ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1297/2008

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1297/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor și materialului aflat în dosarul cauzei constată

următoarele:

1.1 Prin sentința penală nr. 9 din 11 ianuarie 2008 dată de judecător

din cadrul Curții de Apel Craiova, secția penală, a fost respinsă, ca nefondată,

plângerea formulată în baza art. 278

1

C. proc. pen., de către

petiționara M.R., județul Timiș și în consecință;

A fost menținută rezoluția nr. 136/P/2007

din 5 mai 2007 dată de procuror

din cadrul Parchetului de

pe lângă Curtea de Apel Timișoara, confirmată în totalitate în procedura

administrativă prevăzută de art. 278 C. proc. pen., prin rezoluția nr. 443/ll/2

/2007 din 11 iunie 2007 a Procurorului General al organului judiciar amintit,

prin care s-a dispus față de intimatul-făptuitor magistrat judecător l.H.L. în

calitate de președinte al Tribunalului Timiș, neînceperea urmăririi penale: (i)

în baza art. 228 alin. (6) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen. („fapta nu

există"), sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de abuz în serviciu

contra intereselor persoanelor si uz de fals prevăzute de art. 246 și 291 C.

pen. și respectiv; (ii) în baza art. 228 alin. (6) raportat la art. 10 lit. d)

C. proc. pen. („faptei îi lipsește unul din elementele constitutive ale

infracțiunii”, în speță elementul subiectiv) sub aspectul săvârșirii

infracțiunii de fals intelectual, prevăzută de art. 289 C. pen.

A fost obligată petiționara la plata sumei de 50 lei cu titlu de

cheltuieli judiciare statului.

Hotărând soluționarea plângerii prin respingerea sa, ca nefondată, conformitate

cu dispozițiile art. 278

1

alin. (8) lit. a) teza a ll-a C. proc. pen.,

judecătorul cauzei a verificat rezoluția atacată pe baza actelor premergătoare

începerii urmăririi penale efectuate în dosar nr. 136/P/2007 al Parchetului de

pe lângă Curtea de Apel Timișoara, reținând în fapt următoarele:

1.2.1. Petiționara M.R. a fost învinuită în dosar de urmărire penală

nr. 70/P/2004 al Secției de Combatere a Infracțiunilor Conexe Infracțiunilor de

Corupție din cadrul D.N.A. pentru săvârșirea infracțiunii continuate prevăzută

de art. 11 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu

aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., ce s-a pretins a fi fost comisă în

perioada ianuarie 2003 - iunie 2003 prin aceea că, în calitate de judecător

sindic la Tribunalul Timiș și în baza aceleiași rezoluțiuni infracționale,

exercitând supravegherea și controlul lichidării averii a 7 agenți economici

aflați în procedura reorganizării și lichidării judiciare (în 7 dosare aflate

pe rolul instanței și repartizate acesteia spre soluționare) a înlesnit

efectuarea unor operațiuni financiare de către lichidatorul SC I. SRL

Timișoara, desemnat preferențial și cu încălcarea regulilor referitoare la

incompatibilitate și imparțialitate, operațiuni materializate prin încasări de

onorarii care erau de natură a-i aduce, indirect, foloase materiale necuvenite,

reprezentate de profitul net repartizat la dividende, în sumă de 72.395.500 lei

ROL, cuvenite mamei sale numita C.N.

În cadrul cercetărilor penale amintite prin adresa nr. 70/P/2004 din 2

iunie 2006 au fost solicitate relații Tribunalului Timiș privind „perioadele în

care d-na. judecător M.R. a fost colegă de birou cu fiica sa doamna judecător P.L.,

de la promovarea acesteia din urmă la Tribunalul Timiș până la data de 1 iunie

2003

L

cu rugămintea ca în măsura posibilităților demersurile depuse

de verificările solicitate să aibă caracter confidențial”. Prin adresa din 12

iunie 2006 a Tribunalului Timiș redactată si semnată de președintele instanței

amintite, judecător I.H.L. s-a comunicat, alături de alte informații, și faptul

că „doamna judecător M.R. a fost colegă cu fiica sa doamna judecător P.L., de

la promovarea acesteia la Tribunalul Timiș, până la 01 iunie 2003”.

Infirmațiile amintite au fost contestate ca nereale de inculpata M.R.,

cu ocazia audierii sale de către procuror la data de 19 iulie 2007, situație în

care D.N.A. prin adresa nr. 70/P/2004 din 19 iulie 2007a solicitat reexaminarea

comunicării inițiale.

