ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2542/2009

Asupra recursului de față; Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele: Curtea de Apel Craiova, prin sentința penală nr. 73 din 30 aprilie 2009 a respins plângerea petiționarei Calma Valeria împotriva rezoluției din 5 noiembrie 2008 dată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova în Dosarul nr. 878/P/2008, prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de I.M., executor judecătoresc, sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzută de art. 246 C. pen. Instanța de fond a reținut că petiționara a sesizat organul de urmărire penală cu plângere, solicitând tragerea la răspundere penală a executorului judecătoresc I.M. care în mod abuziv, a refuzat, în repetate rânduri, executarea sentinței civile nr. 13555/1998 a Judecătoriei Craiova, hotărâre prin care C.V.

a fost obligată să-i plătească suma de 12.000.000 lei ROL. În verificarea aspectelor sesizate în plângere, organul de urmărire penală a efectuat acte premergătoare, constatând că nu se confirmă existența unor date certe din care rezultă săvârșirea infracțiunii reclamate. Astfel, s-a reținut că, la cererea petiționarei în calitate de creditoare, executorul judecătoresc s-a deplasat la data de 24 februarie 2000 la domiciliul debitoarei, constatând că aceasta nu locuiește la adresa indicată. În raport de această situație, creditoarei îi revenea obligația de a identifica și indica executorului noua adresă pentru a se continua executarea. De la data amintită, creditoarea nu a mai făcut demersuri pentru continuarea executării, iar după apariția Legii nr. 188/2000, executorii judecătorești și-au înființat birouri proprii.

În situația în care creditoarea ar fi continuat executarea sentinței civile amintite, iar executorul judecătoresc ar fi refuzat nejustificat, aceasta ar fi avut posibilitatea legală, ca în acord cu dispozițiile art. 53 din Legea nr. 188/2000, să formuleze plângere în termen de 15 zile la instanța în a cărei rază teritorială își are sediul biroul executorului. Împotriva sentinței, petiționara a declarat recurs în termen legal, susținând că dorește să fie despăgubită cu suma de 12.000.000 lei ROL și dobânda legală aferentă, având în vedere că executorul judecătoresc, nu și-a îndeplinit atribuțiile de serviciu cu bună credință, amăgind-o în repetate rânduri. Soluționând recursul petiționarei conform art. 385 6 alin. (3) C. proc.

pen., Înalta Curte, constată nefondată calea de atac. Așa cum, judicios a reținut instanța care a efectuat controlul judiciar ce a vizat exclusiv legalitatea rezoluției de neîncepere a urmăririi penale dispusă față de executorul judecătoresc, actele premergătoare efectuate în cauză nu au confirmat săvârșirea de către acesta a infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută de art. 246 C. pen. Astfel, executorul judecătoresc și-a îndeplinit atribuțiile de serviciu așa cum erau reglementate de dispozițiile legale, neexecutarea silită a sentinței civile, fiind o împrejurare ce nu poate fi imputată acestuia. Creditoarea trebuia să depună diligențe pentru aflarea noii adrese a debitoarei, să o comunice executorului și în acest mod executarea putea fi continuată.

Neprocedând în acest mod, executarea silită nu a putut fi finalizată, așa încât în mod greșit petiționara se consideră prejudiciată printr-o conduită abuzivă ce nu poate fi imputată executorului judecătoresc. Răspunderea penală a acestuia putea fi pusă în discuție, numai în situația în care executorul judecătoresc și-ar fi exercitat atribuțiile cu rea-credință, respectiv, a cunoscut caracterul sau acceptând vătămarea intereselor legale ale creditoarei. Cum o astfel de împrejurare nu s-a stabilit prin actele premergătoare efectuate în cauză, instanța de fond, motivat, legal și temeinic a respins plângerea petiționarei, menținând rezoluția atacată. Pe cale de consecință, recursul petiționarei va fi respins ca nefondat, potrivit dispozițiilor art. 385 15 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc.

pen. În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenta va fi obligată la plata cheltuielilor judiciare statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta petiționară C.V. împotriva sentinței penale nr. 73 din 30 aprilie 2009 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori. Obligă recurenta petiționară la plata sumei de 200 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, azi 2 iulie 2009.