ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3082/2008

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 48 din 17 martie 2008,

Curtea de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal, a respins

excepția inadmisibilității acțiunii, a admis excepția nulității absolute a Deciziei

nr. 559 din 30 noiembrie 2007, a admis acțiunea în anulare formulată de

reclamantul B.E. și pe cale de consecință a anulat Decizia nr. 559 din 30

noiembrie 2007, emisă de pârâta Casa Națională de Pensii și Alte Drepturi de

Asigurări Sociale cu obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecată

către reclamant.

Pentru a pronunța această

hotărâre, instanța de fond a reținut, în esență, că reclamantul a fost numit

într-o funcție publică de conducere și că regimul său juridic este cel

instituit prin Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici iar

din cuprinsul Deciziei nr. 559 din 30 noiembrie 2007, rezultă fără echivoc că

măsura sancționării disciplinare a fost justificată de către pârât prin

încălcarea cu vinovăție, de către funcționarul public, a îndatoririlor

corespunzătoare funcției pe care acesta o deține, făcându-se trimitere la

prevederile art. 77 alin. (2) lit. b) și j) din Legea nr. 188/1999,

republicată, și la dispozițiile art. 8 pct. 7, 16 și 17 din Regulamentul cadru

de organizare și funcționare a caselor teritoriale de pensii.

Instanța de fond a mai

reținut că regulile de procedură pe care funcționarul public trebuie să le

urmeze, în cazul în care este nemulțumit de sancțiunea aplicată, nu pot fi

altele decât cele prevăzute de art. 80 din Legea nr. 188/1999, republicată,

care stabilesc că acesta „se poate adresa instanței de contencios

administrativ, solicitând anularea sau modificarea, după caz, a ordinului sau

dispoziției de sancționare".

Atât timp cât legiuitorul nu

a utilizat, în situația reglementată de art. 80 din Legea nr. 188/1999,

sintagma „în condițiile și în termenele prevăzute de Legea contenciosului

administrativ", instanța a apreciat că reclamantul nu era obligat să

parcurgă procedura prevăzută de art. 7 din Legea nr. 554/2004 motiv pentru care

a respins excepția inadmisibilității acțiunii invocată de pârâtă.

În ceea ce privește excepția

nulității absolute a deciziei atacate, instanța de fond a constatat că, în

speță, sunt incidente dispozițiile H.G. nr. 1210/2003 privind organizarea și

funcționarea comisiilor de disciplină din cadrul autorităților și instituțiilor

publice.

Instanța de fond a apreciat

că cerințele imperative ale acestei Hotărâri nu sunt satisfăcute de Decizia nr.

559 din 30 noiembrie 2007.

Împotriva acestei sentințe

pârâta Casa Națională de Pensii și Alte Drepturi de Asigurări Sociale a

declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Recursul este întemeiat pe

dispozițiile prevăzute de art. 304 pct. 6 și 9 C. proc. civ.

În motivele de recurs se

arată că instanța de fond în mod eronat a admis acțiunea reclamantului, anulând

Decizia nr. 559 din 30 noiembrie 2007 emisă de Președintele C.N.P.A.S.

Recurenta arată că instanța

de fond a fost în eroare atunci când a apreciat lipsa abaterilor în baza cărora

Comisia de disciplină a propus, iar conducătorul instituției a aplicat

sancțiunea diminuării drepturilor salariale cu 5% pe o perioadă de 2 luni,

deoarece actul administrativ contestat, respectiv Decizia Președintelui

C.N.P.A.S. nr. 559 din 30 noiembrie 2007 se întemeiază pe dispozițiile art. 77 alin.

(2) lit. b) și j) din Legea nr. 188/1999.

Recurenta consideră că

faptele care justifică aplicarea sancțiunii disciplinare a diminuării

drepturilor salariale cu 5% pe o perioadă de 2 luni au fost expres precizate în

actul administrativ atacat.

Totodată, precizează că

instanța de fond, în mod eronat, a apreciat că sancțiunea disciplinară aplicată

trebuia să apară ca rezultat al actului de voință al conducătorului

instituției, nu ca o simplă însușire/avizare a lucrărilor organului care a realizat

cercetarea administrativă.

Reclamantul avea

responsabilitatea de a depune toate diligențele pentru a asigura buna

funcționare a tuturor direcțiilor și compartimentelor din cadrul Casei Județene

de Pensii Vaslui, inclusiv a Direcției Economice, evidență contribuabili.

Mai mult, avea obligația de

a dispune în consecință în vederea recuperării prejudiciilor cauzate bugetului

asigurărilor sociale de stat, prin săvârșirea abaterilor constatate în urma

controlului efectuat de către Direcția audit intern și control din C.N.P.A.S.

Recurenta consideră că

reclamantul nu și-a îndeplinit atribuțiile stabilite prin Regulamentul cadru de

organizare și funcționare a caselor teritoriale de pensii și Fișa postului,

încălcând legea în mod grav, permițând săvârșirea unor fapte de natură a

prejudicia bugetul asigurărilor sociale se stat.

În fine, recurenta prezintă

situația de fapt precum și conținutul, pe larg, al raportului Comisiei de disciplină.

Intimatul-pârât a depus

întâmpinare solicitând respingerea recursului ca nefondat.

Examinând cauza în raport cu

actele și lucrările dosarului precum și cu dispozițiile legale incidente,

inclusiv cele ale art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul

este nefondat pentru cele ce se vor arăta în continuare.

