ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție

Sursă originală

ÎCCJ 26.05.2009

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1959/2009

HOTĂRÂRE

26.05.2009

CAMERĂ

penal

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2009
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1959/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin rechizitoriul emis în Dosarul nr. 401/D/P/2006 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – D.I.I.C.O.T, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaților:

- T.P. pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute în art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, în art. 13 alin. (1), (2) și (3) teza I din Legea nr. 678/2001, pentru ambele cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., în art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 și în art. 329 alin. (1), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

- T.M.pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute în art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., în art. 13 alin. (1), (2) și (3) teza I din Legea nr. 678/2001, în art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 și în art. 329 alin. (1), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

- P.M. pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute în art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., precum și în art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003.

S-a reținut, în actul de sesizare a instanței, că soții T.P. și T.M. s-au constituit împreună cu mama acesteia din urmă (P.M.) într-un grup infracțional organizat, în cadrul căruia au acționat în perioada 2001-2004, prin îndeplinire de roluri distincte, în vederea săvârșirii de infracțiuni de trafic de persoane și de minori.

S-a învederat că activitatea concretă a inculpatului T.P. s-a materializat în racolarea, cazarea pe teritoriul României și transportarea în Italia, prin acte repetate de inducere în eroare și de constrângere fizică și morală, a victimelor M.A., B.M. și C.I.M., precum și a minorelor B.D., S.T. și S.O.N., cu scopul exploatării lor sexuale prin practicarea prostituției.

În ceea ce privește pe inculpata T.M., s-a relevat că aceasta, tot prin inducere în eroare, ca și prin constrângere fizică și morală, a transportat din România și a cazat în Italia pe victimele M.A., S.T., B.E.M., C.I.M., B.D. și S.O.N., ultima fiind minoră la data efectuării transportului.

În fine, în ceea ce privește pe inculpata P.M. s-a reținut că, aceasta, prin acte repetate de inducere în eroare și de constrângere fizică și morală, a adăpostit în casa sa pe victimele S.T., B.E.M., B.D., S.O.N. și C.I.M. în scopul exploatării sexuale prin practicarea prostituției.

S-a mai reținut că inculpații T.P. și T.M., asigurând transportul și cazarea în Italia pentru R.V. și P.M., le-a înlesnit acestora să practice prostituția în acea țară.

Sesizat cu judecarea cauzei, Tribunalul Galați, secția penală, prin sentința penală nr. 50 din 1 februarie 2008, a condamnat:

Pe inculpatul T.P. la:

-3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de asociere pentru săvârșirea de infracțiuni prevăzută în art. 323 alin. (1) C. pen., prin schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prevăzută în art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003;

-6 ani închisoare și interzicerea timp de 5 ani a drepturilor prevăzute în art. 64 lit. a) și b) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute în art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.;

-6 ani închisoare și interzicerea timp de 5 ani a drepturilor prevăzute în art. 64 lit. a) și b) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute în art. 13 alin. (1), alin. (3) teza I și alin. (4) teza a III-a din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) și a art. 13 C. pen., prin schimbarea încadrării juridice din art. 13 alin. (1), (2) și (3) teza I din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.;

-2 ani închisoare și interzicerea timp de 2 ani a drepturilor prevăzute în art. 64 lit. a) și b C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii de proxenetism prevăzută în art. 329 alin. (1), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În baza art. 33 lit. a), cu referire la art. 34 lit. b) și la art. 35 C. pen., contopindu-se pedepsele, s-a dispus ca inculpatul T.P. să execute pedeapsa cea mai grea, sporită la 8 ani închisoare, precum și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute în art. 64 lit. a) și b) C. pen. pe o perioadă de 5 ani.

Pe inculpata T.M. la:

-5 ani închisoare și interzicerea timp de 3 ani a drepturilor prevăzute în art. 64 lit. a) și b) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută în art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.;

-5 ani închisoare și interzicerea timp de 3 ani a drepturilor prevăzute în art. 64 lit. a) și b) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute în art. 13 alin. (1), alin. (3) teza I și alin. IV teza a III-a din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 13 C. pen., prin schimbarea încadrării juridice din art. 13 alin. (1), (2) și (3) teza I din Legea nr. 678/2001;

-2 ani închisoare și interzicerea timp de 2 ani a drepturilor prevăzute în art. 64 lit. a) și b) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii de proxenetism prevăzută în art. 329 alin. (1), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În baza art. 33 lit. a), cu referire la art. 34 lit. b) și la art. 35 C. pen., contopindu-se pedepsele, s-a dispus ca inculpata T.M. să execute pedeapsa cea mai grea sporită la 7 ani închisoare, precum și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute în art. 64 lit. a) și b) C. pen. pe o perioadă de 3 ani.

Pe inculpata P.M. la:

-1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de asociere pentru săvârșirea de infracțiuni prevăzută în art. 323 alin. (1), cu aplicarea art. 74 lit. a) și a art. 76 lit. b) C. pen., prin schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prevăzută în art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003;

-1 an și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute în art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2), precum și a art. 74 lit. a) și a art. 76 lit. b) C. pen.

În baza art. 33 lit. a) și a art. 34 lit. b) C. pen., contopindu-se pedepsele, s-a dispus ca inculpata P.M. să execute pedeapsa cea mai grea, sporită la 2 ani închisoare, iar în temeiul art. 81 C. pen. s-a suspendat condiționat executarea acestei pedepse, precum și a pedepselor accesorii pe perioada termenului de încercare a 4 ani.

Făcându-se aplicarea art. 19 din Legea nr. 678/2001, s-a dispus confiscarea sumei de 179.000 euro de la inculpații T.P. și T.M.

S-a reținut, prin sentință, că din probele administrate în cauză, a reieșit următoarea situație de fapt:

Începând din anul 2001, cei trei inculpați au acționat în mod organizat, cu roluri prestabilite și atribuții strict determinate, în scopul obținerii de beneficii prin exploatarea sexuală a unor tinere, înlesnind totodată altor două persoane de sex feminin să practice prostituția.

