ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 557/2005

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 54 din 8 septembrie 2004, Curtea de Apel Craiova a respins plângerea formulată de petiționarul B.L. împotriva rezoluției nr. 118/P/2004 din 28 aprilie 2004 pronunțată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova în dosarul penal nr. 118/2004. În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., petiționarul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 200.000 lei. S-a reținut că petiționarul B.L., victimă a unui accident de circulație petrecut în anul 1991, a obținut prin sentința civilă nr. 1553 din 2 octombrie 1997 a Judecătoriei Drobeta Turnu Severin, rămasă definitivă și irevocabilă prin decizia civilă nr. 5734 din 12 octombrie 1998 a Curții de Apel Craiova, obligarea făptuitorului S.G.

la despăgubiri civile și cheltuieli de judecată în sumă totală de 8.761.000 lei. Pentru executarea creanței, s-a format dosarul de executare silită nr. 584/E/1998, executorul C.C. constatând achitat debitul prin procesul verbal din 23 octombrie 1998. Pe baza referatului întocmit de acesta și în conformitate cu dispozițiile art. 403 C. proc. civ., judecătorul P.N. a pronunțat încheierea din 17 februarie 1999, constatând desăvârșită executarea. Împotriva celor doi făptuitori, petiționarul B.L. a formulat plângere penală solicitând tragerea lor la răspundere penală pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prevăzută de art. 246 C. pen., întrucât au hotărât încheiată executarea silită a sentinței civile nr. 1553 din 2 octombrie 1997, deși el formulase o nouă acțiune de reactualizare a sumei ce făcea obiectul debitului.

Prin rezoluția nr. 118/P/2004 din 28 aprilie 2004, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova a dispus neînceperea urmăririi penale față de făptuitorii C.C. și P.N., pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 246 C. pen., în temeiul dispozițiilor art. 228 alin. (4) și art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. S-a constatat că persoana vătămată nu a solicitat reactualizarea sumei de bani cuvenite și a încasat-o, precizând că nu mai are pretenții față de debitor. Hotărârea judecătorească fiind definitivă, ea a fost pusă în executare potrivit dispozițiilor legale. Pretențiile formulate ulterior de petent au fost respinse prin sentința civilă nr. 527/1999 a Judecătoriei Drobeta Tr. Severin, rămasă definitivă și irevocabilă prin decizia penală nr. 1154/2000 a Curții de Apel Craiova.

În consecință, fapta penală pretins săvârșită neexistând, s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de executorul judecătoresc și magistratul-judecător. Legalitatea și temeinicia rezoluției de neurmărire au fost verificate de instanța de judecată care a apreciat că soluția dispusă de procuror este conformă probatoriului administrat în cauză, acțiunea penală neputând fi pusă în mișcare în lipsa săvârșirii unor activități care să aibă caracter nelegal. Împotriva acestei hotărâri judecătorești a declarat recurs petiționarul B.L., solicitând admiterea acestuia, casarea sentinței penale atacate și infirmarea rezoluției de neurmărire penală dispusă de procuror. Prin motivele de recurs depuse în scris, petiționarul a arătat și că soluționarea dosarului de către instanța de fond a avut loc în absența sa, deoarece a fost citat pentru o altă oră decât cea la care s-a judecat cauza.

Recursul este nefondat. Instanța de fond a pronunțat o soluție legală și temeinică, bazată pe analiza materialului probator administrat în cauză și din care nu rezultă săvârșirea de către făptuitorii C.C. și P.N. a infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor. Atât executorul judecătoresc, cât și magistratul judecător și-au îndeplinit atribuțiile de serviciu în conformitate cu dispozițiile legale și nu i-au cauzat petiționarului, prin faptele lor, vreo vătămate a intereselor sale legitime. Citarea părților în dosarul instanței de fond s-a făcut pentru ora 12,00 a zilei de 8 septembrie 2004, termen de judecată la care cauza s-a soluționat.

Părțile citate au lipsit la apelul făcut în ședință publică, nefiind consemnată prezența petiționarului după strigarea cauzei; chiar în situația în care acesta s-ar fi prezentat în sala de judecată după judecarea cauzei, el putea solicita instanței de judecată să ia act de această împrejurare și să depună concluzii. Neexistând dovezi în acest sens, Curtea constată că judecarea cauzei a avut loc cu respectarea prevederilor art. 175 și următoarele C. proc. pen. Constatând că motivele invocate în recurs, prevăzute de art. 385 9 pct. 17 1 și 21 C. proc. pen., nu sunt fondate, iar alte motive de casare nu există, Curtea urmează să respingă, ca nefondat, recursul declarat de petent. Recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Văzând și dispozițiile art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petentul B.L. împotriva sentinței penale nr. 54 din 8 septembrie 2004 a Curții de Apel Craiova. Obligă recurentul petent la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 500.000 lei. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 25 ianuarie 2005.