, infracțiunea prevăzută de art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și respectiv infracțiunea prevăzută de art. 329 alin. (1) C. pen.

cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., mai puțin inculpatul T.A., pentru care nu se poate reține dispozițiile art. 41 alin. (2) C. pen. În raport cu dispozițiile normative mai sus menționate, precum și cu situația de fapt expusă rezultă că inculpații au executat activități de recrutare, transportare, transferare și cazare a părților vătămate prin diferite forme de constrângere și prin înșelăciune, pentru a obține consimțământul acestora. Aceste fapte, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 12 din Legea nr. 678/2001, care se află în concurs real cu infracțiunea prevăzută de art. 329 alin. (1) C. pen. Totodată, apelul parchetului este fondat și în ceea ce privește un al doilea motiv invocat în sensul că în mod greșit prima instanță nu a reținut în sarcina fiecărui inculpat circumstanța agravantă prevăzută de art. 75 lit. a) C. pen.

Așa cum rezultă din declarațiile părților vătămate dar și din alte probe administrate în cauză, respectiv transcrierile convorbirilor telefonice înregistrate, infracțiunile au fost săvârșite de către inculpați împreună, aspect ce impune reținerea circumstanței agravante prevăzută de art. 75 lit. a) C. pen. Având în vedere considerentele de mai sus, în baza disp. art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., se va admite apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Argeș împotriva sentinței penale nr. 426 din 27 septembrie 2007. Se va desființa în parte sentința și se va înlătura schimbarea încadrării juridice și pedepsele aplicate inculpaților. In sarcina inculpaților T.F., T.I., T.M. și T.A.

se va reține săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea disp. art. 75 lit. a) C. pen. Pentru inculpații T.F., T.I. și T.M., se vor aplica și dispozițiile art. 41 alin. (2) C. pen., iar pentru inculpatul T.F. dispozițiile art. 37 lit. b) C. pen. De asemenea, în sarcina inculpaților mai sus menționați se va reține și săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 329 alin. (1) C. pen., cu aplic. disp. art. 75 lit. a) C. pen. Se vor aplica și dispozițiile art. 41 alin. (2) C. pen., mai puțin pentru inculpatul T.A. Se va face aplicarea dispozițiilor art. 37 lit. b) C. pen. pentru inculpatul T.F.

Așa fiind prin decizia penală nr. 16/A din 19 februarie 2008 a Curții de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, s-a admis apelul declarat de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL ARGEȘ, împotriva sentinței penale nr. 426 din 27 septembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Argeș, secția penală, în dosarul nr. 4849/109/2006. A desființat în parte sentința. A înlăturat schimbarea încadrării juridice și pedepsele aplicate inculpaților și în consecință: A condamnat pe inculpatul T.F., la: - 7 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplic.

art. 41 alin. (2) și art. 37 lit. b) C. pen. și art. 75 lit. a) C. pen.; - 4 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 329 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) și art. 37 lit. b) C. pen. și art. 75 lit. a) C. pen. În baza art. 33, art. 34 C. pen., inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea de 7 ani, la care se adaugă un spor de un an, în total 8 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen. A condamnat pe inculpatul T.I., la: - 6 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplic.

art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 75 lit. a) C. pen.; - 3 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 329 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 75 lit. a) C. pen. În baza art. 33, art. 34 C. pen., inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea de 6 ani închisoare, sporită - cu 6 luni, în total 6 ani și 6 luni închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a, b) C. pen. A condamnat pe inculpatul T.M., la: - 5 ani și 6 luni închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplic.

art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 75 lit. a) C. pen.; - 2 ani și 6 luni închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 329 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 75 lit. a) C. pen. În baza art. 33, art. 34 C. pen., inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea de 5 ani și 6 luni, sporită cu 6 luni, în total 6 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen. A condamnat pe inculpatul T.A., la: - 5 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplic, art. 75 lit. a) C. pen.; - 2 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen.

pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 329 alin. (1) C. pen. cu aplic, art. 75 lit. a) C. pen. În baza art. 33, art. 34 C. pen., inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev.de art.64 lit. a) și b) C. pen. Pedepsele vor fi executate de către toți inculpații prin privarea de libertate, cu aplicarea art.71 C. pen., în limitele prev. de art. 64 lit. a) și b) C. pen. A menținut celelalte dispoziții ale sentinței. A menținut starea de arest a inculpaților și a dedus la zi arestul preventiv. A respins, ca nefondate, apelurile formulate de inculpați, și i-a obligat la câte 300 lei cheltuieli judiciare statului. Onorariul de avocat din oficiu în sumă de 150 lei s-a avansat din fondurile Ministerului Justiției.