În cadrul activității concertate desfășurate în acest scop, inculpatul T.P. se ocupa de racolarea victimelor, de obținerea pașapoartelor ce le erau necesare, de cazarea lor la domiciliul său din România și de trimiterea lor în Italia.

După racolarea victimelor, inculpatul T.P. le ducea la domiciliul său, unde erau supravegheate de soacra sa P.M., actele lor de stare civilă fiind preluate și folosite de el pentru obținerea pașapoartelor și celorlalte documente necesare plecării acestora din țară.

În perioada în care au locuit la domiciliul inculpatului T.P., victimele au fost obligate să lucreze câte 16 ore pe zi la construcția casei acestuia, fără a fi remunerate, fiind în permanență amenințate și agresate fizic atât de el cât și de soacra sa P.M.

După ce victimele ajungeau în Italia, pașapoartele acestora erau reținute de inculpata T.M., care le obținea apoi alte pașapoarte, din Cehia, pentru a le da o nouă identitate.

Ulterior, toate sumele de bani pe care victimele le obțineau, prin practicarea prostituției în Italia, erau predate integral inculpatei T.M., deși li se promisese inițial că jumătate din aceste sume le vor reveni lor.

În tot timpul cât s-au aflat în Italia, victimele au fost amenințate și supuse violențelor fizice dacă nu respectau regulile impuse de inculpata T.M.

La rândul său, inculpata P.M., având un rol mai redus în cadrul activității de ansamblu, a asigurat doar cazarea și supravegherea victimelor până la plecarea lor din țară, supunându-le pe unele dintre ele unui regim alimentar mai sever, chiar de înfometare, precum și la eforturi fizice, pentru a deveni mai suple până în momentul când erau trimise în Italia.

Concretizată, activitatea reținută în sarcina inculpaților prin sentință constă în următoarele:

- În iulie 2001, când încă nu împlinise vârsta de 17 ani, minora S.T. din municipiul Galați a fost condusă de un cunoscut într-un apartament din cartierul I.C.F., unde locuia inculpatul T.P., fiind lăsată în compania acestuia. În momentul în care minora a încercat să plece, inculpatul T.P. a împiedicat-o să iasă din apartament, spunându-i că i-a fost vândută și că o va trimite în Italia pentru a face bani.

În ziua următoare, același inculpat a transportat-o pe minoră, cu un taxi, la locuința din comuna Liești a soacrei sale P.M., încredințându-i-o acesteia până la plecarea în Italia, cu care ocazie i-a lăsat și actele ei de identitate.

- În august 2001, tot inculpatul T.P. a mai adus la domiciliul soacrei sale pe minora B.D., căreia i-a spus că va rămâne acolo până când o va trimite în Italia pentru a practica prostituția.

Cele două minore au rămas la domiciliul inculpatei P.M. până în toamna anului 2002, când au fost readuse de inculpatul T.P. la Galați, unde au completat, la sugestia acestuia, cereri pentru obținere de pașapoarte.

În perioada de timp în care au locuit în comuna L. din județul G., cele două minore au lucrat, fără să fie remunerate, la construirea unei case pentru inculpata P.M., care le-a pus să facă săpături și să prepare beton, lovind-o la un moment dat pe B.D., cu un ciocan, la cap.

După completarea cererilor pentru pașapoarte, cele două minore au fost mutate în apartamentul inculpatului T.P. din Galați, unde au fost ținute sechestrate aproximativ 3 luni, în care timp a fost adusă și cazată cu ele o altă tânără, cu tulburări psihice, provenind de la o casă de copii, care a reușit ulterior să fugă sărind prin fereastra de la baie.

În cele din urmă, tinerele S.T. și B.D. au fost trimise cu un microbuz în Italia, în orașul Bologna, unde au fost așteptate și preluate de inculpata T.M., care le-a dus în stațiunea Villa Rosa, cazându-le la un hotel, de unde le-a mutat, a doua zi, într-un apartament închiriat în aceeași localitate, unde mai locuiau R.V. și C.M.

În zilele ce au urmat, inculpata T.M. a cumpărat telefoane mobile pentru tinerele S.M. și B.D., le-a făcut fotografii în poziții sugestive, a publicat anunțuri în reviste de specialitate și le-a instruit cum să procedeze după ce vor primi apeluri telefonice și ce tarife să pretindă pentru raporturile sexuale normale și pentru cele nefirești.

După aproximativ o săptămână de la sosirea lor în Italia, cele două tinere au început să practice prostituția, iar banii încasați zilnic erau evidențiați într-un caiet, pentru a fi transmiși inculpatului T.P. Ca urmare, în primele trei luni de prezență în Italia, S.T. a trimis acestui inculpat suma de 3.000 euro, iar B.D. i-a trimis 2.700 euro.

- La sfârșitul lunii mai 2003, după ce a revenit și stat o scurtă perioadă în România, pentru a recruta noi tinere, inculpata T.M. a sosit în Italia însoțită de tânăra B.E.M., care fusese pusă în legătură cu inculpatul T.P. de o vecină a acestuia.

B.E.M. a fost cazată inițial la un hotel din orașul San Benedetto del Trento, unde au fost aduse și tinerele S.T. și B.D. iar, după aproximativ o săptămână, inculpata T.M. le-a instalat pe toate cele trei tinere într-un apartament din localitatea Porto Ricanati, unde a locuit și ea.

În timpul celor două săptămâni în care au locuit în acest apartament, tinerelor S.T. și B.D. li s-au făcut noi seturi de fotografii, fiind fotografiată și B.E.M. După publicarea fotografiilor și anunțurilor necesare în reviste de specialitate, toate cele trei tinere au practicat prostituția, B.E.M. reușind să câștige, în aproximativ două săptămâni, suma de 1.000 euro, care a fost însușită în totalitate de inculpata T.M.

Ulterior, inculpata T.M. a mutat pe cele trei tinere, pentru alte două săptămâni, într-un apartament din localitatea învecinată Porto Potenza Picena, unde au continuat să se prostitueze contactând clienții tot prin anunțuri publicate în reviste de specialitate, în acest interval de timp fiind trimisă inculpatului T.P., prin șoferul acestuia C.D., suma totală de 5.000 euro din partea tinerelor B.E.M. și S.T.