Prin adresa oficială nr. 1797/ A din 20 iulie 2006 a Tribunalului Timiș,

întocmită și semnată de asemenea de judecător I.H.L., s-a revenit la

informațiile transmise inițial, comunicându-se „după discuțiile avute cu

judecătorii Tribunalului Timiș” următoarele:

„1. D-na. Judecător P.L. și-a desfășurat activitatea ca judecător în

cadrul Tribunalului Timiș începând cu luna septembrie 2003.

de birou cu doamna M.R.

Doamna P.L. si-a desfășurat activitatea până la 1 iunie 2003 în cadrul

Judecătoriei Timișoara fiind colegă de birou cu doamnele judecător L.C., C.M. si

P.P.C.

În acest context cele două adrese sus-menționate întocmite și emise de

intimatul l.H.L. în calitate de președinte al Tribunalului Timiș nu au fost

reținute ca probe în acuzare cu ocazia trimiterii în judecată a inculpatei M.R.

prin rechizitoriul nr. 70/P/2004 din 2 octombrie 2006 al D.N.A., secției de combatere

a infracțiunilor conexe infracțiunilor de corupție [(prin același act de

sesizare a instanței a fost dispusă scoaterea de sub urmărire penală în baza

art. 249

1

raportat la art. 19 lit. b

1

) raportat la art.

10 lit. b

1

) C. proc. pen., coroborat cu art. 18

1

și 91 C.

pen., sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzută de art. 26 raportat la art.

11 alin. (a) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C.

pen., pentru învinuitele C.N. și P.L. fiica inculpatei, judecător la Tribunalul

Timiș)].

Cu ocazia judecării cauzei în primă instanță prin sentința penală nr.

819 din 20 decembrie 2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală,

aflată în recurs, inculpata M.R. a fost condamnată în baza

art. 11

alin. (1) din Legea nr. 78/2000

cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 74 lit. a) și art. 76 lit. d) C. pen., la

pedeapsa de un an și 6 luni închisoare în condițiile art. 81 și următoarele C.

pen.

1.2.2.

Ulterior

trimiterii sale în judecată, la datele de 4 și 6 aprilie 2007 în calitate de

persoană vătămată M.R. a sesizat Consiliul Superior al Magistraturii și D.N.A. solicitând

tragerea la răspundere penală a magistratului judecător l.H.L., sub aspectul

săvârșirii infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor,

fals intelectual și uz de fals prevăzute de art. 246, 289 și 291 C. pen.,

acuzându-l de faptul că la solicitarea D.N.A. a emis și înaintat două adrese în

care a menționat date care nu corespundeau realității folosite de organul judiciar

amintit pentru săvârșirea și trimiterea sa în judecată în dosar nr. 70/P/2004.

În esență, petiționara a susținut că fiica sa P.L. a fost transferată

în calitate de judecător la Tribunalul Timiș începând cu data de 1 noiembrie

2003, dar cu toate acestea, președintele Tribunalului Timiș, judecător l.H.L. a

comunicat prin adresa din 12 iunie 2006 că „M.R. a fost colegă cu fiica sa (.) până

la 1 iunie 2003” iar adresa ulterioară din 20 iulie 2006, deși a revenit la

precizarea sus-menționată, a menționat, de asemenea, nereal că „..P.L. și-a

desfășurat activitatea ca judecător în cadrul Tribunalului Timiș începând cu

luna septembrie 2003” (în realitate aceasta a fost promovată la instituția

amintită cu începere de la 1 noiembrie 2003).

Cele două sesizări au fost trimise spre competentă solicitare

Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara fiind înregistrate inițial

separat sub nr. 136/P/2007 și 159/P/2007 (ulterior prin Ordonanța din 25

aprilie 2007 anexate la dosar nr. 136/P/2007). La data de 23 aprilie 2007 s-a

primit de la Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție o

sesizare cu același obiect care a fost atașată cauzei amintite.

1.2.3. Î

n cadrul

actelor premergătoare efectuate în dosar nr. 136/P/2007 al Parchetului de pe

lângă Curtea de Apel Timișoara, au fost obținute copii ale celor două adrese

incriminate a corespondenței oficiale aflate în dosar nr. 70/P/2007, a rechizitoriului

70/P/2004 și a declarației de învinuită a numitei M.R. din data de 19 iulie

2007 prin care a contestat informațiile cuprinse în adresa din 12 iunie 2006,solicitându-se

intimatului nota de relații din 19 aprilie 2007 în legătură cu acuzațiile

formulate împotriva sa de către petiționară.