3. Împotriva acestei decizii penale au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești și de către inculpații T.F., T.A., T.I. și T.M. În recursul parchetului decizia este criticată ca nelegală prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 17 C. proc. pen., și a solicitat ca în baza art. 334 C. proc. pen. schimbarea încadrării juridice dată faptelor pentru toți inculpații în infracțiunea prev. de art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu reținerea dispozițiilor art. 41 alin. (2) C. pen. și a art. 37 lit. b) C. pen. pentru inculpatul T.F. și ca netemeinică prin prisma cazului de casare prev. de art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen. solicitându-se aplicarea unor pedepse orientate spre maximul special pentru toți cei patru inculpați.

Cu ocazia dezbaterilor orale pe fondul recursurilor promovate la termenul de judecată de astăzi 18 iunie 2008 reprezentantul parchetului și-a extins motivele de recurs depuse în scris la dosarul cauzei și cu acela privind soluționarea cauzei la instanța fondului în condiții de nepublicitate, deși nici una dintre părți nu era minoră iar din încheierile de ședință, a rezultat că nu a existat nicio cerere prin care să se fi solicitat iar instanța să fi admis desfășurarea ședințelor de judecată în condiții de nepublicitate. în aceste condiții a solicitat constatarea nulității absolute a hotărârii instanței de fond și pe cale de consecință casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul Argeș.

În recursul inculpatului T.F., decizia recurată a fost criticată prin prisma cazurilor de casare prev. de art. 385 9 pct. 17, 10 și 14 C. proc. pen. solicitându-se în baza art. 334 C. proc. pen. schimbarea încadrării juridice dată faptelor într-o singură infracțiune prev. de art. 329 alin. (1) cu aplic, art. 41 alin. (2) și art. 37 lit. b) C. pen.; cu privire la pct. 10 a susținut că instanța de apel nu a administrat întreg probatoriu în vederea aflării adevărului astfel că se impune trimiterea cauzei spre rejudecare la Curtea de Apel Pitești, în subsidiar cu privire la pct. 14 ca urmare a înlăturării circumstanței agravante prev. de art.75 lit. a) C. pen. și a reținerii unei singure infracțiuni de proxenetism în formă continuată a solicitat reducerea pedepsei.

În recursul inculpatului T.I. aceeași decizie a fost criticată ca nelegală și netemeinică prin prisma cazurilor de casare prev. de art. 385 9 pct. 18, 17 și 14 C. proc. pen., susținând că ambele instanțe au comis o gravă eroare de fapt ce a condus la condamnarea inculpatului, că vinovăția nu a fost dovedită, că declarațiile părților vătămate sunt contradictorii, aceste părți vătămate nu au o ținută morală precum și faptul că declarațiile acestora nu se pot corobora.și nu există interceptări ale convorbirilor telefonice, în consecință a solicitat achitarea conform art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. a) C. proc.

pen., cu privire la pct. 17 a solicitat menținerea încadrării juridice dată faptei de către instanța de fond, iar în subsidiar cu privire la pct. 14 a solicitat să se dea o mai mare eficiență circumstanțelor personale ale inculpatului astfel cum rezultă din actele depuse la dosar, care ce să conducă la reducerea pedepsei și aplicarea dispozițiilor art. 81 sau art. 86 1 C. pen. Î n recursul inculpatului T.M., decizia sus-indicată a fost criticată prin prisma cazurilor de casare prev. de art. 385 9 pct. 17, 9 și 14 C. proc. pen., criticând încadrarea juridică dată faptei de către instanța de apel, solicitând menținerea încadrării juridice dată de instanța fondului, care în urma aprecierii corecte a întregului material probator a dat faptei încadrarea juridică corespunzătoare, și a motivat corect aceasta în considerentele sentinței, în timp ce instanța de apel a schimbat încadrarea juridică însă nu a motivat-o și nu a suplimentat probatoriul.

