ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2542/2009

Asupra recursului de față;

Examinând actele și

lucrările dosarului, constată următoarele:

Curtea de Apel Craiova, prin sentința penală nr. 73

din 30 aprilie 2009 a respins plângerea petiționarei Calma Valeria împotriva

rezoluției din 5 noiembrie 2008 dată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel

Craiova în Dosarul nr. 878/P/2008, prin care s-a dispus neînceperea urmăririi

penale față de I.M., executor judecătoresc, sub aspectul săvârșirii

infracțiunii prevăzută de art. 246 C. pen.

Instanța de fond a reținut

că petiționara a sesizat organul de urmărire penală cu plângere, solicitând

tragerea la răspundere penală a executorului judecătoresc I.M. care în mod

abuziv, a refuzat, în repetate rânduri, executarea sentinței civile nr. 13555/1998

a Judecătoriei Craiova, hotărâre prin care C.V. a fost obligată să-i plătească

suma de 12.000.000 lei ROL. În verificarea aspectelor sesizate în plângere,

organul de urmărire penală a efectuat acte premergătoare, constatând că nu se

confirmă existența unor date certe din care rezultă săvârșirea infracțiunii

reclamate.

Astfel, s-a reținut că, la

cererea petiționarei în calitate de creditoare, executorul judecătoresc s-a

deplasat la data de 24 februarie 2000 la domiciliul debitoarei, constatând că

aceasta nu locuiește la adresa indicată.

În raport de această

situație, creditoarei îi revenea obligația de a identifica și indica executorului

noua adresă pentru a se continua executarea.

De la data amintită,

creditoarea nu a mai făcut demersuri pentru continuarea executării, iar după

apariția Legii nr. 188/2000, executorii judecătorești și-au înființat birouri

proprii.

În situația în care creditoarea

ar fi continuat executarea sentinței civile amintite, iar executorul

judecătoresc ar fi refuzat nejustificat, aceasta ar fi avut posibilitatea

legală, ca în acord cu dispozițiile art. 53 din Legea nr. 188/2000, să

formuleze plângere în termen de 15 zile la instanța în a cărei rază teritorială

își are sediul biroul executorului.

Împotriva sentinței,

petiționara a declarat recurs în termen legal, susținând că dorește să fie

despăgubită cu suma de 12.000.000 lei ROL și dobânda legală aferentă, având în

vedere că executorul judecătoresc, nu și-a îndeplinit atribuțiile de serviciu

cu bună credință, amăgind-o în repetate rânduri.

Soluționând recursul

petiționarei conform art. 385

6

alin. (3) C. proc. pen., Înalta

Curte, constată nefondată calea de atac.

Așa cum, judicios a reținut

instanța care a efectuat controlul judiciar ce a vizat exclusiv legalitatea

rezoluției de neîncepere a urmăririi penale dispusă față de executorul

judecătoresc, actele premergătoare efectuate în cauză nu au confirmat

săvârșirea de către acesta a infracțiunii de abuz în serviciu contra

intereselor persoanelor, prevăzută de art. 246 C. pen.

Astfel, executorul

judecătoresc și-a îndeplinit atribuțiile de serviciu așa cum erau reglementate

de dispozițiile legale, neexecutarea silită a sentinței civile, fiind o

împrejurare ce nu poate fi imputată acestuia.

Creditoarea trebuia să

depună diligențe pentru aflarea noii adrese a debitoarei, să o comunice

executorului și în acest mod executarea putea fi continuată.

Neprocedând în acest mod, executarea

silită nu a putut fi finalizată, așa încât în mod greșit petiționara se

consideră prejudiciată printr-o conduită abuzivă ce nu poate fi imputată

executorului judecătoresc.

Răspunderea penală a

acestuia putea fi pusă în discuție, numai în situația în care executorul

judecătoresc și-ar fi exercitat atribuțiile cu rea-credință, respectiv, a

cunoscut caracterul sau acceptând vătămarea intereselor legale ale creditoarei.

Cum o astfel de împrejurare

nu s-a stabilit prin actele premergătoare efectuate în cauză, instanța de fond,

motivat, legal și temeinic a respins plângerea petiționarei, menținând

rezoluția atacată.

Pe cale de consecință,

recursul petiționarei va fi respins ca nefondat, potrivit dispozițiilor art. 385

15

alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

În temeiul art. 192 alin.

(2) C. proc. pen., recurenta va fi obligată la plata cheltuielilor judiciare

statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de recurenta petiționară C.V. împotriva sentinței penale nr. 73

din 30 aprilie 2009 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu

minori.

Obligă recurenta petiționară

la plata sumei de 200 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință

publică, azi 2 iulie 2009.