ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2127/2009

Asupra recursului de față,

Examinând actele dosarului constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 51 din 24 martie 2009, pronunțată

în dosarul nr. 2514/54/2008, Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze

cu minori, a respins, ca nefondată, plângerea formulată potrivit art. 278

1

C. proc. pen. de petiționara I.D. împotriva Rezoluției nr. 587/P/2007 din 4

ianuarie 2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova. S-a dispus

obligarea petentului la plata sumei de 20 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare

către stat.

Curtea de Apel a reținut netemeinicia plângerii petentei,

considerând că intimatul B.T., executor judecătoresc, nu a comis infracțiunea

de abuz în serviciu, prevăzută de art. 246 C. pen.

Din actele premergătoare nu a rezultat că fapta executorului

judecătoresc care în perioada noiembrie 2003 - octombrie 2005 nu a efectuat executarea

silită solicitată de creditoarea I.D. ar constitui infracțiunea de abuz în

serviciu contra intereselor persoanelor, deoarece executarea silită s-a perimat

din culpa creditoarei care în loc să stăruie în executarea silită a formulat

mai multe sesizări la Camera Executorilor Judecătorești, Ministerul Justiției,

Uniunea Națională a Executorilor Judecătorești, precum și la organele de

urmărire penală.

Prin decizia civilă nr. 164/2007, Tribunalul Dolj a admis

contestația la executare formulată de SC M. SA împotriva sentinței civile nr. 2942/2006

a Judecătoriei Craiova, constatând perimată executarea silită pornită în

dosarul nr. 642/E/2002 al Biroului Executorului Judecătoresc B.T., cu motivarea

că este neglijența creditoarei care nu a insistat în executare prin acte și

proceduri, pentru ca executorul să fie obligat să continue executarea, în cazul

în care acesta ar fi refuzat.

Totodată, s-a argumentat că executorul judecătoresc nu a

urmărit vătămarea intereselor legale ale petentei, iar demersurile făcute în

vederea stabilirii în mod cert a sumei datorate de debitor au condus în mod

inevitabil la întârzierea finalizării executării.

Împotriva acestei sentințe, petiționara I.D. a declarat

recurs, susținând, în esență, că a fost prejudiciată prin fapta intimatului

care neîndeplinindu-și sarcinile de serviciu a prejudiciat-o în mod grav cu

zeci de milioane vechi, în mod intenționat.

Examinând recursul declarat de petentă, în

raport cu actele și lucrările dosarului, Înalta Curte constată că nu este fondat,

pentru motivele ce urmează:

Potrivit art. 129 din

Constituție, împotriva hotărârilor judecătorești, părțile

interesate și Ministerul Public pot exercita căile de

atac, în condițiile legii.

Declanșarea unei plângeri penale împotriva

unui executor

judecătoresc, pentru

nefinalizarea în termen legal a unei executări silite, nu

poate

determina trimiterea acestuia în judecată penală, în absența unor probe din

care să rezulte încălcarea legii penale (probe inexistente în cauză).

Totodată, ea nu reprezintă o cale legală de

atac împotriva unei hotărâri judecătorești (în speță, împotriva deciziei

menționate dată de Tribunalul Dolj, prin care s-a constatat perimată executarea

silită declanșată la cererea creditoarei I.D.).

Î

n speță, petenta a încasat in cadrul

executării silite suma de 10.448.856 Iei vechi de la SC M. SA, iar ultimele

acte ale executorului judecătoresc vizau actualizarea sumelor ce trebuiau

plătite.

Prin Rezoluția nr. 4242/P/2004

din 14 februarie 2005 a Parchetului de

pe lângă Judecătoria Craiova s-a dispus neînceperea urmăririi penale

împotriva executorului B.T. pentru infracțiunea

prevăzută de art. 246

C. pen.

Ulterior, în loc să insiste în executarea silită și să facă

demersuri legale pentru valorificarea drepturilor sale, petenta a depus mai

multe plângeri și memorii la instituții care nu aveau competența de a finaliza

executarea silită, expirând termenele de

executare silită, în loc să procedeze conform art. 389 C. proc. pen. și să

stăruie în continuarea

executării silite.

Petenta nu poate invoca

propria sa neglijență pentru a argumenta

neîndeplinirea obligațiilor

legale ale executorului judecătoresc, neglijență constatată, cu autoritate de

lucru judecat, de Tribunalul Dolj prin Decizia civilă nr. 164/2007.

Prin urmare, în mod corect, procurorii care

au cercetat cauza și instanța de fond care a verificat legalitatea soluției au

dispus neînceperea

urmăririi penale, în

baza art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.,

respingând plângerea

petentei I.D.

Pentru aceste

considerente, Înalta Curte, apreciind legalitatea și temeinicia hotărârii

atacate, va respinge, ca nefondat, recursul declarat de petentă.

Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen.,

recurenta petiționară va fi obligată la plata cheltuielilor judiciare către

stat, în sumă de 200 lei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de

recurenta petiționară I.D.

împotriva sentinței

penale nr. 51 din 24 martie 2009 a Curții de Apel

Craiova, secția penală

și pentru cauze cu minori.

Obligă recurenta petiționară la plata sumei

de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 5 iunie

2009.