în subsidiar a solicitat să se dea o mai mare eficiență circumstanțelor personale ale inculpatului ținând seama de poziția a procesuală corectă a acestuia, lipsa antecedentelor penale, sinceritatea de care a dat dovadă, care ce să conducă la reducerea pedepsei sub minimul special prevăzut de lege și aplicarea dispozițiilor art. 86 1 C. pen. În sfârșit, în recursul inculpatului T.A., decizia indicată a fost recurată prin prisma cazurilor de casare prev. de art. 385 9 pct. 18, 17, și 14 C. proc. pen., și a solicitat achitarea inculpaților conform art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. a) C. proc.

pen., întrucât vinovăția acestora nu a fost dovedită prin probele administrate în cauză, cu privire la încadrarea juridică a solicitat schimbarea încadrării juridice în infracțiunea prev. de art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, înlăturând mențiunile privitoare la concursul de infracțiuni ceea ce va conduce la reindividualizarea pedepselor aplicate, învederând instanței că nu se impunea aplicarea circumstanței agravante. Examinând actele și lucrările dosarului, decizia recurată în raport de motivele de critică invocate de declaranții recursurilor și de cazurile de casare sus-indicate Înalta Curte, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare - relative la greșita încadrare juridică dată faptelor pentru toți inculpații (se va arăta că cea corectă este cea prev. de art. 12 alin. (2) Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.) și respectiv la nejustificarea aplicării unui spor pentru inculpații T.F., T.I.

și T.M. - constată că recursurile declarate atât de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești cât și de către inculpații T.F., T.A., T.I. și T.M. sunt fondate și urmează a le admite ca atare în temeiul dispozițiilor art. 385 15 pct. 2 lit. d) C. proc. pen. A. Cu privire la recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești, relativ la motivul de critică - oral vizând soluționarea cauzei la instanța de judecată în condiții de nepublicitate și pe cale de consecință solicitându-se casarea ambelor hotărâri și trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanță, Înalta Curte are în vedere nepertinența acestuia întrucât prin încheierea de ședință de la termenul di 6 martie 2007 ( fila 240 verso dos.

fond) prima instanță luând act de acordul iterat de reprezentantul parchetului și apărătorii celor patru inculpați a dispus în conformitate cu prevederile art. 290 alin. (3) C. proc. pen. că ședințele de judecată să fie secrete pe „toată durata judecării cauzei la instanța de fond". b). Este fondată însă critica că faptelor imputate celor patru inculpați li s-a dat o greșită încadrare juridică -, ceea ce atrage incidența în speță a cazului de casare prev. de art. 385 9 pct. 17 C. proc. pen. și care le profită și recurenților inculpați în totalitate. Cu titlu de premisa se reține că instanța de apel a reținut corect situația de fapt, înlăturând implicit declarațiile date de unele părți vătămate în timpul judecății în fond, care reprezentau reveniri la declarațiile date în cursul urmăririi penale, în prezența unui avocat, schimbarea depozițiilor nefiind temeinic justificată.

S-a stabilit, deci că inculpații au recrutat, așa cum se arată în decizie, au transportat, cazat în apartamente închiriate în Spania pe cele 7 părți vătămate, dar și alte femei neidentificate, recrutarea făcându-se prin înșelăciune, în sensul că le vor ajuta să se angajeze fie ca muncitoare în agricultură, fie ca femei de serviciu sau chelnerițe în restaurante, în Spania. Ajungând la destinație, inculpații le-au luat pașapoartele, obligându-le să se prostitueze în favoarea lor și însușindu-și sume importante de bani din activitatea de prostituție desfășurată fără acordul părților vătămate. În raport de această situație de fapt și de cele stabilite în interesul legii de Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia nr. XVI din 19 martie 2007, încadrarea juridică corectă a faptelor săvârșite era doar în dispoz.

art. 12, alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. pentru fiecare inculpat și art. 37 lit. b) C. pen. doar pentru inculpatul T.F. Pentru existenta concursului real de infracțiuni, se arată în decizie, este necesar ca inculpații să acționeze asupra altor persoane, fără a întrebuința constrângerea, în sensul îndemnului sau înlesnirii, tragerii de foloase din practicarea prostituției, recrutării sau traficării în același scop, prostituția fiind practicată de bună voie de acele persoane, iar ulterior să acționeze asupra acelorași persoane prin modalitățile arătate în art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001. În speță, părțile vătămate au fost de la bun început induse în eroare de inculpați în legătură cu activitățile pe care le vor desfășura în Spania, iar ulterior au fost constrânse prin ridicarea pașapoartelor și astfel lipsite de libertatea de a renunța la acele activități.

