ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 793/2007

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată

la data de 13 iunie 2006, reclamantul Ș.D.N.A.J. a solicitat, în contradictoriu

cu pârâtul G.B., în temeiul art. 24 alin. (3) din Legea nr. 554/2004,

continuarea constrângerii pentru neexecutarea deciziei Înaltei Curți de Casație

și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal nr. 7344 din 5

octombrie 2005, prin care a fost modificată sentința civilă nr. 151 din 28

ianuarie 2004 a Curții de Apel București, secția de contencios administrativ,

în sensul că a obligat pârâtul să răspundă reclamantului la sesizările din 25

august 2003, 15 septembrie 2003, 17 octombrie 2003 și să ia măsuri pentru

rezolvarea pe fond a petițiilor reclamantului adresate Casei Naționale de

Pensii și alte Drepturi de Asigurări Sociale de Sănătate, referitoare la

stabilirea unei pensii corecte și legale în dosarul de pensionare.

În motivarea acțiunii,

reclamantul a arătat că, prin decizia de pensie primită la 27 ianuarie 2006,

fără nici o explicație, i-a fost diminuat cuantumul pensiei, ceea ce înseamnă

că nu a fost executată decizia nr. 7344/2004 a Înaltei Curți de Casație și

Justiție și nici sentința nr. 1/ CC din 25 ianuarie 2005 a Curții de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal, cu toate că depusese

toate documentele pentru stabilirea unei pensii corecte și legale.

Curtea de Apel București, secția

a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 1761 din

6 septembrie 2006, a respins excepția necompetenței materiale a acestei

instanțe și pe cea a lipsei calității procesuale pasive, invocate de pârât și a

respins acțiunea, ca nefondată.

Cu privire la excepțiile

invocate, instanța de fond a reținut că soluția se impune, în raport cu

obiectul acțiunii, întemeiată pe Legea contenciosului administrativ și cu

calitatea pârâtului.

Pe fondul cauzei, Curtea de

Apel a apreciat că nu se poate reține refuzul nejustificat al pârâtului de a

pune în executare hotărârile judecătorești menționate de către reclamant,

întrucât, conform atribuțiilor prevăzute de art. 144 lit. a) din Legea nr.

19/2000 cu modificările ulterioare, pârâtul a transmis, spre competentă

soluționare, Casei Naționale de Pensii și alte Drepturi de Asigurări Sociale,

cererea reclamantului, informându-l pe petent despre această măsură.

Împotriva sentinței sus

menționate, în termen legal, a declarat recurs reclamantul Ș.D.N.A.J.

Invocând în drept

dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ., recurentul a criticat soluția

instanței de fond pentru greșita aplicare a prevederilor art. 27 din Legea nr.

554/2004 și, ca urmare, analizarea pricinii cu care a fost investită prin

prisma art. 16 din Legea nr. 29/1990, text abrogat la data introducerii

acțiunii, ignorându-se că în realitate intimatul ministrul muncii,

solidarității sociale și familiei nu a luat măsurile necesare pentru rezolvarea

pe fond a petițiilor recurentului în sensul stabilit prin decizia nr. 7344 din 5

octombrie 2004 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios

administrativ.

Examinând cauza în raport de

criticile arătate, dar și în virtutea art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție reține că nu există motive pentru

modificarea sau casarea sentinței recurate.

În mod corect și în acord cu

dispozițiile legale, Curtea de Apel București a apreciat că în speță nu sunt

aplicabile dispozițiile art. 24 alin. (3) din Legea nr. 554/2004.

Prevederile alin. (3) ale

art. 24 din Legea nr. 554/2004 privesc în mod evident situațiile în care nu se

execută sau nu se respectă „hotărâri judecătorești definitive și irevocabile

pronunțate de instanța de contencios administrativ și după aplicarea amenzii

prevăzute la alin. (2)”, or, în speță recurentul-reclamant este deja în posesia

unui titlu executoriu emis în temeiul art. 16 din Legea nr. 29/1990, lege în

vigoare la momentul sesizării sale în legătură cu neexecutarea deciziei nr.

7344 din 5 octombrie 2004 a secției de contencios administrativ a Înaltei Curți

de Casație și Justiție.

Astfel, pentru neexecutarea

deciziei arătată, prin sentința civilă nr. 1/ CC din 25 ianuarie 2005 Curtea de

Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a aplicat

ministrului muncii, solidarității sociale și familiei o amendă de 500 lei/zi de

întârziere, începând cu data de 5 noiembrie 2004 și până la executarea efectivă

a dispozițiilor Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Sancțiunea a fost aplicată

conducătorului autorității pârâte (M.M.S.S.F) în condițiile și în limitele art.

16 din Legea contenciosului administrativ nr. 29/1990 aplicabilă la momentul

constatării neexecutării obligației stabilite în sarcina M.M.S.S.F. de a

răspunde la sesizările reclamantului din anul 2003 (respectiv 25 august, 15

septembrie, 17 octombrie și 10 noiembrie) și de a lua măsurile necesare pentru

rezolvarea pe fond a petițiilor acestuia de către Casa Națională de Pensii și

alte Drepturi de Asigurări Sociale (conform deciziei nr. 7344/2004 a Înaltei

Curți de Casație și Justiție).

În contextul prezentat nu se

poate vorbi de o greșită interpretare dată de către instanța fondului

dispozițiilor cuprinse în art. 27 din Legea nr. 554/2004, conform cărora

„cauzele aflate pe rolul instanțelor la data intrării în vigoare a prezentei

legi vor continua să se judece potrivit legii aplicabile în momentul sesizării

instanței”.

Tocmai în spiritul acestor

dispoziții legale, urmărirea modului de executare a unei hotărâri judecătorești

irevocabile s-a făcut în raport cu legea aplicabilă cauzei deduse judecății,

mai exact în raport cu Legea nr. 29/1990.

Totodată, așa cum s-a precizat

în considerentele sentinței atacate și care își găsesc suport în probatoriul

administrat în cauză, obligațiile fixate prin decizia nr. 7344/2004 au fost

îndeplinite; așadar, nu se confirmă susținerile recurentului-reclamant că

autoritatea intimată persistă în neexecutarea unei hotărâri judecătorești

irevocabile.

Ca urmare, în temeiul art. 312 C. proc. civ. recursul va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de reclamantul Ș.D.N.A.J. împotriva sentinței civile nr. 1761 din 6 septembrie 2006 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 8 februarie 2007.