În baza materialului probator amintit procurorul de caz, constatări

însușite ulterior în procedura prevăzută de art. 278 C. proc. pen., a reținut

în fapt următoarele:

- adresele incriminate au fost întocmite și emise la datele de 12 iunie

2006 și 20 iulie 2006 de către intimatul l.H.L., în calitatea sa oficială de

președinte al Tribunalului Timiș, la solicitarea D.N.A. în dosar nr. 70/P/2004

în care învinuita M.R., petiționara în cauză, era cercetată sub aspectul

săvârșirii infracțiunii prevăzută de art. 11 alin. (1) din

Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., iar în cuprinsul

acestora, intimatul amintit a inclus și unele informații nereale din eroare (adresa

de corectare a informațiilor nereale inițiale a fost comunicată anchetatorului

cu mai mult de două luni anterior întocmirii rechizitoriului; în perioada 2002

- 1 iunie 2003, când s-a plasat activitatea infracțională imputată inculpatei M.R.,

intimatul l.H.L. a îndeplinit funcția de președinte al Judecătoriei Timișoara,

acesta fiind numit în funcția de conducerea amintită la Tribunalul Timiș cu

începere din luna octombrie 2005)

-  cele două adrese incriminate nu au fost reținute de procuror ca

mijloace de probă în acuzare, nefiind luate în considerare ca atare pentru

trimiterea în judecată a inculpaților M.R. și T.N.

Ca atare, procurorul de caz a respins, ca neîntemeiate, susținerile

petiționarei în sensul că magistratul I.H.L., a acționat cu rea credință la

întocmirea conținutului nereal al celor două adrese sus-menționate în scopul de

a influența negativ ancheta penală efectuată de D.N.A. împotriva sa în dosar

nr. 70/P/2004, concluzionând că acuzațiile circumscrise art. 246 și art. 291 C.

pen. nu există, iar aceleia de fals intelectual îi lipsește elementul

subiectiv, adică intenția infracțională [(dispunând neînceperea urmăririi

penale în baza art. 10 lit. a) și respectiv 10 lit. d) C. proc. pen.)].

1.2.4. Argumentele probatorii sus-menționate au fost confirmate în

totalitate de prima instanță, fiind reținute ca temeiuri justificative,

suficiente și necesare, pentru adoptarea soluției de respingere, ca nefondată,

a plângerii în baza art. 278

1

alin. (8) lit. a) teza a ll-a C. proc.

pen., formulată de petiționara M.R.

2.1. Împotriva sentinței amintite s-a declarat în termen recurs de

către petiționara M.R. criticându-se soluția adoptată de prima instanță ca

nelegală și netemeinică, cu solicitarea de a se casa hotărârea atacată iar în

rejudecare să se rețină existența tuturor acuzațiilor formulate și să se facă

aplicarea în cauză a dispozițiilor art. 385

15

pct. 2 lit. c)

raportat la art. 278

1

alin. (8) lit. c) C. proc. pen. (reținerea

cauzei spre judecare de către instanța competentă sub aspectul săvârșirii infracțiunilor

prevăzute de art. 288 și 291 C. pen.) și respectiv art. 278

1

alin.

(8) lit. b) C. proc. pen. (trimiterea cauzei la procuror în vederea începerii

urmăririi penale sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute de art. 246 C.

pen.).

În motivarea recursului petiționara a susținut că „intenția directă a

intimatului l.H.L. de a-i produce prejudiciu moral, material și de distorsionare

a imaginii reale a faptelor” rezultă din aceea că:

-

cunoștea că adresa pe care a emis-o era

destinată ca mijloc de probă, fiind solicitată de un organ de cercetare penală

cu referire la un anumit dosar penal;

- activitatea lui s-a desfășurat în mod „secret” pentru emiterea

adreselor,  deoarece prima adresă a fost emisă fără antetul instituției

Tribunalului Timiș, iar datele înserate în ambele adrese nu au fost solicitate

și comunicate de serviciul personal al instituției;

- redactarea și conceperea acestor adrese a fost realizată de către l.H.L.

la ambele adrese (nu au fost date spre redactare altei persoane cu atribuții de

secretariat sau serviciului personal);

- activitatea sa infracțională este repetată, deoarece informațiile

mincinoase au fost inserate în cele două adrese emise la un interval de o lună

de zile una de alta, astfel dacă la prima se poate invoca „culpa" la

resolicitare de date reale s-a continuat activitatea infracțională prin

inserarea altor date mincinoase.

