ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 76/2009

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin rezoluția nr. 38/P/2008 din 20 mai 2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, în temeiul dispozițiilor art. 228 alin. (6) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de executorul judecătoresc D.C., cercetat sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute de art. 289 și art. 291 C. pen. Astfel, din examinarea actelor premergătoare efectuate în cauză, procurorul a reținut că, prin plângerea formulată la data de 12 ianuarie 2008 persoana vătămată M.V.

a solicitat efectuarea de cercetări penale față de executorul judecătoresc D.C., pentru comiterea infracțiunilor de fals intelectual și uz de fals, susținând că executorul judecătoresc a încasat în mod nejustificat un onorariu în sumă de 5.000 lei și că, în acest scop, a întocmit acte false, respectiv procesul-verbal din 6 februarie 2006. În declarația dată în fața organului de cercetare penală, petenta a arătat că, prin sentința civilă nr. 1323 din 8 decembrie 2005 a Tribunalului Gorj, E.M.S.M. a fost obligat să-i plătească suma de 5.000 lei cu titlu de daune morale, precum și contravaloarea salariilor corespunzătoare perioadei 27 octombrie 2005 - 8 februarie 2006 și, întrucât unitatea nu i-a achitat de bună-voie suma datorată, aceasta a solicitat la 9 martie 2006 executoriului judecătoresc D.C.

executarea silită a hotărârii judecătorești menționată mai sus, iar onorariul încasat de executorul de la E.M.S.M. pentru executarea silită, a fost în sumă de 5.000 lei. Ulterior, sentința civilă arătată mai sus a fost desființată, iar petenta a fost obligată să restituie către E.M.S.M. banii încasați, precum și suma de 5.000 lei reprezentând onorariul executorului judecătoresc.

Petenta a învederat că onorariul încasat de către executorul judecătoresc nu se încadrează în limitele minimale și maximale stabilite prin ordin al Ministerului Justiției, procesul-verbal din 6 februarie 2006 ar cuprinde mențiuni false, deoarece, la data respectivă, executorul judecătoresc nu a efectuat nici o deplasare la E.M.S.M., iar cererea de executare silită a fost falsificată, în sensul că s-a trecut o altă dată a formulării acesteia, respectiv 1 februarie 2006, decât cea reală, care este 9 februarie 2006. În ceea ce privește mențiunile făcute în cuprinsul procesului-verbal din 6 februarie 2006, actele premergătoare efectuate în cauză au dovedit faptul că acestea corespund realității, martorul B.R.– consilier juridic în cadrul E.M.S.M.– relatând că executorul judecătoresc s-a deplasat la unitatea menționată în cursul lunii februarie 2006 și au purtat discuții în legătură cu reîncadrarea persoanei vătămate și la plata drepturilor salariale ale acesteia, neputând însă preciza cu exactitate ziua.

Împotriva acestei rezoluții, a formulat plângere petenta M.V., iar prin rezoluția procurorului general din 18 iunie 2008, dată în Dosarul nr. 1089/II/2/2008 al Pachetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, s-a dispus respingerea acestei plângeri ca fiind neîntemeiată, constatându-se în esență că nu se impune infirmarea soluției dată de procuror în cauză, actele premergătoare efectuate neconfirmând faptul că executorul judecătoresc D.C. ar fi săvârșit vreuna dintre infracțiunile sesizate de petiționată sau altă faptă cu caracter penal, cu prilejul desfășurării activității de executare silită în Dosarul cu nr. 42/E/2006. Împotriva acestor rezoluții, la data de 3 iulie 2008 a formulat plângere la instanță – în condițiile prevăzute de art. 278 1 C. proc.

pen. – petenta M.V., criticându-le pentru nelegalitate și apreciindu-le ca superficiale, susținând că nu există o cerere de executare semnată de către ea, cum eronat s-a reținut în conținutul rezoluțiilor criticate în cauză, iar probatoriul nu a fost bine analizat, aspect ce rezultă și din împrejurarea că procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova i-a reținut greșit numele, respectiv a înscris în rezoluție numele de M.C. în loc de M.V., ceea ce denotă o vădită superficialitate în aprecierea materialului de urmărire penală existent la dosar. A solicitat admiterea plângerii, desființarea rezoluțiilor atacate și trimiterea cauzei la procuror, în vederea începerii urmăririi penale față de executorul judecătoresc D.C., sub aspectul infracțiunilor sesizate în plângerea inițială.

