ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2778/2008
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2778/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)
Asupra recursului de față,
Examinând actele dosarului constată
următoarele:
Prin sentința penală nr. 108 din 4 iunie 2008, Curtea de Apel Craiova,
secția penală, a respins, ca nefondată, plângerea petentului V.I. împotriva Rezoluției
nr. 616/P/2007 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, privindu-i pe
intimații B.M. și D.D.
În considerentele hotărârii, instanța a arătat că rezoluția atacată,
confirmată de procurorul ierarhic este legală și temeinică, întrucât, aspectele
invocate de petent au mai făcut obiectul
verificării de către parchet, dispunându-
se neînceperea urmăririi penale
față de D.I., director al SC B., sucursala Olt (dosar nr. l40/P/1998 și nr. l876/P/2002,
soluție menținută de Judecătoria Slatina prin Sentința penală nr. 1252/2005 și
de Tribunalul Olt prin decizia penală nr. 715 din 22 noiembrie 2005.
Prin urmare s-a reținut că nu există faptele de fals intelectual
reclamate de petent, ambii intimați avocatul B.M. și directorul băncii D.D. neparticipând
la încheierea contractului de credit nr. 327/1996 și a
contractului de garanție imobiliară nr. 3302/1996, reprezentant al
unității bancare
fiind D.I., față de care s-a dispus neînceperea
urmăririi penale.
Totodată, s-a reținut și împlinirea termenului de prescripție a
răspunderii penale.
Împotriva acestei sentințe, petiționarul a declarat recurs la Înalta
Curte de Casație și Justiție, susținând că în mod nelegal i-a fost respinsă, ca
nefondată, plângerea formulată conform art. 278
1
C. proc. pen. Nu a
indicat nici un caz de casare.
Recursul declarat de petent este nemotivat și nefondat, pentru
considerentele ce urmează:
Conform art. 278
1
alin. (l) C. proc. pen., după respingerea
plângerii făcute conform art. 275 – art. 278 împotriva rezoluției de
neîncepere a urmăririi penale sau a ordonanței
ori, după caz, a rezoluției de
clasare, de scoatere de sub urmărire
penală sau de încetare a urmăririi penale, persoana vătămată, precum și orice
alte persoane ale căror interese legitime sunt vătămate, pot face plângere în
termen de 20 de zile de la data comunicării de către procuror a modului de
rezolvare potrivit art. 277 și
278, la judecătorul
de ia instanța căreia i-ar reveni, potrivit legii,
competența să judece
cauza în primă instanță.
În speță, prin Rezoluția din 12
septembrie 2007, dată în dosarul
nr. 616/P/2007 a
Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova s-a dispus neînceperea urmăririi
penale față de B.M. și D.D. pentru infracțiunile prevăzute de art. 289 și art. 291
C. pen.
S-au avut în vedere faptul că nu au existat probe de vinovăție precum
și împlinirea prescripției răspunderii penale.
Rezoluția a fost confirmată de Procurorul
general al aceluiași Parchet
prin Rezoluția din 19
octombrie 2007 dată în dosarul nr. 2167/II/2/2007, prin care s-a respins
plângerea petentului.
Prin sentința penală nr. 108 din 4 iunie 2008, Curtea de Apel Craiova, secția
penală, a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petentul V.I. împotriva
rezoluției de neîncepere a urmăririi penale.
Recursul declarat de petent nu a fost motivat.
Înalta Curte constată că în mod temeinic și legal instanța de fond,
Curtea de Apel Craiova a respins, ca nefondată, plângerea petentului, întrucât
acesta nu a făcut dovezi privind comiterea de către intimați a faptelor penale
reclamate.
Prin urmare, soluția de respingere, ca neîntemeiată,
a plângerii petentului,
soluție pronunțată prin sentința
atacată, este legală.
Petentul a reclamat inițial săvârșirea faptelor de fals și de uz de
fals de către directorul unității bancare D.I., nu D.D., față de care atât
Parchetul de pe lângă Judecătoria Slatina cât și Judecătoria Slatina și
Tribunalul Olt, au constatat în mod definitiv și cu autoritate de lucru judecat
că
nu a săvârșit faptele. Referitor la
intimatul B.M., avocat, de asemenea,
nu s-a făcut nici o dovadă că ar fi
săvârșit faptele reclamate, nedepunându-se nici pretinsele acte falsificate.
Însuși recurentul petent nu a indicat în recursul declarat nici un
motiv de casare.
În consecință, Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat
de petent.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., va dispune obligarea
recurentului petent la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 100
lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I
D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționarul V.I. împotriva
Sentinței penale nr. 108 din 4 mai 2008 a Curții de Apel Craiova, secția penală.
Obligă recurentul petiționar la plata sumei de 100 lei cu titlu de
cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 12 septembrie 2008.