Expirându-le valabilitatea vizei turistice, la data de 13 iulie 2003 cele trei tinere s-au înapoiat în România, însoțite de inculpata T.M. Fiind așteptate la Brașov de inculpatul T.P., acesta le-a preluat și transportat la București, unde le-a cazat pentru o săptămână într-un hotel și, după ce le-a dus pentru o altă săptămână în stațiunea Eforie Nord, le-a readus la Brașov, de unde le-a retrimis din nou, în Italia, la data de 26 iulie 2007.

În tot acest interval de timp, pașapoartele celor trei tinere au fost ținute de inculpatul T.P., iar în momentul plecării lor în Italia au fost preluate de inculpata T.M.

La sosirea în Italia, inculpata T.M. le-a cazat pe S.T., B.E.M. și B.D. într-un hotel din orașul San Benedetto del Trento, apoi într-un apartament din același oraș, iar de la 1 august 2003, într-un apartament dintr-o vilă din localitatea Martin Siguro, ea locuind la un hotel. Și de această dată, inculpata T.M. a făcut fotografii pentru cele trei tinere și a publicat anunțuri în revistele de specialitate, după care a vegheat întreaga lor activitate de prostituție, încasând sumele de bani realizate.

În a doua jumătate a lunii august 2003, inculpata T.M. s-a înapoiat în România, astfel că banii realizați de cele trei tinere, din prestarea prostituției, au fost trimiși direct inculpatului T.P. prin sistemul W.U.

La începutul lunii septembrie 2003, fiind depistate de autoritățile italiene, tinerele S.T., B.E.M. și B.D. au fost readuse în România.

După revenirea în țară, S.T. și B.D. nu au mai reluat legătura cu inculpații. B.E.M. însă, contactându-l pe inculpatul T.P., i-a solicitat să-i dea partea ce i se cuvenea din banii pe care i-a realizat, așa cum se înțeleseseră inițial. Fiind invitată în acest scop de inculpatul T.P. la locuința sa din comuna L., B.E.M. a dat curs invitației și, după ce a locuit o perioadă de timp împreună cu cei trei inculpați, în cursul lunii ianuarie 2004, văzând că nu i se dă suma de bani promisă, s-a înapoiat la domiciliu.

S-a reținut prin aprecierea că, din practicarea prostituției, S.T. a obținut aproximativ 8.500 – 9.000 euro, B.E.M. a realizat între 6.000 – 8.000 euro, iar B.D. a câștigat 60.000 euro, precum și că toate aceste sume au fost preluate de inculpați.

- În una din zilele lunii ianuarie sau februarie 2002, inculpatul T.P. i-a propus tinerei S.O.N., pe care o cunoscuse prin intermediul unui vecin, să meargă în Italia pentru a practica prostituția, spunându-i că și soția sa desfășoară asemenea activități cu ajutorul unor anunțuri în reviste.

După ce minora i-a spus ce vârstă are și că nu dispune de banii necesari obținerii pașaportului, inculpatul T.P. s-a oferit să achite toate cheltuielile necesare și să se ocupe de procurarea pașaportului și trimiterea ei în Italia.

În urma insistențelor inculpatului T.P., minora S.O.N. a acceptat propunerea.

Dorind să trimită în Italia, tot pentru practicarea prostituției, și pe P.M., soră cu soția sa, inculpatul T.P. le-a însoțit pe tinerele S.O.N. și P.M. la efectuarea fotografiilor pentru pașaport, la achitarea taxelor la o unitate CEC, precum și la Serviciul Pașapoarte Galați, unde acestea au depus cererile pentru obținerea pașapoartelor.

La 11 martie 2002, după eliberarea pașapoartelor, inculpatul T.P. le-a trimis pe tinerele S.O.N. și P.M. până la Brașov, cu un autoturism condus de P.E., care le-a îmbarcat într-un autocar cu destinația Bologna.

Ajunse în Italia, cele două tinere au fost preluate de inculpata T.M., care le-a instalat într-o locuință închiriată în stațiunea Alba Adriatica din apropiere de Bologna.

În zilele următoare, inculpata T.M. a făcut fotografii, în ținută sumară, celor două tinere, după care le-a dat telefoane mobile, astfel că acestea au fost contactate după publicarea anunțurilor în reviste de specialitate și obținerea pașapoartelor false din Cehia, începând să desfășoare activități de prostituție.

Prin activitatea de prostituție desfășurată, timp de aproximativ 4 luni, S.O.N. a reușit să încaseze circa 15.000 euro, pe care i-a predat inculpatei T.M., aceasta trimițându-i soțului ei, în țară.

La începutul lunii iulie 2002, P.E., care efectua transporturi de persoane în Italia, a adus în orașul Modena pe tânăra M.A., iar la înapoiere a readus-o în țară pe S.O.N.

În localitatea Liești, S.O.N. a fost preluată de inculpatul T.P., acesta ținând-o câteva zile în locuința sa, după care a trimis-o din nou în Italia, însoțită tot de P.E.

După ce a ajuns în Italia, S.O.N. a fost instalată împreună cu M.A. și P.M. într-un apartament din stațiunea Villa Rossa iar, la înapoierea în România, P.E. a transportat-o și pe inculpata T.M., care a încredințat surorii sale P.M. sarcina de a aduna banii obținuți din prostituție de celelalte două tinere. Pentru a se asigura că, în lipsa sa, tinerele respective nu vor fugi, inculpata T.M. a luat cu ea pașapoartele acestora eliberate de autoritățile din România.

- La rândul ei, M.A. a cunoscut pe T.P. în anul 1999 și, după ce a aflat că acesta se ocupa cu trimiterea de tinere în Italia, pentru a practica prostituția, a convenit cu el să plece și ea în Italia.

După ce i s-a explicat ce va trebui să facă și a fost ajutată să obțină pașaportul necesar, M.A. a fost condusă de inculpatul T.P. la un restaurant, de unde a fost preluată de P.E., care a transportat-o până în orașul Modena din Italia.

După ce a ajuns la Modena, M.A. a fost dusă de inculpata T.M. în stațiunea Villa Rossa, fiind instalată în același apartament cu P.M., în locul tinerei S.O.N., care s-a înapoiat în România.