Scopul infracțional urmărit de intimatul l.H.L., a susținut în

continuare recurenta petiționară, rezultă din atestarea unor date

mincinoase, astfel cum au fost prezentate mai

sus, cunoscând că aceste date

vor fi folosite ca probe scrise împotriva

recurentei într-un dosar penal. Consecința juridică a celor două adrese false

emise de către l.H.L.,  a susținut în final recurenta, constă în aceea că

organul de urmărire penală în dosar nr. lO/P/2004 al D.N.A. București

(actualmente dosar nr. 13676/2006 al Înaltei Curți de Casație și Justiție) a

reținut că recurenta petiționară împreună cu fiica sa în perioada 1 ianuarie

2003 - 30 iunie 2003 s-au asociat în vederea săvârșirii de infracțiuni, în

calitate de autor și respectiv complice, rezoluția infracțională respectivă

fiind luată după aprecierea organului de urmărire penală în perioada amintită, ca

urmare desfășurării activității profesionale în același birou.

Recursul petiționarei este nefondat

urmând a fi respins, ca atare, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C.

pen. și pentru considerentele arătate în continuare.

Infracțiunea de fals intelectual prevăzută de art. 289 C. pen., este o

infracțiune de intenție și chiar dacă textul nu o prevede expres falsificarea

trebuie să fie de natură a produce consecințe juridice.

În speță, intimatul judecător l.L.H. în calitate de președinte al

Tribunalului Timiș, la solicitarea specială a D.N.A. în interesul soluționării

dosarului penal nr. 70/P/2004 privind pe numita M.R. a redactat eronat

conținutul adresei din 12 iunie 2006, pe care a înaintat-o de asemenea oficial

organului judiciar amintit, comunicând nereal organului de urmărire penală că

învinuita a fost colegă de birou cu fiica sa judecător P.L. la Tribunalul Timiș

anterior datei de 1 iunie 2003 când se imputa acesteia a fi comis activitatea

infracțională prevăzută de

art. 11

alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu art. 41 alin. (2) C. pen.

Ulterior cu adresa oficială din 20 iulie 2006, premergătoare

finalizării urmăririi penale, a revocat informațiile sus-menționate ca fiind

eronat stabilite și comunicate.

Cele două înscrisuri nu a produs nici un fel de consecințe juridice în soluționarea

dosarului nr. 70/P/2004, întrucât nu au fost reținute ca mijloace de probă în

acuzare cu ocazia inculpării și trimiterii în judecată a numitei M.R. prin

rechizitoriul întocmit de procuror la data de 2 octombrie 2006.

Această situație juridică amintită este menținută ulterior prin

sentința penală nr. 819 din 28 decembrie 2007 pronunțată în dosarul nr.

13676/1/2006 al Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, care a

condamnat pe inculpata M.R. pentru infracțiunea dedusă judecății pe baza

celorlalte mijloace de probă în acuzare strânse/administrate în dosar nr.

70/P/2004.

De altfel, latura obiectivă a infracțiunii prevăzută de

art. 11

alin. (1) din Legea nr. 71/2000

cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., comisă de inculpată nu are legătură cu

informațiile eronate comunicate prin adresa din 12 iunie 2006, iar scoaterea de

sub urmărire penală a fiicei petiționarei, în calitate de complice la

săvârșirea infracțiunii sus-menționate s-a făcut în baza altor considerente

juridice prevăzute de art. 10 lit. b

1

) C. proc. pen.

Față de toate aceste argumente probatorii/justificative, soluția în

baza art. 10 lit. d) C. proc. pen., sub aspectul comiterii infracțiunii

prevăzută de art. 289 C. pen., este legală și temeinică (pentru celelalte

acuzații susținerile cu caracter singular făcută de petiționară, în absența

oricăror alte date și informații cu caracter obiectiv, impunând de asemenea

menținerea soluției de neîncepere a urmăririi penale în baza art. 10 lit. a) C.

proc. pen.).

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționara M.R., împotriva

sentinței penale nr. 9 din 11 ianuarie 2008 a Curții de Apel Craiova, secția penală.

Obligă recurenta petiționară la plata sumei de 100 lei, cu titlu de

cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 8 aprilie 2008.