în nici un moment, rezultă din probele administrate în timpul procesului penal, părțile vătămate nu au fost de acord să practice prostituția una dintre ele (M.M.) formulând chiar plângere la poliția spaniolă împotriva inculpatului T.M., pentru forțarea la practicarea prostituției. De asemenea, nu trebuiau aplicate dispoz. art. 75 lit. a) C. pen. în ceea ce privește încadrarea juridică în infracțiunea de trafic de persoane, deoarece agravanta respectivă se regăsește în incriminarea mai gravă din art.12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, neputându-se reține un concurs între aceleași circumstanțe agravante. În ceea ce-l privește pe inculpatul T.A., se reține că ar fi trebuit să se rețină la încadrarea juridică și aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., deoarece rezultă din probatoriul administrat (declarațiile părților vătămate, notele de redare a interceptărilor de convorbiri telefonice) că a recrutat mai multe persoane, respectiv pe S.G., B.N.

și M.M. (împreună cu inculpatul T.M.), D.V. și R.L. Acestea din urmă n-au putut fi audiate în cauză, dar faptul că se prostituau pentru inculpat rezultă din declarațiile părțile vătămate S.G. , B.N., precum și din declarația dată de inculpat la urmărirea penală ( declarația din 13 iunie 2006). Această încadrare juridică este în acord cu decizia dată în interesul legii de instanța supremă nr. XLIX din 4 iunie 2007. c) Critica iterată prin motivele scrise de recurs ale Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Pitești prin care se tindea la solicitarea majorării pedepselor stabilite pentru cei patru inculpați nu este fondată și va fi analizată complementar motivului de critică simetric iterat de recurenții inculpați prin care se tinde la reducerea acelorași pedepse.

B). Cu privire la recursurile declarate de inculpații T.F., T.A., T.I. și T.M. a) referitor la motivul de critică prin care se pretinde greșita încadrare juridică dată faptelor de instanța de apel prin decizia recurată solicitându-se schimbarea acesteia într-o unică infracțiune prev. de art. 329 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (așa cum a dispus instanța de fond) acesta este nepertinent și ar fi steril a îl mai examina distinct având în vedere considerațiile deja expuse cu ocazia evaluării la punctul A-b din prezenta analiză a tratării motivelor de critică ale Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Pitești și care au configurat că încadrarea juridică riguros corectă a faptelor celor patru recurenți era doar în dispoz.

art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. pentru fiecare inculpat și reținerea dispozițiilor art. 37 lit. b) C. pen. doar pentru inculpatul T.F. b) Nu este întemeiată nici critica relativă la incidența cazului de casare prev. de art. 385 9 pct. 18 C. proc. pen. pretinsă de recurenții inculpați T.A. și T.I. întrucât în speță nu există o contradicție esențială, necontroversată și ireconciliabilă între actele și lucrările dosarului și hotărârea judecătorească de condamnare pronunțată. Astfel din probele administrate respectiv declarațiile părților vătămate S.G., P.P., S.M., V.M., E.E., B.N., B.C., G.S.; cele ale martorilor S.N., N.S., A.C., T.I., Z.R.

și G.M.; situația intrărilor și ieșirilor inculpaților din țară (fila 213 dos. urm. pen.); procesele verbale de recunoaștere de pe planșa fotografică rezultă cu certitudine participația infracțională a acestor doi recurenți inculpați. Astfel inculpatul T.I. s-a ocupat personal de recrutarea părților vătămate P.P.I. și S.M.M., deplasându-se la domiciliul acestora în prezența martorului A.C. (fila 76). în discuțiile purtate cu părinții părților vătămate, martorii S.N. și N.S. (filele 106-108), inculpatul a afirmat că le va duce pe fete la muncă în Franța sau Spania, precizând că este vorba de spălatul vaselor sau munci menajere. Când martorii au arătat că P.P.I. este bolnavă, inculpatul s-a oferit a-i asigura și tratamentul în afara țării, alături de procurarea pașapoartelor și achitarea contravalorii deplasării.