Inculpata T.M. a făcut fotografii și tinerei M.A., după care a publicat anunțurile uzuale în reviste de specialitate și i-a cumpărat telefon mobil. După ce i s-a dat și pașaport falsificat, din partea statului ceh, M.A. a fost pusă să presteze activități de prostituție, întreținând relații sexuale, cu clienți italieni ce o contactau pe telefonul mobil, de la care obținea între 350 și 600 euro pe zi.

Aceste sume de bani, totalizând aproximativ 16.000 euro, ca și cele câștigate de S.O.N., care a avut circa 15 clienți pe zi, încasând până în octombrie 2002 aproximativ 65-70.000 euro, au fost preluate de P.M., care le-a trimis inculpatului T.P., în România, prin sistemul W.U. sau prin intermediul lui P.E.

În urma intensificării raziilor efectuate de autoritățile italiene, P.M. a cerut telefonic surorii și cumnatului ei să le îngăduie să se înapoieze în țară, iar la indicațiile date de aceștia toate cele trei tinere s-au mutat într-un apartament din localitatea Alba Adriatica, încetând să mai practice prostituția.

Ulterior, tinerele P.M., S.O.N. și M.A. au fost readuse în țară de P.E., fiind preluate de inculpatul T.P. Tânăra S.O.N. a fost cazată de T.P. în locuința sa din comuna Liești, cu care ocazie acesta i-a luat actele și i-a interzis de a ieși neînsoțită din casă.

La insistențele acestei tinere de a i se da suma de bani ce-i revenea, inculpații T.P. și T.M., refuzând-o, i-au cerut să plece din nou în Italia și i-au promis că, din banii ce-i va câștiga în urma practicării prostituției, îi vor cumpăra un apartament.

În cele din urmă, văzând că nu poate obține nici o sumă de bani de la inculpați, S.O.N. a acceptat propunerea, astfel că a fost transportată cu un microbuz, împreună cu P.M., până la Arad, de unde au călătorit cu un autocar până în Italia, unde au închiriat un apartament în stațiune. După ce au publicat noi anunțuri în reviste specializate, S.O.N. și P.M. au reluat practicarea prostituției începând de la 18 ianuarie 2003, iar de la 23 ianuarie 2003 li s-a alăturat și M.A., care a fost readusă din România de P.E.

M.A. nu a mai avut, însă, timpul necesar pentru a relua activitatea de practicare a prostituției, deoarece poliția italiană a efectuat la data de 28 ianuarie 2003 o descindere în apartamentul în care locuiau. Cu această ocazie S.O.N. și M.A. au formulat denunțuri împotriva inculpaților și a tinerei P.

., după care s-au înapoiat în țară.

- În primăvara anului 2003, pe când avea vârsta de 19 ani, B.(fostă C.) I.M. a obținut pașaport turistic, dorind să-și găsească un loc de muncă în străinătate.

După un timp, la data de 8 septembrie 2003, un tânăr, pe care-l cunoscuse întâmplător, a sosit la domiciliul acestei tinere împreună cu inculpații T.P. și T.M., care i-au propus să meargă în Italia, pentru a se prostitua, promițându-i că-i vor asigura locuință și protecție, precum și că, după acoperirea cheltuielilor pe care ei le vor face, vor împărți în mod egal banii obținuți din practicarea prostituției.

Datorită situației sale materiale precare, B.I.M. a acceptat propunerea, cei doi inculpați au dus-o în comuna L. din județul G.i, cazând-o la inculpata P.M., care a obligat-o să muncească în gospodăria sa pe motiv că fusese cumpărată de la tânărul care o recomandase.

Ulterior, după aproximativ o lună, inculpații au adus în casa lor din Liești și pe tânăra C.M. Ambele tinere au fost expuse la violențe fizice din partea inculpatei T.M., iar inculpata P.M. le-a supus unui regim alimentar de înfometare, pentru a arăta mai suple după ce vor ajunge în Italia.

La sfârșitul lunii ianuarie 2004, inculpatul T.P. a dus-o pe B.I.M. în apartamentul său din Galați, de unde a fost preluată de inculpata T.M. la data de 1 februarie 2004, fiind transportată împreună cu o altă tânără având numele V., cu un autoturism, până în Italia.

Fiind cazate la un hotel din localitatea Martin Siguro de pe țărmul Mării Adriatice, aceste tinere au fost fotografiate pentru anunțurile specifice din revistele de specialitate, după care inculpata T.M. a închiriat două apartamente în aceeași localitate, unul pentru ea, iar celălalt destinat celor două tinere.

După ce B.I.M. a practicat prostituția aproximativ două săptămâni, în care a obținut circa 10.000 euro, pe care i-a dat în totalitate inculpatei T.M., această tânără a fost depistată, împreună cu T.M. și tânăra V., la o percheziție efectuată de organele de poliție în ziua de 19 februarie 2004, astfel că toate trei au fost retrimise în România.

La ajungerea în țară, au fost preluate de la aeroport de inculpatul T.P., acesta reproșându-i tinerei B.I.M. că nu a câștigat suficienți bani și că o va retrimite în Italia cu un pașaport fals. Pretextând că are o soră în Iași care seamănă cu ea și că s-ar putea folosi de pașaportul acesteia pentru a merge din nou în Italia, B.I.M. a reușit să-l convingă pe inculpatul T.

. să o lase să se deplaseze la Iași. Ulterior, însă, B.I.M. a comunicat, prin telefon, că nu mai acceptă să lucreze pentru inculpați, ceea ce a determinat-o pe inculpata T.M. să o amenințe că îi va omorî copilul dacă se retrage din rețeaua de practicare a prostituției în care intrase.

- În ceea ce privește pe tânăra R.V., s-a reținut că, aflând că sora sa T.M. câștiga sume importante de bani din practicarea prostituției în Italia, a rugat-o la începutul anului 2003 să o ajute să ajungă și ea în această țară. În urma discuțiilor pe care inculpata T.M. le-a avut cu soțul ei, acesta a anunțat-o pe cumnata sa R.V., la începutul lunii martie 2003, să se pregătească pentru a pleca în Italia, în luna următoare, împreună cu sora sa.

