ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 76/2009

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin rezoluția nr. 38/P/2008 din 20 mai 2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, în temeiul dispozițiilor art. 228 alin. (6)

raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., s-a dispus neînceperea urmăririi

penale față de executorul judecătoresc D.C., cercetat sub aspectul săvârșirii

infracțiunilor prevăzute de art. 289 și art. 291 C. pen.

Astfel, din examinarea

actelor premergătoare efectuate în cauză, procurorul a reținut că, prin

plângerea formulată la data de 12 ianuarie 2008 persoana vătămată

M.V. a solicitat efectuarea

de cercetări penale față de executorul judecătoresc D.C., pentru comiterea infracțiunilor

de fals intelectual și uz de fals, susținând că executorul judecătoresc a

încasat în mod nejustificat un onorariu în sumă de 5.000 lei și că, în acest

scop, a întocmit acte false, respectiv procesul-verbal din 6 februarie 2006.

În declarația dată în fața

organului de cercetare penală, petenta a arătat că, prin sentința civilă nr. 1323

din 8 decembrie 2005 a Tribunalului Gorj, E.M.S.M. a fost obligat să-i

plătească suma de 5.000 lei cu titlu de daune morale, precum și contravaloarea

salariilor corespunzătoare perioadei 27 octombrie 2005 - 8 februarie 2006 și,

întrucât unitatea nu i-a achitat de bună-voie suma datorată, aceasta a

solicitat la 9 martie 2006 executoriului judecătoresc D.C. executarea silită a

hotărârii judecătorești menționată mai sus, iar onorariul încasat de executorul

de la E.M.S.M. pentru executarea silită, a fost în sumă de 5.000 lei.

Ulterior, sentința civilă

arătată mai sus a fost desființată, iar petenta a fost obligată să restituie

către E.M.S.M. banii încasați, precum și suma de 5.000 lei reprezentând

onorariul executorului judecătoresc.

Petenta a învederat că

onorariul încasat de către executorul judecătoresc nu se încadrează în limitele

minimale și maximale stabilite prin ordin al Ministerului Justiției,

procesul-verbal din 6 februarie 2006 ar cuprinde mențiuni false, deoarece, la

data respectivă, executorul judecătoresc nu a efectuat nici o deplasare la

E.M.S.M., iar cererea de executare silită a fost falsificată, în sensul că s-a

trecut o altă dată a formulării acesteia, respectiv 1 februarie 2006, decât cea

reală, care este 9 februarie 2006.

În ceea ce privește

mențiunile făcute în cuprinsul procesului-verbal din 6 februarie 2006, actele

premergătoare efectuate în cauză au dovedit faptul că acestea corespund

realității, martorul B.R.– consilier juridic în cadrul E.M.S.M.– relatând că

executorul judecătoresc s-a deplasat la unitatea menționată în cursul lunii

februarie 2006 și au purtat discuții în legătură cu reîncadrarea persoanei

vătămate și la plata drepturilor salariale ale acesteia, neputând însă preciza

cu exactitate ziua.

Împotriva acestei rezoluții,

a formulat plângere petenta M.V., iar prin rezoluția procurorului general din

18 iunie 2008, dată în Dosarul nr. 1089/II/2/2008 al Pachetului de pe lângă

Curtea de Apel Craiova, s-a dispus respingerea acestei plângeri ca fiind

neîntemeiată, constatându-se în esență că nu se impune infirmarea soluției dată

de procuror în cauză, actele premergătoare efectuate neconfirmând faptul că

executorul judecătoresc D.C. ar fi săvârșit vreuna dintre infracțiunile

sesizate de petiționată sau altă faptă cu caracter penal, cu prilejul

desfășurării activității de executare silită în Dosarul cu nr. 42/E/2006.

Împotriva acestor rezoluții,

la data de 3 iulie 2008 a formulat plângere la instanță – în condițiile

prevăzute de art. 278

1

C. proc. pen. – petenta M.V., criticându-le pentru

nelegalitate și apreciindu-le ca superficiale, susținând că nu există o cerere

de executare semnată de către ea, cum eronat s-a reținut în conținutul

rezoluțiilor criticate în cauză, iar probatoriul nu a fost bine analizat,

aspect ce rezultă și din împrejurarea că procurorul general al Parchetului de

pe lângă Curtea de Apel Craiova i-a reținut greșit numele, respectiv a înscris

în rezoluție numele de M.C. în loc de M.V., ceea ce denotă o vădită

superficialitate în aprecierea materialului de urmărire penală existent la

dosar.

