ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1374/2008

Asupra recursului de față, Examinând actele dosarului constată următoarele: Prin Sentința penală nr. 9/ PI din 21 ianuarie 2008, Curtea de Apel Timișoara, secția penală, a respins, ca neîntemeiată, plângerea petentei O.A. împotriva Rezoluției din 5 noiembrie 2007 din dosarul nr. 941/II/2/2007 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara. În considerentele hotărârii, instanța a arătat că rezoluția atacată care confirmă soluția adoptată de același Parchet prin Rezoluția din 1 octombrie 2007 dată în dosarul nr. 544/P/2007 este legală și temeinică, întrucât judecătorul A.C. de la Judecătoria Caransebeș și executorul judecătoresc T.V. nu au săvârșit infracțiunea de abuz în serviciu în dauna intereselor petentei.

S-a argumentat că sentința pronunțată de judecătorul A.C. nu a fost atacată cu recurs de reclamanta O.A., iar executorul judecătoresc T.V. a întocmit actele de executare aferente dosarului de executare nr. 123/2003 înainte de suspendarea sa din funcție și, prin urmare nu se poate retine exercitarea abuzivă a atribuțiilor lor de serviciu. Împotriva acestei sentințe, petiționara a declarat recurs la Înalta Curte de Casație și Justiție, susținând că în mod nelegal i-a fost respinsă, ca nefondată, plângerea formulată conform art. 278 1 C. proc. pen. Recursul declarat de petentă este nefondat, pentru considerentele ce urmează: Conform art. 278 1 alin. (l) C. proc.

pen., după respingerea plângerii făcute conform art. 275 – art. 278 împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale sau a ordonanței ori, după caz, a rezoluției de clasare, de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale, persoana vătămată, precum și orice alte persoane ale căror interese legitime sunt vătămate, pot face plângere în termen de 20 de zile de la data comunicării de către procuror a modului de rezolvare potrivit art. 277 și 278, la judecătorul de la instanța căreia i-ar reveni, potrivit legii, competența să judece cauza în primă instanță. În speță, prin Rezoluția din 5 noiembrie 2007, dată în dosarul nr. 941/II/2/2007 procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara a respins, ca neîntemeiată, plângerea formulată de O.A.

împotriva Rezoluției din 1 octombrie 2007, a aceluiași parchet prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale împotriva intimaților A.C. și T.V. pentru infracțiunea prevăzută de art. 246 C. pen. În mod temeinic și legal instanța de fond, Curtea de Apel Timișoara a respins, ca nefondată, plângerea petentei, întrucât aceasta nu a făcut dovezi privind neîndeplinirea, cu știință, a unor acte ori îndeplinirea în mod defectuos și cauzarea vătămării intereselor legale ale reclamantei de către intimați (judecătorul A.C. și executorul T.V.). Dimpotrivă, referitor la intimatul judecător, petenta nu a atacat cu recurs sentința pronunțată de acesta, hotărârea rămânând definitivă prin nerecurare. Prin pronunțarea sentinței, judecătorul nu a săvârșit nici un abuz, exercitându-și corect atribuțiile sale de serviciu privind soluționarea cauzelor repartizate acestuia.

De asemenea, nici executorul judecătoresc nu și-a încălcat atribuțiile ce-i reveneau potrivit legii, deoarece, înainte de a i se comunica decizia de suspendare a sa din funcție a îndeplinit acte legale de punere în executare a unei hotărâri definitive și executorii. Prin urmare, soluția de respingere, ca neîntemeiată, a plângerii petentei, soluție pronunțată prin sentința atacată, este legală. Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de petentă și conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., va dispune obligarea acesteia la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 100 lei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta petiționară O.A. împotriva Sentinței penale nr. 9/ PI din 21 ianuarie 2008 a Curții de Apel Timișoara, secția penală. Obligă recurenta petiționară la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 11 aprilie 2008.