ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2033/2009

Asupra recursului de

față;

Examinând actele și

lucrările dosarului, constată următoarele;

Prin rezoluția nr. 427/P/2004 din 26

noiembrie 2004 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova s-a dispus

neînceperea urmăririi penale față de numiții C.C., executor judecătoresc și P.N.,

judecător, pentru infracțiunea prevăzută de

art. 246 C. pen., la plângerea prealabilă

formulată de petiționarul B.L.

În motivarea rezoluției

s-a arătat că petiționarul B.L., în urma

unui litigiu civil cu numitul S.G. a obținut sentința civilă

nr. 1553/1997 a Judecătoriei Drobeta Turnu

Severin, definitivă prin decizia civilă

nr. 5734 din 12 octombrie 1998 a

Curții de Apel Craiova, prin care S.G. a fost obligat la plata sumei de

8.761.000 lei despăgubiri civile și cheltuieli de judecată.

S-a format dosarul de

executare silită nr. 584/E/1998 și după ce executorul judecătoresc C.C. a

constatat achitat debitul conform procesului

verbal din 23 octombrie 1998 a

întocmit referatul din 2 noiembrie 1998 prin care a

solicitat judecătoriei Drobeta Turnu Severin să

procedeze potrivit art. 403 C.

proc. civ.,

activitate realizată prin încheierea din 17 februarie 1999, pronunțată de

judecătorul P.N., care a constatat ca fiind desăvârșită executarea silită.

În plângerea sa,

petiționarul a susținut că dosarul nu trebuia închis deoarece,

deși el primise de la

debitor suma de bani prevăzută în titlul executoriu și declarase

că nu mai avea alte pretenții, totuși, între

timp formulase o nouă acțiune de reactualizare a sumei, urmare a inflației.

În motivarea rezoluției

s-a mai arătat că intimații nu au săvârșit infracțiunea prevăzută de art. 246 C.

pen., întrucât din actele premergătoare existente la dosar, în

momentul executării,

petiționarul nu a solicitat reactualizarea sumei.

Împotriva acestei

rezoluții a formulat plângere petiționarul, respinsă prin

rezoluția nr. 2029/II/2/2008 din 29 octombrie 2008 a

procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova.

Potrivit art. 278

1

C. proc. pen., petiționarul a formulat plângere la instanță,

cu motivarea că, potrivit raportului de expertiză

contabilă, pârâtul S.

G. trebuia să-i

plătească suma actualizată, de 14.253.852 lei, motiv pentru

care dosarul

de executare nu trebuia finalizat.

Prin sentința penală nr. 65 din 3 aprilie

2009 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, s-a

respins, ca nefondată, plângerea petiționarului B.L. împotriva rezoluției nr. 427/P/2004

din 26

noiembrie 2004 a Parchetului de pe

lângă Curtea de Apel Craiova.

În motivarea acestei hotărâri s-a arătat că,

în activitatea desfășurată de intimații C.C. și P.N. nu s-au descoperit indicii

în

sensul că aceștia nu au îndeplinit vreun

act sau l-au îndeplinit în mod defectuos, astfel încât să fi cauzat vreo

vătămare intereselor petiționarului, și-au îndeplinit

atribuțiile de serviciu în limita competențelor

conferite de lege, specifice funcției

fiecăruia și simpla nemulțumire a

petentului că nu a primit în totalitate suma pe care a cerut-o, nu este

suficientă pentru a se concluziona că intimații au săvârșit vreo faptă penală.

S-a mai reținut că în

momentul executării silite, petiționarul nu a solicitat

reactualizarea sumei arătată în

titlul executoriu, iar prin sentința civilă nr. 527/1999

a Judecătoriei Drobeta Turnu Severin, definitivă și

irevocabilă, i s-a respins acțiunea prin care a solicitat reactualizarea sumei

respective.

Împotriva acestei

hotărâri a declarat recurs petiționarul B.L.,

criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie în

sernsul că în mod greșit i s-a

respins

plângerea împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale împotriva

celor doi intimați întrucât aceștia, în mod abuziv

au încheiat în camera de consiliu,

dosarul de executare silită nr. 584/E/1998

Hotărârea instanței de fond este legală și

temeinică, din examinarea

materialului

probator existent la dosar, rezultând că, prin activitatea desfășurată de

cei doi intimați, aceștia au acționat în mod

corespunzător, fără să cauzeze vreo vătămare intereselor petiționarului și nu

s-au descoperit indicii din care să rezulte

comiterea unor fapte de

natură penală. Atât executorul judecătoresc, cât și judecătorul au procedat la

rezolvarea dosarului de executare silită, conform normelor procedurale în

vigoare.

Așa cum s-a reținut, în

momentul executării silite, petiționarul nu a solicitat

reactualizarea sumei în condițiile devalorizării

monedei naționale și încasând sumele de bani menționate în titlul executoriu, a

declarat că nu mai are alte pretenții, renunțând astfel la dreptul său. în

plus, prin hotărâre judecătorească

definitivă

și irevocabilă (sentința civilă nr. 527/1999 a Judecătoriei Dr. Tr. Severin), i

s-a

respins acțiunea de reactualizare

a sumei menționată în titlul executor.

Întrucât din materialul

probator de la dosar nu rezultă comiterea de către intimați, în exercitarea

atribuțiilor lor de serviciu, a unor acte sau fapte de natură

penală, în cauză nefiind

întrunite elementele constitutive ale infracțiunii prevăzută de

art. 246 C. pen., Înalta

Curte constată că recursul declarat de petiționar este nefondat, iar în temeiul

art. 385

15

pct. l lit. b) C. proc. pen., va fi respins.

Potrivit dispozițiilor art.

192 alin. (2) C. proc. pen., va fi obligat recurentul la

plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de petiționarul B.L.

împotriva sentinței penale nr. 65 din 3 aprilie 2009 a Curții de Apel

Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori.

Obligă recurentul

petiționar la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli

judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică

azi 29 mai 2009.