ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3794/2006

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată

la data de 12 decembrie 2004, reclamantul a chemat în judecată pe pârâții

Ministerul Muncii, Solidarității Sociale și Familiei, R.A. A.P.S.S., sucursala

pentru administrarea și întreținerea fondului imobiliar, Policlinica nr. 3,

Ministerul Sănătății, Autoritatea Națională pentru Persoanele cu Handicap,

Ministerul Muncii, Solidarității Sociale și Familiei - Inspectoratul Teritorial

de Muncă, Spitalul Universitar de Urgență Elias, Consiliul Local al sectorului

3, Administrația Președenției României, Cancelaria Primului Ministru,

Consiliile de Specialitate din Camera Deputaților - Palatul Parlamentului,

Policlinica Vitan, solicitând să se constate că beneficiază de pensie de

invaliditate corespunzătoare unui accident de muncă, să beneficieze de drepturile

persoanelor cu handicap fizic și să i se acorde pensia corespunzătoare începând

cu data de 1 mai 1998, precum și anularea deciziilor nr. 176/2003 și nr.

5551/2004, în contradictoriu cu Comisia Superioară de Expertiză Medicală a

Persoanelor cu Handicap pentru Adulți.

Prin sentința civilă nr.

3137/2005 a Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă,

asigurări sociale și de contencios administrativ și fiscal, s-a declinat

competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția

de contencios administrativ.

S-a reținut că reclamantul a

contestat două decizii de încadrare în grad de handicap, nr. 176/2003 și nr.

5551/2004, precum și decizia de pensionare nr. 158212/1999, emisă de Oficiul de

Pensii al sectorului 3 și în raport cu dispozițiile art. 3 alin. (1) C. proc.

civ., competentă în primă instanță este această secție.

Prin sentința civilă nr.

1842 din 9 noiembrie 2005 a Curții de Apel București, secția de contencios

administrativ și fiscal, s-a declinat competența de soluționare a cauzei, în

favoarea Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă, asigurări

sociale și de contencios administrativ și fiscal, reținând că instanța de fond

nu a avut în vedere cererea de precizare a acțiunii, prin care reclamantul a

arătat că solicită recalcularea drepturilor de pensie începând cu data de 1 mai

1998, iar în raport cu această precizare, instanța trebuia să rețină, spre

competentă soluționare, cauza, în baza Legii nr. 19/2000.

În aceste condiții s-a

constatat ivirea conflictului negativ de competență, cauza fiind trimisă

Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Împotriva sentinței civile

nr. 1842 din 9 noiembrie 2005 a Curții de Apel București, secția de contencios

administrativ și fiscal, a formulat recurs, reclamantul M.G.

Prin decizia nr. 758 din 7

martie 2006, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios

administrativ și fiscal, a respins recursul declarat de reclamantul M.G., ca

tardiv formulat, soluționând și conflictul de competență ivit între Tribunalul

București, secția a VIII-a conflicte de muncă, asigurări sociale și de

contencios administrativ și fiscal și Curtea de Apel București, secția de

contencios administrativ și fiscal, care se va rezolva, în sensul stabilirii

competenței de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția

a VIII-a conflicte de muncă, asigurări sociale și de contencios administrativ

și fiscal. În considerentele deciziei s-a reținut că obiectul principal al

acțiunii reclamantului M.G. îl constituie, potrivit precizărilor scrise aflate

la dosarul nr. 9195/2004 al Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte

de muncă, asigurări sociale și de contencios administrativ și fiscal,

recalcularea drepturilor sale de pensie, începând cu data de 1 mai 1998, drepturi

considerate ca stabilite nelegal prin decizia nr. 158212 din 21 iunie 1999 a

Casei de Pensii a sectorului 3 București.

În aceste condiții, cum

potrivit prevederilor art. 155 lit. d), e) și i) din Legea nr. 19/2000 privind

sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, tribunalele

soluționează în primă instanță litigiile privind deciziile de pensionare,

privind refuzul nejustificat de rezolvare a unei cereri privind drepturile de

asigurări sociale și privind alte drepturi și obligații de asigurări sociale

născute în temeiul acestei legi, se impune stabilirea competenței de

soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția a VIII-a

conflicte de muncă, asigurări sociale, de contencios administrativ și fiscal.

Împotriva acestei decizii a

formulat contestație în anulare, M.G., fără a indica temeiul legal și

susținând, în esență, că hotărârile pronunțate în litigiul său cu autoritățile

publice pârâte sunt contradictorii.

Contestația în anulare este

nefondată.

Din cererea înregistrată la

data de 29 martie 2006 la secția de contencios administrativ și fiscal a

Înaltei Curți de Casație și Justiție, rezultă că petentul a formulat

contestație în anulare împotriva deciziei nr. 758 din 7 martie 2006 a acestei

secții, pronunțată în dosarul nr. 3992/2005, prin care i-a fost respins

recursul, stabilindu-se competența de soluționare în favoarea Tribunalului

București, secția a VIII-a litigii de muncă, asigurări sociale, de contencios

administrativ și fiscal.

Potrivit prevederilor art.

317 și 318 C. proc. civ., hotărârile irevocabile pot fi atacate cu contestație

în anulare pentru motivele limitativ enumerate.

Cum motivul invocat de

petentul-contestator nu se regăsește între cele limitativ enumerate la art. 317

și 318 C. proc. civ., contestația în anulare va fi respinsă ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestația în

anulare formulată de M.G., împotriva deciziei nr. 758 din 7 martie 2006 a

Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și

fiscal.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 2 noiembrie 2006.