Prin Decizia nr. 557 din 16

iunie 2005 emisă de Casa Națională de Pensii, B.E. a fost numit în funcția

publică de conducere de director executiv la Casa Județeană de Pensii Vaslui.

Urmare controlului financiar

de gestiune asupra administrării mijloacelor materiale și bănești la Direcția

economică, evidența contribuabili, din cadrul Casei de Pensii Vaslui, au fost

constatate o serie de deficiențe, prin adresa nr. 27532 din 17 septembrie 2007,

Casa de Pensii Vaslui informând Casa Națională de Pensii că Parchetul de pe

lângă Tribunalul Vaslui a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și

trimiterea în judecată a foștilor casieri ai Casei de Pensii Vaslui, pentru că

ar fi încasat sume de bani reprezentând contribuții la asigurări sociale și

pentru că nu le-au înregistrat în registrul de casă, folosindu-le în interes

personal.

Luând cunoștință de

constatările și concluziile cuprinse în procesul-verbal de control înregistrat

sub nr. 25670 din 25 august 2007 președintele Casei Naționale de Pensii a

dispus, la data de 3 septembrie 2007, sesizarea comisiei de disciplină asupra

directorului executiv al Casei de Pensii Vaslui, B.E., pentru abateri grave în

activitate economico-financiară a instituției publice, ce au condus la

prejudicierea Bugetului Asigurărilor Sociale de Stat.

Comisia de disciplină, prin

raportul înregistrat sub nr. 64 din 26 noiembrie 2007, a propus sancționarea

lui B.E. cu diminuarea drepturilor salariale cu 5% pe o perioadă de 2 luni,

constatând săvârșirea, în parte, a faptelor invocate în actul de sesizare și

încălcarea atribuțiilor de serviciu prevăzute prin fișa postului.

Președintele Casei Naționale

de Pensii, având în vedere „Raportul Comisiei de Disciplină nr. 64 din 26

noiembrie 2007 privind abaterile săvârșite de B.E., în baza art. 35 din H.G. nr.

1210/2003 a emis Decizia nr. 559 din 30 noiembrie 2007, prin care, în

conformitate cu prevederile art. 77 alin. (3) lit. b) din Legea nr. 188/1999, a

dispus diminuarea drepturilor salariale cuvenite lui B.E. cu 5% pe o perioadă

de 2 luni.

Înalta Curte constată că

actul administrativ de sancționare este emis cu încălcarea prevederilor art. 35

alin. (2) lit. a), b) și c) din H.G. nr. 1210/2003, privind organizarea și

funcționarea Comisiilor de disciplină și a comisiilor paritare din cadrul

autorităților și instituțiilor publice.

Potrivit art. 35 alin. (2) lit.

a) din H.G. nr. 1210/2003 actul administrativ de sancționare trebuie să conțină

în mod obligatoriu sub sancțiunea nulității absolute descrierea faptei care

constituie abatere disciplinară.

Emitentul actului trebuie să

facă propriile sale evaluări cu privire la constatările și concluziile ce

rezultau din actele îndeplinite în fața comisiei de disciplină și nu să se

rezume în a face trimitere la texte legale și la actele întocmite cu ocazia

cercetării disciplinare.

Cercetarea disciplinară

întreprinsă a avut doar un caracter formal, față de imposibilitatea de a se

cerceta existența abaterii, aceasta nefiind particularizată.

Din cuprinsul deciziei

atacate nu rezultă mențiuni exprese și clare cu privire la descrierea faptei

care constituie abatere disciplinară.

De asemenea, conform art. 35

alin. (2) lit. c) din H.G. nr. 1210/2003, în actul administrativ de sancționare

a funcționarului public trebuie să se menționeze, sub sancțiunea nulității

absolute, motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de

funcționarul public în timpul cercetării disciplinare prealabile.

Din cuprinsul raportului

Comisiei de disciplină rezultă fără putință de tăgadă apărările formulate de

reclamant prin care susține că efectuarea controlului financiar de gestiune

asupra mijloacelor materiale și bănești a avut loc la solicitarea sa, ca urmare

a deficiențelor din activitate, constatate și sesizate Direcției audit intern

și control din cadrul Casei Naționale de Pensii și Asigurări Sociale.

Reclamantul mai arată că aspectele

cuprinse în actul de sesizare vizează fapte săvârșite în perioada anterioară

numirii sale în funcția de director executiv, această situație făcând obiectul

unor cercetări penale, Casa Județeană de Pensii Vaslui fiind constituită ca

parte civilă pentru recuperarea prejudiciului.

Mai mult, în cuprinsul

deciziei contestate nu se face nici o referire cu privire la motivele pentru

care au fost înlăturate apărările reclamantului.

Curtea mai constată că actul

administrativ de sancționare nu cuprinde prevederile menționate în

procesul-verbal al comisiei de disciplină, fiind astfel încălcate dispozițiile art.

35 alin. (2) lit. b) din H.G. nr. 1210/2003.

În raport cu cele menționate

se constată că hotărârea atacată este temeinică și legală, instanța de fond

reținând în mod corect că decizia atacată este nelegală.

În consecință, pentru

considerentele arătate și în conformitate cu dispozițiile art. 312 C. proc.

civ., recursul va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de Casa Națională de Pensii și Alte Drepturi de Asigurări Sociale împotriva

sentinței civile nr. 48 din 17 martie 2008 a Curții de Apel Iași, secția contencios

administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 17 septembrie 2008.