În aceeași perioadă a fost recrutată și partea vătămată V.M. (fila 113) căreia i s-a oferit de către inculpatul T.I. un loc de muncă la un restaurant din Spania, promisiune evident nesinceră. Într-adevăr inculpatul a procurat documentele de identitate pentru P.P.I. și S.M.M., iar la 3 septembrie 2004 împreună cu acestea și V.M. au ieșit din țară (vezi proces-verbal fila 213 și urm.). În Spania acestora li s-au luat pașapoartele, au fost cazate într-un apartament închiriat de inculpatul T.F. și obligate să se prostitueze, fiind supravegheate de către C.A., concubina lui T.F., care colecta și banii realizați din prostituție. Din citirea pașaportului, rezultă că inculpatul în perioada 2004- 2005 a avut opt ieșiri în afara țării.

Tot pe numele acestuia s-au înregistrat șapte transferuri bănești în valoare totală de 2.482 EURO. Concomitent în sarcina inculpatului T.A. se reține că la începutul anului 2005 a recrutat pe S.G., promițându-i că îi va asigura un loc de muncă într-un restaurant, astfel că împreună cu aceasta și E.F. s-au deplasat în Spania, inculpatul achitând contravaloarea transportului. Partea vătămată precizează că a fost cazată într-un apartament din localitatea Benidrom, unde locuiau și alte femei provenite din România și obligată de inculpat să se prostitueze, practicând această activitate timp de 10 luni de zile și a realizat circa 60.000 EURO, bani pe care i-a dat direct inculpatului T.A. ori numitei E.F., cea care strângea banii pentru el.

Același inculpat și fratele său T.M., au recrutat la începutul anului 2004 și pe B.N. din comuna Stâlpeni (fila 160), din declarațiile părților vătămate reieșind că pentru el se prostituau E.F. , M.M., D.V., R.L. Însăși inculpatul în declarația din 13 iunie 2006 a recunoscut în prezența apărătorului din oficiu că persoanele susmenționate au „lucrat" pentru el și a primit unele sume de bani de la acestea. De menționat că M.M., după cum precizează inculpatul, a formulat plângere împotriva lui ia poliția spaniolă, s-au efectuat unele investigații și întrucât victimele S.G., E.F. și R.L. au dat declarații că nu se prostituează pentru el, a fost pus în libertate provizorie, așa explicându-se înscrisul aflat la fila 42 din dosar.

Inițial sincer, inculpatul T.A. a reconsiderat poziția, nemaimenținând prima declarație de învinuit. Se va observa însă că pe numele acestuia s-au efectuat din Spania 22 de transferuri bănești primind sumele totale de 11.312 EURO și 983 dolari SUA și trimițând 2108 EURO și 1.036 dolari SUA. c) Nu este fondată critica recurentului inculpat T.F. relativă - la aceea că la instanța de apel nu a administrat întreg probatoriu în vederea aflării adevărului, pretinzându-se incidența cazului de casare prev. de art. 385 9 pct. 10 C. proc. pen. întrucât dimpotrivă sub acest aspect s-a evaluat cu precizie prin decizia recurată participația sa infracțională constând în aceea că a recrutat pe părțile vătămate P.I., E.E.

și B.N., cărora Ie-a promis locuri de muncă în agricultură. In realitate, ajunse în Spania, părțile vătămate au fost obligate să se prostitueze pentru inculpat iar în activitatea de supraveghere a părților vătămate și colectare a banilor, inculpatul a fost ajutat de C.A., concubina sa. Relevantă este declarația părții vătămate E.E., care a arătat că s-a prostituat pentru inculpat și a obținut în urma acestei activități suma de 35.000 EURO, bani pe care i-a înmânat inculpatului. Totodată, partea vătămată nominalizează și alte persoane care s-au prostituat fiind obligate de cei patru inculpați. Din actele dosarului rezultă că, în perioada 2004 - 2005, inculpatul a avut cinci ieșiri în afara țării, iar pe numele lui s-au operat 17 transferuri bănești, primind 11.505EURO și 5.214 dolari SUA.

