ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2033/2009

Asupra recursului de față; Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele; Prin rezoluția nr. 427/P/2004 din 26 noiembrie 2004 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de numiții C.C., executor judecătoresc și P.N., judecător, pentru infracțiunea prevăzută de art. 246 C. pen., la plângerea prealabilă formulată de petiționarul B.L. În motivarea rezoluției s-a arătat că petiționarul B.L., în urma unui litigiu civil cu numitul S.G. a obținut sentința civilă nr. 1553/1997 a Judecătoriei Drobeta Turnu Severin, definitivă prin decizia civilă nr. 5734 din 12 octombrie 1998 a Curții de Apel Craiova, prin care S.G. a fost obligat la plata sumei de 8.761.000 lei despăgubiri civile și cheltuieli de judecată.

S-a format dosarul de executare silită nr. 584/E/1998 și după ce executorul judecătoresc C.C. a constatat achitat debitul conform procesului verbal din 23 octombrie 1998 a întocmit referatul din 2 noiembrie 1998 prin care a solicitat judecătoriei Drobeta Turnu Severin să procedeze potrivit art. 403 C. proc. civ., activitate realizată prin încheierea din 17 februarie 1999, pronunțată de judecătorul P.N., care a constatat ca fiind desăvârșită executarea silită. În plângerea sa, petiționarul a susținut că dosarul nu trebuia închis deoarece, deși el primise de la debitor suma de bani prevăzută în titlul executoriu și declarase că nu mai avea alte pretenții, totuși, între timp formulase o nouă acțiune de reactualizare a sumei, urmare a inflației.

În motivarea rezoluției s-a mai arătat că intimații nu au săvârșit infracțiunea prevăzută de art. 246 C. pen., întrucât din actele premergătoare existente la dosar, în momentul executării, petiționarul nu a solicitat reactualizarea sumei. Împotriva acestei rezoluții a formulat plângere petiționarul, respinsă prin rezoluția nr. 2029/II/2/2008 din 29 octombrie 2008 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova. Potrivit art. 278 1 C. proc. pen., petiționarul a formulat plângere la instanță, cu motivarea că, potrivit raportului de expertiză contabilă, pârâtul S. G. trebuia să-i plătească suma actualizată, de 14.253.852 lei, motiv pentru care dosarul de executare nu trebuia finalizat.

Prin sentința penală nr. 65 din 3 aprilie 2009 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, s-a respins, ca nefondată, plângerea petiționarului B.L. împotriva rezoluției nr. 427/P/2004 din 26 noiembrie 2004 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova. În motivarea acestei hotărâri s-a arătat că, în activitatea desfășurată de intimații C.C. și P.N. nu s-au descoperit indicii în sensul că aceștia nu au îndeplinit vreun act sau l-au îndeplinit în mod defectuos, astfel încât să fi cauzat vreo vătămare intereselor petiționarului, și-au îndeplinit atribuțiile de serviciu în limita competențelor conferite de lege, specifice funcției fiecăruia și simpla nemulțumire a petentului că nu a primit în totalitate suma pe care a cerut-o, nu este suficientă pentru a se concluziona că intimații au săvârșit vreo faptă penală.

S-a mai reținut că în momentul executării silite, petiționarul nu a solicitat reactualizarea sumei arătată în titlul executoriu, iar prin sentința civilă nr. 527/1999 a Judecătoriei Drobeta Turnu Severin, definitivă și irevocabilă, i s-a respins acțiunea prin care a solicitat reactualizarea sumei respective.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs petiționarul B.L., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie în sernsul că în mod greșit i s-a respins plângerea împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale împotriva celor doi intimați întrucât aceștia, în mod abuziv au încheiat în camera de consiliu, dosarul de executare silită nr. 584/E/1998 Hotărârea instanței de fond este legală și temeinică, din examinarea materialului probator existent la dosar, rezultând că, prin activitatea desfășurată de cei doi intimați, aceștia au acționat în mod corespunzător, fără să cauzeze vreo vătămare intereselor petiționarului și nu s-au descoperit indicii din care să rezulte comiterea unor fapte de natură penală.

Atât executorul judecătoresc, cât și judecătorul au procedat la rezolvarea dosarului de executare silită, conform normelor procedurale în vigoare. Așa cum s-a reținut, în momentul executării silite, petiționarul nu a solicitat reactualizarea sumei în condițiile devalorizării monedei naționale și încasând sumele de bani menționate în titlul executoriu, a declarat că nu mai are alte pretenții, renunțând astfel la dreptul său. în plus, prin hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă (sentința civilă nr. 527/1999 a Judecătoriei Dr. Tr. Severin), i s-a respins acțiunea de reactualizare a sumei menționată în titlul executor.

Întrucât din materialul probator de la dosar nu rezultă comiterea de către intimați, în exercitarea atribuțiilor lor de serviciu, a unor acte sau fapte de natură penală, în cauză nefiind întrunite elementele constitutive ale infracțiunii prevăzută de art. 246 C. pen., Înalta Curte constată că recursul declarat de petiționar este nefondat, iar în temeiul art. 385 15 pct. l lit. b) C. proc. pen., va fi respins. Potrivit dispozițiilor art. 192 alin. (2) C. proc. pen., va fi obligat recurentul la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționarul B.L. împotriva sentinței penale nr. 65 din 3 aprilie 2009 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori. Obligă recurentul petiționar la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică azi 29 mai 2009.