În vederea unei juste soluționări a cauzei, instanța a dispus atașarea în cauză a Dosarului de urmărire penală nr. 38/P/2008 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova. Prin sentința nr. 179 din 15 octombrie 2008, Curtea de Apel Craiova, secția penală, a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petenta M.V., împotriva Rezoluției nr. 38/P/2008 din 20 mai 2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova și a Rezoluției nr. 1089/II/2/2008 din 18 iulie 2008 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, menținând rezoluția atacată. Pentru a hotărî astfel, a reținut că în mod corect s-a reținut, prin rezoluția criticată, că cererea de executare silită datată 1 februarie 2006 poartă semnătura petentei, identică cu cea din cuprinsul cererii de executare silită a sentinței nr. 785 din 22 septembrie 2005 și necontestată de către aceasta.

În concluzie a reținut că rezoluția de neîncepere a urmăririi penale este legală și temeinică, conformă cu actele existente la dosar, care nu au confirmat săvârșirea infracțiunilor reclamate de către petentă în sarcina executorului judecătoresc, respectiv infracțiunea prevăzută de art. 289 C. pen. și art. 291 C. pen. Împotriva acestei sentințe penale a declarat recurs petiționara M.V. În motivele de recurs formulate în scris și depuse la dosarul cauzei a reluat, în esență, criticile formulate anterior la instanța de fond, susținând că intimatul D.C. deși a făcut un fals în procedura de executare acesta nu a răspuns penal în sensul dispozițiilor Codului de procedură penală și a solicitat trimiterea cauzei la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova pentru începerea urmăririi penale împotriva acestuia.

Examinând hotărârea instanței de fond, sub aspectul motivelor de recurs invocate și din oficiu sub toate aspectele, conform art. 385 6 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare. Din actele premergătoare efectuate în cauza ce a format obiectul Dosarului nr. 38/P/2008 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova nu s-au identificat fapte sau împrejurări care să contureze existența elementelor constitutive ale infracțiunilor sesizate de către petiționara M.V. pretins săvârșite de către intimatul D.C., astfel că soluția de neîncepere a urmăririi penale dispusă în baza art. 10 lit. a) C. proc. pen., este temeinică și legală.

Încălcările dispozițiilor legale, pretins săvârșite de către intimat, se rezolvă prin mijloace procesuale legale specifice regulilor procesului penale, iar efectuarea unui act de urmărire penală, chiar dacă este defectuoasă, nu prezumă reaua credință a celui care-l efectuează, legea însăși prevăzând posibilitatea unor erori dar și calea înlăturării acestora. Înalta Curte constată că, în considerentele rezoluției dispuse în cauză, cât și în cele ale hotărârii instanței de fond, au fost analizate în mod detaliat toate aspectele invocate de recurenta petiționară, cu privire la faptele pentru care a solicitat cercetarea penală a intimatului, reținându-se în mod corect că nu se constată încălcări ale textelor de lege prin care să se fi adus atingere drepturilor procesuale ale acestuia.

În consecință, respingând plângerea și menținând rezoluția atacată, prima instanță a pronunțat o hotărâre temeinică și legală. Înalta Curte, în baza art. 385 15 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., va respinge ca nefondat, recursul declarat de recurenta petiționară M.V. împotriva sentinței nr. 179 din 15 octombrie 2008 a Curții de Apel Craiova, secția penală. Totodată, în baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenta va fi obligată la plata cheltuielilor judiciare în recurs, conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta petiționară M.V. împotriva sentinței penale nr. 179 din 15 octombrie 2008 a Curții de Apel Craiova,secția penală. Obligă recurenta petiționară la plata sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 15 ianuarie 2009