ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1464/2008

Asupra recursului de față: În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 152/ PI din 5 noiembrie 2007, Curtea de Apel Timișoara, secția penală, a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petiționara L.D.R. prin care a solicitat în temeiul art. 278 1 C. proc. pen., desființarea soluției de neîncepere a urmăririi penale dispuse de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara în dosarul nr. 160/P/2006. La data de 5 septembrie 2006, petiționara a solicitat efectuarea cercetărilor cu privire la intimatul B.E., judecător la Tribunalul Timiș întrucât a judecat dosarul nr. 3446/P/2005, aflat pe rolul tribunalului, în lipsa părții vătămate cauzându-i astfel prejudicii și i-a îngrădit accesul liber la justiție, săvârșind astfel infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor.

S-a mai susținut că în acea zi petiționara L.D.R. era prezentă la Înalta Curte de Casație și Justiție unde se judeca cererea de strămutare a dosarului nr. 3446/P/2006 încunoștiințând instanța care, nelegal, a procedat la judecarea cauzei. Procurorul a constatat că fapta nu constituie infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, dispunând neînceperea urmăririi penale la data de 14 decembrie 2006, în temeiul art. 10 lit. a) C. proc. pen. Plângerea petiționarului, formulată în temeiul dispozițiilor art. 275 – art. 278 C. proc. pen., a fost respinsă de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara prin rezoluția nr. 35/II/2/ din 19 ianuarie 2007. Petiționara s-a adresat conform art. 278 1 C. proc.

pen., Curtea de Apel Timișoara care, prin sentința penală nr. 152/PI/ din 5 noiembrie 2007, a respins-o, ca nefondată, motivând că fapta nu constituie infracțiune. Recursul declarat de petiționară împotriva sentinței este nefondat. Din examinarea cauzei, rezultă că în dosarul nr. 3446/P/2005 intimatul B.E. a respins, ca nefondată, plângerea formulată de I.I. în nume propriu și L.D.R. împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale dispuse în dosarul nr. 682/P/2004 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Timiș prin sentința penală nr. 98/ PI din 1 februarie 2006, măsură definitivă prin decizia penală nr. 923/ R din 4 septembrie 2006. În cauză, petiționara a făcut mai multe cereri de recuzare respinse, ca neîntemeiate, și a solicitat Înaltei Curți de Casație și Justiție strămutarea dosarului, cerere respinsă, ca nefondată, prin încheierea nr. 659 din 1 februarie 2006 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Petiționara a susținut că, la 1 februarie 2006 când, s-a judecat cauza în fond la Tribunalul Timiș a solicitat amânarea întrucât a depus cerere de strămutare a cauzei, cerere ce se judecă în aceeași zi, iar întrucât judecătorul a refuzat să amâne judecarea acesteia, comițând astfel infracțiunea de abuz în serviciu. Susținerea nu este fondată în cauză nedispunându-se suspendarea cauzei de Înalta Curte, așa cum prevăd dispozițiile art. 56 alin. (3) C. proc. pen., și din nici o dispoziție legală nu rezultă obligativitatea judecătorului de a dispune amânarea judecării cauzei a cărei strămutare se cere. Astfel că intimatul B.E. nu și-a exercitat abuziv atribuțiile specifice funcției. Față de acest motive recursul va fi respins, ca nefondat, conform dispozițiilor art. 385 15 pct. 1 lit. a) C. proc.

pen. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționara L.D.R. împotriva sentinței penale nr. 152/ PI din 5 noiembrie 2007 a Curții de Apel Timișoara, secția penală. Obligă recurenta petiționară la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 21 aprilie 2008.