La data convenită, cele două surori au plecat împreună în Italia, unde inculpata T.M. a cazat-o pe sora sa R.V., mai întâi la un hotel și, apoi, într-un apartament, unde au venit să locuiască și tinerele S.T. și B.D.

După ce a început să presteze acte de prostituție, R.V. a restituit surorii sale T.M., din banii realizați, suma de 1.000 euro reprezentând costul transportului până în Italia și a cazării sale până în acel moment.

- În ceea ce privește pe tânăra P.M., s-a reținut că și aceasta a rugat-o pe sora sa T.M. să o ajute să ajungă în Italia pentru a desfășura activități de prostituție.

Ca urmare, după ce această tânără a luat banii necesari pentru călătorie de la mama sa P.M., a fost ajutată de cumnatul ei T.P. la obținerea pașaportului turistic, precum și la efectuarea de fotografii în vederea confecționării pașaportului ceh falsificat.

S-a mai reținut că, la începutul lunii martie 2002, inculpatul T.P. a însoțit pe cumnata sa P.M. la rezervarea biletului pentru călătoria cu microbuzul și că tot el s-a ocupat de trimiterea acesteia în Italia, împreună cu tânăra S.O.N.

După ce a ajuns în Italia, tânăra P.M. a locuit inițial cu sora sa T.M. în localitatea Alba Adriatica, iar după ce a obținut pașaport ceh falsificat a început să practice prostituția, mutându-se în acest scop, împreună cu S.O.N., în localitatea Villa Rossa unde, în cursul lunii august 2002, li s-a alăturat și tânăra M.A.

P.M. s-a înapoiat în România în cursul lunii octombrie 2002, iar în ianuarie 2003 a revenit în Italia, împreună cu S.O.N., stabilindu-se tot în localitatea Alba Adriatica, unde li s-a alăturat după un timp și tânăra M.A. În acest loc, P.M. și celelalte două tinere au practicat prostituția până în luna februarie 2003, când au fost depistate și reținute de poliția italiană.

S-a motivat că dispozițiile art. 7 din Legea nr. 39/2003 nu sunt aplicabile în cauză întrucât în momentul asocierii inculpaților T.P., T.M. și P.M. în vederea săvârșirii infracțiunii de trafic de persoane, care s-a epuizat în anul 2001, încă nu era în vigoare Legea nr. 39/2003, iar derularea, în perioada anilor 2001-2004, a activității în vederea căreia s-a constituit asocierea, nu are relevanță cât timp, în cazul unei atare infracțiuni, esențial este momentul realizării asociației. Conchizându-se în această privință, s-a învederat că, din moment ce legea penală nu retroactivează, sunt incidente dispozițiile art. 323 C. pen., iar nu cele ale art. 7 din Legea nr. 39/2003, care au fost adoptate și au intrat în vigoare după realizarea asociației în scopul săvârșirii de infracțiuni.

S-a mai motivat că faptele inculpaților T.P. și T.M. încadrate prin rechizitoriu în art. 13 alin. (1), (2) și (3) teza a II-a din Legea nr. 678/2001 trebuie reîncadrate în art. 13 alin. (1), alin. (3) teza I și alin. (4) teza a III-a din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 13 C. pen., deoarece, în raport cu datele la care au fost săvârșite, nu erau încriminabile potrivit dispozițiilor mai grave, adoptate ulterior, la care se face referire în actul de sesizare.

S-a considerat, însă, că este nefondată solicitarea inculpaților de schimbare a încadrării juridice, din infracțiunile prevăzute în art. 12 și 13 din Legea nr. 678/2001, în infracțiunea prevăzută de art. 329 C. pen., apreciindu-se că sunt aplicabile dispozițiile legii mai grave, ale legii speciale, cât timp s-a exercitat o acțiune de intimidare a victimelor prin mijloace fizice și psihice, realizându-se inducerea în eroare și manipularea lor, pentru a le pune în imposibilitate să aleagă clienții și numărul lor și a le impune prestarea de servicii în vederea răscumpărării unor pretinse datorii.

S-a subliniat, în acest sens, că vulnerabilitatea victimelor, determinată de vârstă, lipsa de experiență și starea lor economică precară, a fost folosită de inculpați, care au organizat pregătirea și trimiterea acestora în Italia, pentru ca apoi să continue să le preseze să desfășoare activitățile indicate de ei, sub pretextul că le-ar mai datora bani, deși din exploatarea lor se câștigase mult, astfel că exclus ca ele să fi prestat serviciile la care au fost puse pe baza unui consimțământ liber exprimat și în cunoștință de cauză, încât nu sunt întrunite cerințele înscrise în art. 329 C. pen.

Făcându-se referire la folosul material de 179.000 euro, dovedit ca realizat de inculpații T.P. și T.M. prin activitatea infracțională ce au desfășurat-o, s-a motivat că se impune confiscarea acestei sume, în proporții egale, de la fiecare dintre ei.

Împotriva sentinței, au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Galați, precum și inculpații T.P., T.M. și P.M.

Curtea de Apel Galați, secția de minori și familie, prin Decizia penală nr. 7/A din 13 februarie 2009, a respins, ca nefondate, apelurile declarate de inculpați și, admițând recursul procurorului, a desființat sentința și, în rejudecare, a condamnat:

Pe inculpatul T.P., la:

-6 ani închisoare și interzicerea timp de 5 ani a drepturilor prevăzute în art. 64 lit. a) și b) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane prevăzută în art. 12 alin. (1) și alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.;

-6 ani și 6 luni închisoare și interzicerea timp de 5 ani a drepturilor prevăzute în art. 64 lit. a) și b) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane prevăzută în art. 13 alin. (1), alin. (3) teza I și alin. (4) teza a III-a din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) și a art. 13 C. pen., prin schimbarea încadrării juridice din art. 13 alin. (1), (2) și (3) teza I din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.;

-5 ani și 6 luni închisoare și interzicerea timp de 5 ani a drepturilor prevăzute în art. 64 lit. a) și b) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii de constituire a unui grup infracțional organizat prevăzută în art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003;

-2 ani și 6 luni închisoare și interzicerea timp de 2 ani a drepturilor prevăzute în art. 64 lit. a) și b) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii de proxenetism prevăzută în art. 329 alin. (1), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În baza art. 33 lit. a), a art. 34 lit. b) și a art. 35 alin. (3) C. pen. au fost contopite aceste pedepse, dispunându-se ca inculpatul T.P. să execute pedeapsa principală cea mai grea, de 6 ani și 6 luni închisoare, sporită la 8 ani și 6 luni închisoare, precum și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute în art. 64 lit. a) și b) C. pen. pe o durată de 5 ani.

