ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3794/2006

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la data de 12 decembrie 2004, reclamantul a chemat în judecată pe pârâții Ministerul Muncii, Solidarității Sociale și Familiei, R.A.

A.P.S.S., sucursala pentru administrarea și întreținerea fondului imobiliar, Policlinica nr. 3, Ministerul Sănătății, Autoritatea Națională pentru Persoanele cu Handicap, Ministerul Muncii, Solidarității Sociale și Familiei - Inspectoratul Teritorial de Muncă, Spitalul Universitar de Urgență Elias, Consiliul Local al sectorului 3, Administrația Președenției României, Cancelaria Primului Ministru, Consiliile de Specialitate din Camera Deputaților - Palatul Parlamentului, Policlinica Vitan, solicitând să se constate că beneficiază de pensie de invaliditate corespunzătoare unui accident de muncă, să beneficieze de drepturile persoanelor cu handicap fizic și să i se acorde pensia corespunzătoare începând cu data de 1 mai 1998, precum și anularea deciziilor nr. 176/2003 și nr. 5551/2004, în contradictoriu cu Comisia Superioară de Expertiză Medicală a Persoanelor cu Handicap pentru Adulți.

Prin sentința civilă nr. 3137/2005 a Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă, asigurări sociale și de contencios administrativ și fiscal, s-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția de contencios administrativ. S-a reținut că reclamantul a contestat două decizii de încadrare în grad de handicap, nr. 176/2003 și nr. 5551/2004, precum și decizia de pensionare nr. 158212/1999, emisă de Oficiul de Pensii al sectorului 3 și în raport cu dispozițiile art. 3 alin. (1) C. proc. civ., competentă în primă instanță este această secție.

Prin sentința civilă nr. 1842 din 9 noiembrie 2005 a Curții de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal, s-a declinat competența de soluționare a cauzei, în favoarea Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă, asigurări sociale și de contencios administrativ și fiscal, reținând că instanța de fond nu a avut în vedere cererea de precizare a acțiunii, prin care reclamantul a arătat că solicită recalcularea drepturilor de pensie începând cu data de 1 mai 1998, iar în raport cu această precizare, instanța trebuia să rețină, spre competentă soluționare, cauza, în baza Legii nr. 19/2000. În aceste condiții s-a constatat ivirea conflictului negativ de competență, cauza fiind trimisă Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Împotriva sentinței civile nr. 1842 din 9 noiembrie 2005 a Curții de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal, a formulat recurs, reclamantul M.G. Prin decizia nr. 758 din 7 martie 2006, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, a respins recursul declarat de reclamantul M.G., ca tardiv formulat, soluționând și conflictul de competență ivit între Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă, asigurări sociale și de contencios administrativ și fiscal și Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal, care se va rezolva, în sensul stabilirii competenței de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă, asigurări sociale și de contencios administrativ și fiscal.

În considerentele deciziei s-a reținut că obiectul principal al acțiunii reclamantului M.G. îl constituie, potrivit precizărilor scrise aflate la dosarul nr. 9195/2004 al Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă, asigurări sociale și de contencios administrativ și fiscal, recalcularea drepturilor sale de pensie, începând cu data de 1 mai 1998, drepturi considerate ca stabilite nelegal prin decizia nr. 158212 din 21 iunie 1999 a Casei de Pensii a sectorului 3 București.

În aceste condiții, cum potrivit prevederilor art. 155 lit. d), e) și i) din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, tribunalele soluționează în primă instanță litigiile privind deciziile de pensionare, privind refuzul nejustificat de rezolvare a unei cereri privind drepturile de asigurări sociale și privind alte drepturi și obligații de asigurări sociale născute în temeiul acestei legi, se impune stabilirea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă, asigurări sociale, de contencios administrativ și fiscal. Împotriva acestei decizii a formulat contestație în anulare, M.G., fără a indica temeiul legal și susținând, în esență, că hotărârile pronunțate în litigiul său cu autoritățile publice pârâte sunt contradictorii.

Contestația în anulare este nefondată. Din cererea înregistrată la data de 29 martie 2006 la secția de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție, rezultă că petentul a formulat contestație în anulare împotriva deciziei nr. 758 din 7 martie 2006 a acestei secții, pronunțată în dosarul nr. 3992/2005, prin care i-a fost respins recursul, stabilindu-se competența de soluționare în favoarea Tribunalului București, secția a VIII-a litigii de muncă, asigurări sociale, de contencios administrativ și fiscal. Potrivit prevederilor art. 317 și 318 C. proc. civ., hotărârile irevocabile pot fi atacate cu contestație în anulare pentru motivele limitativ enumerate. Cum motivul invocat de petentul-contestator nu se regăsește între cele limitativ enumerate la art. 317 și 318 C. proc.

civ., contestația în anulare va fi respinsă ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge contestația în anulare formulată de M.G., împotriva deciziei nr. 758 din 7 martie 2006 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal. Pronunțată în ședință publică, astăzi 2 noiembrie 2006.