A solicitat admiterea

plângerii, desființarea rezoluțiilor atacate și trimiterea cauzei la procuror,

în vederea începerii urmăririi penale față de executorul judecătoresc D.C., sub

aspectul infracțiunilor sesizate în plângerea inițială.

În vederea unei juste

soluționări a cauzei, instanța a dispus atașarea în cauză a Dosarului de

urmărire penală nr. 38/P/2008 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel

Craiova.

Prin sentința nr. 179 din 15

octombrie 2008, Curtea de Apel Craiova, secția penală, a respins, ca nefondată,

plângerea formulată de petenta M.V., împotriva Rezoluției nr. 38/P/2008 din 20

mai 2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova și a Rezoluției nr. 1089/II/2/2008

din 18 iulie 2008 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de

Apel Craiova, menținând rezoluția atacată.

Pentru a hotărî astfel, a

reținut că în mod corect s-a reținut, prin rezoluția criticată, că cererea de

executare silită datată 1 februarie 2006 poartă semnătura petentei, identică cu

cea din cuprinsul cererii de executare silită a sentinței nr. 785 din 22

septembrie 2005 și necontestată de către aceasta.

În concluzie a reținut că

rezoluția de neîncepere a urmăririi penale este legală și temeinică, conformă cu

actele existente la dosar, care nu au confirmat săvârșirea infracțiunilor reclamate

de către petentă în sarcina executorului judecătoresc, respectiv infracțiunea

prevăzută de art. 289 C. pen. și art. 291 C. pen.

Împotriva acestei sentințe

penale a declarat recurs petiționara

M.V.

În motivele de recurs

formulate în scris și depuse la dosarul cauzei a reluat, în esență, criticile

formulate anterior la instanța de fond, susținând că intimatul D.C. deși a

făcut un fals în procedura de executare acesta nu a răspuns penal în sensul

dispozițiilor Codului de procedură penală și a solicitat trimiterea cauzei la

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova pentru începerea urmăririi penale

împotriva acestuia.

Examinând hotărârea instanței de

fond, sub aspectul motivelor de recurs invocate și din oficiu sub toate

aspectele, conform art. 385

6

alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte

constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce vor fi arătate în

continuare.

Din actele premergătoare

efectuate în cauza ce a format obiectul Dosarului nr. 38/P/2008 al Parchetului

de pe lângă Curtea de Apel Craiova nu s-au identificat fapte sau împrejurări care

să contureze existența elementelor constitutive ale infracțiunilor sesizate de

către petiționara

M.V. pretins săvârșite de către intimatul D.C., astfel că soluția de

neîncepere a urmăririi penale dispusă în baza art. 10 lit. a) C. proc. pen.,

este temeinică și legală.

Încălcările dispozițiilor

legale, pretins săvârșite de către intimat, se rezolvă prin mijloace procesuale

legale specifice regulilor procesului penale, iar efectuarea unui act de urmărire

penală, chiar dacă este defectuoasă, nu prezumă reaua credință a celui care-l

efectuează, legea însăși prevăzând posibilitatea unor erori dar și calea

înlăturării acestora.

Înalta Curte constată că, în

considerentele rezoluției dispuse în cauză, cât și în cele ale hotărârii

instanței de fond, au fost analizate în mod detaliat toate aspectele invocate

de recurenta petiționară, cu privire la faptele pentru care a solicitat

cercetarea penală a intimatului, reținându-se în mod corect că nu se constată

încălcări ale textelor de lege prin care să se fi adus atingere drepturilor procesuale

ale acestuia.

În consecință, respingând

plângerea și menținând rezoluția atacată, prima instanță a pronunțat o hotărâre

temeinică și legală.

Înalta Curte, în baza art. 385

15

alin. (1) lit. b) C. proc. pen., va respinge ca nefondat, recursul declarat de

recurenta petiționară M.V. împotriva sentinței nr. 179 din 15 octombrie 2008 a Curții de Apel Craiova, secția penală.

Totodată, în baza art. 192 alin.

(2) C. proc. pen., recurenta va fi obligată la plata cheltuielilor judiciare în

recurs, conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de recurenta petiționară M.V. împotriva sentinței penale nr. 179 din

15 octombrie 2008 a Curții de Apel Craiova,secția penală.

Obligă recurenta petiționară la

plata sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

15 ianuarie 2009