Pe inculpata T.M., la:

-5 ani și 6 luni închisoare și interzicerea timp de 5 ani a drepturilor prevăzute în art. 64 lit. a) și b) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane prevăzută în art. 12 alin. (1) și alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.;

-6 ani închisoare și interzicerea timp de 5 ani a drepturilor prevăzute în art. 64 lit. a) și b) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane prevăzută în art. 13 alin. (1), alin. (3) teza I și alin. (4) teza a III-a din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) și a art. 13 C. pen., prin schimbarea încadrării juridice din art. 13 alin. (1), (2) și (3) teza I din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.;

În baza art. 33 lit. a), a art. 34 lit. b) și a art. 35 alin. (3) C. pen. au fost contopite toate aceste pedepse, dispunându-se ca inculpata T.M. să execute pedeapsa principală cea mai grea, sporită la 7 ani și 6 luni închisoare, precum și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute în art. 64 lit. a) și b) C. pen. pe o durată de 5 ani.

Pe inculpata P.M., la:

-2 ani și 6 luni închisoare și interzicerea timp de 2 ani a drepturilor prevăzute în art. 64 lit. a) și b) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane prevăzută în art. 12 alin. (1) și alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) și a art. 74 lit. a) și art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen.;

-2 ani și 6 luni închisoare și interzicerea timp de 2 ani a drepturilor prevăzute în art. 64 lit. a) și b) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii de constituire a unui grup infracțional organizat prevăzută în art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 74 lit. a) și a art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen.

În baza art. 33 lit. a), a art. 34 lit. b) și a art. 35 alin. (3) C. pen. au fost contopite aceste două pedepse, dispunându-se ca inculpata P.M. să execute pedeapsa principală cea mai grea, sporită la 3 ani închisoare, precum și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute în art. 64 lit. a) și b) C. pen. pe o durată de 2 ani.

Făcându-se aplicarea art. 86

C. pen., s-a dispus suspendarea executării sub supraveghere a pedepsei de 3 ani închisoare aplicată inculpatei P.M., pe termen de încercare de 6 ani, cu suspendarea pe această durată și a executării pedepsei accesorii.

În temeiul art. 19 din Legea nr. 678/2001 s-a dispus confiscarea în folosul statului, de la inculpații T.P. și T.M., a sumei de câte 89.500 euro de la fiecare sau a echivalentului acestei sume în lei la data executării.

S-a motivat, prin decizie, că din examinarea sentinței, prin prisma motivelor de apel invocate, a reieșit că faptele au fost reținute corect în sarcina celor 3 inculpați, materialul probator administrat în cauză fiind apreciat în mod judicios.

S-a relevat, însă, că în mod greșit s-a procedat la schimbarea încadrării juridice de către prima instanță, din infracțiunea de constituire a unui grup organizat prevăzută în art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, în infracțiunea de asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni prevăzută de art. 323 alin. (1) C. pen., subliniindu-se că grupul infracțional s-a constituit din 3 persoane în anul 2001 și și-a desfășurat activitatea până în anul 2004, fiecare inculpat având rol bine determinat în realizarea scopului infracțional urmărit, precum și că în mod greșit s-a considerat de prima instanță că activitatea de asociere s-ar fi consumat chiar în momentul în care inculpații au realizat înțelegerea, când încă nu era intrată în vigoare legea specială. Sub acest aspect, s-a arătat că încadrarea juridică a faptei nu trebuie raportată la momentul realizării asocierii, ci la momentul epuizării activității infracționale desfășurate ca urmare a asocierii.

Or, s-a învederat că din probele administrate rezultă că grupul infracțional constituit de cei trei inculpați în anul 2001 și-a epuizat activitatea preconizată în anul 2004, în condițiile în care acea activitate, începută înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 39/2003, a continuat să se realizeze după ce această lege a devenit activă, astfel că se impune ca activitatea de continuare a asocierii, în scopul arătat, să fie încadrată în art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, care prevede o pedeapsă mai grea, fiind aplicabilă dispoziția mai favorabilă numai în cazul când activitatea infracțională ar fi încetat înainte de intrarea în vigoare a legii noi mai severe.

S-a subliniat că raționamentul primei instanțe nu poate fi primit și pentru că ar însemna ca pentru o activitate infracțională mai îndelungată, începută înainte de intrarea în vigoare a legii care o sancționează mai sever, să fie incidente doar dispozițiile legii care prevăd pedeapsa mai ușoară, iar pentru activitatea infracțională de mai scurtă durată, restrânsă la perioada de după intrarea în vigoare a legii mai grave, să se aplice această lege, care prevede o pedeapsă mai mare.

S-a mai motivat că gradul accentuat de pericol social pe care îl prezintă faptele comise de inculpați, evidențiat de durata lor în timp și de modul concret în care ei au acționat, ca și de împrejurarea că, între victimele acelor fapte, s-au aflat și minori, impunea ca prima instanță să le aplice la toți pedepse mai mari și să aprecieze că suspendarea condiționată a executării pedepsei față de P.M. nu se justifică în sensul prevederilor art. 81 C. pen., ci într-o modalitate mai severă, sub supraveghere, conformă prevederilor art. 86

și urm. C. pen.

În ceea ce privește apelurile declarate de inculpați, s-a motivat că acestea sunt nefondate, subliniindu-se că din corecta apreciere a materialului probator rezultă că ei au avut reprezentarea stării de minoritate a victimelor care încă nu împliniseră 18 ani atunci când le-au contactat în vederea traficării și că sunt suficiente elemente care confirmă lipsirea de libertate a victimelor S.T., B.D. și S.O.N. în vederea practicării prostituției, precum și constituirea grupului infracțional în cadrul căruia cei trei inculpați au continuat să acționeze până în anul 2004.

