ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2897/2008

Asupra recursului de față,

Examinând actele dosarului constată

următoarele:

Prin sentința penală nr. 156 din 22 mai 2008, Curtea de Apel București,

secția I penală, a respins, ca nefondată,

plângerea petentului T.I.

împotriva Rezoluției nr. 238/P/2008 din 27

martie 2008 adoptată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București și

confirmată prin Rezoluția nr. 565/II/2/2008, adoptată de Procurorul General al

Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București.

În considerentele hotărârii, instanța a arătat că rezoluțiile atacate

sunt legale și temeinice, întrucât, în condițiile în care nu se evidențiază

existența

vreunei fapte prevăzute de legea

penală, modalitatea de soluționare a cauzelor de către magistrați nu poate

constitui obiect de cercetare penală, deoarece aceasta ar

constitui o

încălcare inadmisibilă a principiului independenței judecătorești.

Împotriva acestei sentințe, petiționarul a declarat recurs la Înalta

Curte de Casație și Justiție, susținând că în mod nelegal i-a fost respinsă, ca

nefondată,

plângerea formulată conform art.

278

1

C. proc. pen.

Recursul declarat de petent este nefondat, pentru considerentele ce

urmează:

Conform art. 278

1

alin. (l) C. proc. pen., după respingerea

plângerii făcute conform art. 275 – art. 278 împotriva rezoluției de

neîncepere a urmăririi penale sau a ordonanței

ori, după caz, a rezoluției de

clasare, de scoatere de sub urmărire

penală sau de încetare a urmăririi penale, persoana vătămată, precum și orice

alte persoane ale căror interese legitime sunt vătămate, pot face plângere în

termen de 20 de zile de la data comunicării de către procuror a modului de

rezolvare potrivit art. 277 și 278, la judecătorul de la instanța căreia i-ar

reveni, potrivit legii, competența să judece cauza în primă instanță.

În speță, prin Rezoluția din 27 martie 2008, dată in dosarul nr. 236/P/2008

a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, s-a

dispus neînceperea urmăririi penale împotriva judecătoarei S.L. din

cadrul

Tribunalului Teleorman, secția civilă, pentru infracțiunile prevăzute de art. 215,

246 și art. 271 C. pen. S-au avut în vedere faptul că nu au existat probe de

vinovăție precum și principiul constituțional potrivit căruia împotriva unei

hotărâri judecătorești, părțile pot exercita doar căile legale de atac

prevăzute de lege. Rezoluția a fost

confirmată

de Procurorul general al aceluiași Parchet prin Rezoluția din 9

aprilie

2008 dată în dosarul nr. 565/II/2/2008, prin care s-a respins plângerea

petentului.

Prin sentința penală nr. 156 din 22 mai 2008, Curtea de Apel București,

secția I penală, a respins, ca nefondată, plângerea formulată de

petentul T.I. împotriva celor două rezoluții.

Înalta Curte constată că în mod temeinic și legal instanța de fond,

Curtea de Apel București a respins, ca nefondată, plângerea petentului,

întrucât acesta nu a făcut dovezi privind

comiterea faptelor penale de către

intimata judecătoare. Referitor la

hotărârea judecătorească ea poate fi atacată doar prin exercitarea căilor

legale de atac, iar nu prin depunerea

unei

plângeri penale împotriva judecătoarei care a pronunțat-o.

Potrivit art. 129 din Constituția României, împotriva hotărârilor

judecătorești, părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de

atac, în condițiile legii.

Prin urmare, soluția de respingere, ca

neîntemeiată, a plângerii petentului,

soluție pronunțată

prin sentința atacată, este legală.

Exprimarea opiniei unui judecător prin hotărârea pe care o pronunță nu

reprezintă o încălcare a atribuțiilor de serviciu, ci, dimpotrivă, o exercitare

a acestora, în condițiile în care nu s-a evidențiat, prin probe, comiterea unor

fapte penale, cum este cazul în speță. Totodată, nu s-a dovedit nici existența

faptelor penale prevăzute de art. 215 C. pen. (infracțiunea de înșelăciune) și

nici cea prevăzută de art. 271 din același cod (infracțiunea de nerespectare a

hotărârilor judecătorești).

În consecință, înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat

de petent.

Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., va dispune

obligarea recurentului petent la plata

cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de

100 lei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul petiționar T.I. împotriva

Sentinței penale nr. 156 din 22 mai 2008 a Curții de Apel București, secția I penală.

Obligă recurentul petiționar la plata sumei de 100 lei cu titlu de

cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 19 septembrie 2008.