d) Tot astfel nu este pertinentă nici acea critică întemeiată pe cazul de casare prev. de art. 385 9 pct. 9 C. proc. pen. invocată de recurentul inculpat T.M. prin care se tindea la susținerea că decizia recurată a instanței de apel nu conține motivarea dispoziției de schimbare a încadrării juridice. Dimpotrivă considerentele acestei operațiuni de schimbare a încadrării juridice prin decizia atacată sunt laborioase și sunt expuse în cuprinsul filelor 6 și 7 ale acesteia. e) Este fondată însă critica invocată de recurenții inculpați T.F., T.I. și T.M. întemeiată pe cazul de casare prevăzut de art. 385 pct. 14 C. proc. pen. în sensul că pedepsele principale stabilite de 7 ani, 6 ani și respectiv 5 ani și 6 luni închisoare sunt total de suficiente pentru a satisface scopurile represive și preventive definite prin dispozițiile art. 52 C. pen.

și judicios dozate prin prisma criteriilor legale de individualizare judiciară prevăzute de art. 72 C. pen. raportat pe de o parte la pericolul social generic și concret ridicat al infracțiunii de trafic de persoane săvârșită, la caracterul continuat al actelor infracționale comise, dar și față de datele care circumstanțiază persoana acestor recurenți (toți fără antecedente penale, atitudinea procesuală nesinceră). Din acest punct de vedere apare ca manifest nejustificată sporirea pedepselor rezultante aplicate de instanța de apel cu sporuri variabile între 6 luni și 1 an. Pentru toate cele sus expuse, admițându-se recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești și cei patru inculpați urmează a se casa în parte ambele hotărâri și cu ocazia rejudecării în fond urmează ca în baza art. 334 C. proc.

pen. va schimba încadrarea juridică dată faptelor din infracțiunile prev. de art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 și art. 329 alin. (1) C. pen., ambele cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen. și art. 41 alin. (2) C. pen. în infracțiunea prev. de art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., pentru inculpații T.F., T.I. și T.M. și din infracțiunile prev. de art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 și art. 329 alin. (1) C. pen., ambele cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen. în cea prev. de art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., pentru inculpatul T.A. În baza art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

va condamna pe inculpatul T.I. la 6 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe inculpatul T.M. la 5 ani și 6 luni închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) și b) C. pen., iar pe inculpatul T.A. la 5 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) și b) C. pen. În baza art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. și art. 41 alin. (2) C. pen. va condamna pe inculpatul T.F. la 7 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) și b) C. pen. Urmează ca între aceste limite să se mențină restul dispozițiilor din hotărârile atacate.

Urmează ca în baza art.385 16 alin. (2) C. proc. pen. combinat cu art. 381 alin. (1) C. proc. pen. să se compute fiecăruia din recurenții inculpați durata reținerii și arestării preventive la zi. Urmează ca sumele de bani cu titlu de cheltuieli judiciare ocazionate cu soluționarea recursurilor să rămână în sarcina statului. PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești și de către inculpații T.F., T.A., T.I. și T.M. împotriva deciziei penale nr. 16A din 19 februarie 2008 a Curții de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie. Casează în parte decizia recurată și sentința penală nr. 426 din 27 septembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Argeș, secția penală, și rejudecând în fond: În baza art. 334 C. proc. pen. schimbă încadrarea juridică dată faptelor din infracțiunile prev. de art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 și art. 329 alin. (1) C. pen., ambele cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen. și art. 41 alin. (2) C. pen. în infracțiunea prev. de art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., pentru inculpații T.F., T.I.

și T.M. și din infracțiunile prev. de art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 și art. 329 alin. (1) C. pen., ambele cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen. în cea prev. de art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., pentru inculpatul T.A.9 În baza art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. condamnă pe inculpatul T.I. la 6 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe inculpatul T.M. la 5 ani și 6 luni închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) și b) C. pen., iar pe inculpatul T.A. la 5 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

În baza art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. și art. 41 alin. (2) C. pen. condamnă pe inculpatul T.F. la 7 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) și b) C. pen. Menține restul dispozițiilor hotărârilor atacate. Deduce din pedepsele aplicate inculpaților T.A. și T.I. durata arestării preventive de la 13 iunie 2006 la 18 iunie 2008, iar din pedepsele aplicate inculpaților T.F. și T.M., de la 28 iunie 2006 la 18 iunie 2008. Cheltuielile judiciare ocazionate cu soluționarea recursurilor rămân în sarcina statului. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 18 iunie 2008.