Tot astfel, s-a motivat că, în condițiile în care inculpații au pretins față de unele victime că le-au „cumpărat” iar, pe ansamblu, au profitat de minoritatea sau de lipsa de experiență a celor mai multe dintre ele și mai ales de starea materială precară în care se aflau, nu poate fi acceptată susținerea inculpaților că acestea ar fi hotărât din proprie inițiativă să plece în Italia pentru a practica prostituția.

Ca urmare, făcându-se referire la acțiunile concrete de intimidare exercitate de inculpați, atât prin mijloace fizice, cât și psihice, la inducerea în eroare și manipularea victimelor, precum și la cazarea lor forțată în anumite locuri, cu îngrădirea libertății de mișcare și deposedarea de actele de stare civilă, precum și la siluirea victimelor de a suporta un anumit număr de clienți, s-a conchis că, în lipsa unui consimțământ liber și neechivoc exprimat, nu pot fi admise motivele de apel prin care s-a tins la schimbarea încadrării juridice, din art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, în infracțiunea de proxenetism prevăzută de art. 329 alin. (1), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În fine, s-a argumentat că pedepsele și sporurile de pedeapsă stabilite de prima instanță nu sunt prea mari, impunându-se, dimpotrivă, majorarea lor în sensul solicitat de procuror, precum și că sumele de bani (în euro) ce s-a dispus să fie confiscate au fost calculate corect prin sentință.

Împotriva deciziei pronunțate în apel au declarat recurs inculpații T.P. și T.M., fiind formulate oral, prin apărător desemnat din oficiu, mai multe motive de casare.

- Prin unul din motive, invocându-se cazul de casare prevăzut în art. 385

alin. (1) pct. 18 C. proc. pen., s-a susținut în esență că probele administrate nu confirmă vinovăția inculpaților pentru infracțiunile ce li s-au reținut în sarcină, astfel că se impune să fie achitați în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.

În acest sens s-a relevat că din materialul probator reiese că inculpații nu au știut ce îndeletniciri au avut persoanele vătămate în Italia și că pe C.M. nici nu au cunoscut-o. S-a arătat, de asemenea, că persoanele vătămate și-au desfășurat activitatea fără să fie exploatate sau determinate să dea un anumit sens prezenței lor în Italia, fiecare dintre ele practicând ocupațiile în care s-au implicat pe baza propriei hotărâri, fără vreo înlesnire din partea inculpaților sau obținerea de foloase de către aceștia.

În fine, s-a mai subliniat că o apreciere corectă a materialului probator ar impune concluzia că inculpații nu s-au implicat în recrutarea, transportarea, transferarea sau cazarea vreunei persoane în scopul obținerii de foloase materiale prin exploatare sexuală și nici nu a realizat beneficii de pe urma activităților prestate de persoanele vătămate.

- Printr-un alt motiv de recurs s-a susținut că inculpații au fost judecați pentru fapte similare de Tribunalul din Teramo (Italia), fiind găsiți nevinovați prin hotărârea pronunțată de acest tribunal în ședința publică din 28 aprilie 2005, astfel că hotărârea atacată este supusă cazului de casare prevăzut în art. 385

alin. (1) pct. 15 C. proc. pen.

- În fine, invocându-se și cazul de casare înscris în art. 385

alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., s-a susținut că pedepsele aplicate sunt greșit individualizate în raport cu criteriile stabilite în art. 72 C. pen., cerându-se să fie reapreciate și reduse la un cuantum care să corespundă gradului real de pericol social al faptelor comise de cei doi inculpați.

Din examinarea criticilor aduse deciziei pronunțate în apel, în raport cu considerentele acestei decizii și cu piesele dosarului, se constată că ambele recursuri sunt nefondate.

- În adevăr, aprecierea materialului probator administrat în conexiunea lui firească împrejurărilor de fapt specifice evoluției faptelor de natura celor imputate inculpaților T.P. și T.M. justifică pe deplin concluzia la care a ajuns instanța de apel în urma examinării actelor dosarului în raport cu criticile formulate de procuror și inculpați cu privire la situația de fapt reținută de prima instanță.

În această privință, este de observat că din considerentele deciziei atacate reiese că instanța de apel, cenzurând soluția pronunțată în primă instanță, a subliniat că susținerile din declarațiile inculpaților au fost apreciate în mod corect ca vădit nesincere prin sentință, deoarece sunt infirmate de declarațiile victimelor și ale martorilor la care s-a făcut referire în conținutul sentinței, de listingul intrărilor și ieșirilor din țară, în care sunt mențiuni că inculpata T.M. a călătorit de repetate ori împreună cu victimele, precum și de verificările privind transferurile de bani făcute prin sistemul W.U., procesele verbale de recunoaștere din grup, fotografiile depuse în dosar și procesul verbal de confruntare între C.M. și inculpatul T.P.

Instanța de apel a constatat totodată, în urma examinării materialului probator administrat în cauză, că din acesta rezultă neîndoielnica implicare a inculpaților T.P., T.M. și P.M. în derularea întregii activități infracționale ce s-a realizat până în anul 2004 în cadrul grupului infracțional în care s-au constituit în anul 2001, îndeplinind fiecare atribuții specifice aptitudinilor personale și zonelor în care s-au aflat.

Aprecierea dată de instanța de apel probelor administrate, cu ocazia examinării susținerilor prin care inculpații și-au negat contribuția la lipsirea de libertate a victimelor și la exploatarea lor sexuală, nu este susceptibilă de a fi infirmată în cadrul unei noi examinări, în recurs, a ansamblului actelor dosarului, câtă vreme conexiunile realizate de instanța de recurs în verificarea acelor acte nu evidențiază vicii în interpretarea dovezilor de natură a justifica afirmația, din primul motiv invocat, în sensul că s-ar fi comis o eroare gravă de fapt ce ar fi avut drept consecință condamnarea lor greșită.

Mai mult, din felul în care sunt formulate criticile în cadrul primului motiv de casare reiese că acestea sunt de fapt o reluare a argumentelor invocate în susținerea apelurilor declarate de inculpați, ceea ce este de natură a demonstra și inconsistența lor în raport cu multitudinea de probe de neînlăturat.

Or, din coroborarea probelor de netăgăduit din dosar rezultă, până la detaliu, actele repetate ale inculpaților T.P. și T.M. de racolare a victimelor, de lipsire de libertate, de violențe și supunerea lor la rigori de alimentație, de impunere să presteze munci fizice grele și de durată, de atribuire de identități străine prin acte întocmite în mod fals, de preluare de la ele a actelor de identitate reale și de silirea lor să se prostitueze în cadrul organizat și supravegheat de ei, cu încasarea integrală a sumelor obținute pentru activitățile ce li s-au impus să le presteze.

Așa fiind, față de netemeinicia criticilor aduse deciziei atacate prin motivul de casare în care s-a susținut că s-ar fi comis o eroare gravă de fapt, urmează ca acest motiv să fie respins ca nefondat.

În ceea ce privește cel de-al doilea motiv de casare, se constată că din actele aflate în copie la filele 405-416 din Dosarul nr. 341/44/2008 al Curții de Apel Galați reiese că Tribunalul din Teramo (Italia) a decis, prin hotărâre adoptată la 28 aprilie 2005, absolvirea inculpaților T.P. și T.M. de săvârșirea infracțiunilor specifice legislației penale italiene cu care această instanță a fost sesizată, constând în transportul, favorizarea și exploatarea prin prostituție a tinerelor S.O.N. și M.A., în introducerea pe teritoriul statului italian a tinerei S.O.N., cu scopul de a avea profituri materiale din practicarea prostituției de către aceasta, precum și în contrafacerea a trei pașapoarte ale statului ceh, care au fost găsite de poliția italiană asupra inculpatei T.M. și tinerelor S.O.N. și M.A.

Or, prin hotărârea instanței străine menționate, pentru care nici nu a fost parcursă procedura de recunoaștere de către autoritățile corespunzătoare ale statului român, s-a subliniat că faptele ce au făcut obiectul judecății s-au petrecut la Teramo și în alte localități din Italia, până la 28 ianuarie 2003, astfel că identitatea de obiect a judecății nu ar fi operabilă decât în măsura în care privește doar pe tinerele S.O.N. și M.A. și numai pentru perioada ce s-a scurs între ziua sosirii lor la Teramo și data de 28 ianuarie 2003, în condițiile în care s-a reținut, în mod deplin dovedit, că actele infracționale pentru care cei doi inculpați au fost condamnați se referă mai ales la perioada anterioară sosirii celor două tinere la Teramo și la intervalul de timp ce s-a scurs după 28 ianuarie 2003. Ca urmare, se impune să se aprecieze că nu se confirmă existența autorității de lucru judecat, invocată în cauză, deoarece faptele pentru care s-a exercitat noua acțiune penală, de către autoritățile judiciare române, nu sunt riguros aceleași cu cele ce au făcut obiectul acțiunii soluționate de instanța penală italiană.

Așadar, față de aceste considerente, urmează să fie respins, ca nefondat, și cel de-al doilea motiv de casare.

- În legătură cu cel de-al treilea motiv de casare, prin care este vizată individualizarea pedepselor, trebuie avute în vedere împrejurările concrete în care au fost comise faptele și rezonanța lor socială, ca și urmările pe care acestea le-au avut asupra stării fizice și psihice a victimelor, în raport cu trăsăturile de ansamblu ce caracterizează pe inculpații T.P. și T.M.

Or, modul organizat și perseverența cu care cei doi inculpați au acționat, intervalul îndelungat de timp acoperit de ei prin actele repetate ce le-au comis în realizarea infracțiunilor de gravitate deosebită pe care le-au săvârșit, concretizate în supunerea tinerelor pe care le racolau, în scopurile parazitare urmărite de ei, la violențe și alte forme de constrângere fizică sau morală, în condiții de îngrădire a posibilității lor de a se deplasa și chiar de lipsire totală de libertate, precum și cu impunerea practicării de ocupații dezonorante și cu riscuri majore pentru sănătatea și integritatea lor psihică, demonstrează accentuatul grad de pericol social prezentat de ei, încât tratamentul penal ce li s-a aplicat prin decizia atacată apare pe deplin adecvat.

Mai mult, cupiditatea vădită de care au dat dovadă cei doi inculpați prin preluarea și reținerea doar pentru ei a totalității sumelor de bani încasate de tinerele pe care le-au supus unei exploatări sexuale de durată impune aprecierea că ambii s-au situat pe una din cele mai joase trepte ale demnității umane, încât corect s-a apreciat de instanța de apel că se impune mărirea duratei detenției în cazul fiecăruia dintre ei, care să fie suficientă pentru a le asigura reeducarea prin rigoarea ei.

Așa fiind, elementele de apreciere în cadrul criteriilor de individualizare stabilite prin art. 72 alin. (1) C. pen. impun să se considere că atât cuantumul pedepselor fixate, cât și sporurile adăugate de instanța de apel își găsesc deplină justificare în gradul de pericol social avansat pe care îl prezintă cei doi inculpați și faptele comise de ei.

În consecință, fiind nefondate și criticile aduse deciziei atacate prin ultimul motiv de casare și cum nu se constată existența altor motive de casare, susceptibile să fie luate în considerare și din oficiu, urmează ca recursurile declarate de inculpații T.P. și T.M. să fie respinse, cu obligarea acestora să plătească statului cheltuielile judiciare efectuate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații T.P. și T.M. împotriva Deciziei penale nr. 7/A din 13 februarie 2009 a Curții de Apel Galați, secția de minori și familie.

Deduce din pedepsele aplicate inculpaților, timpul reținerii și arestării preventive de la 29 martie 2006 la 26 mai 2009.

Obligă recurenții inculpați la plata sumelor de câte 500 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care sumele de câte 300 lei, reprezentând onorariul pentru apărătorul din oficiu, se vor avansa din fondul M.J.L.C.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 26 mai 2009.

§ Cauze similare