ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2125/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea formulată la data de 5

ianuarie 2004, înregistrată la Curtea de Apel Bacău, secția comercială și de

contencios administrativ, sub nr. 145/2004, reclamantul C.N. a solicitat în

contradictoriu cu pârâta Comisia Superioară de Expertiză Medicală a Persoanelor

cu Handicap pentru Adulți, să se anuleze decizia nr. 4428 din 14 octombrie 2003

și Certificatul de încadrare nr. 2500 din 18 iunie 2003 și obligarea pârâtei să

emită o nouă decizie prin care să fie încadrat în gradul de handicap, conform

diagnosticul ce îl are.

În motivarea acțiunii, reclamantul a

susținut că în anul 1993 a avut recunoscut conform certificatului nr. 1804/1993,

drepturile de persoană cu handicap, dar în anul 2003 a fost revizuit medical și

anulate drepturile ce revin pentru gradul II de invaliditate.

Curtea de Apel Bacău, secția

comercială și de contencios administrativ, prin sentința nr. 134 din 16 martie

2004, a respins ca nefondată, acțiunea.

Pentru a pronunța această hotărâre

instanța de fond a reținut că reclamantul, raportat la noile reglementări și în

principal, O.U.G. nr. 102/1999, aprobată prin Legea nr. 519/2002 și Ordinului nr.

726/2002, nu se încadrează în criteriile medicale legale, pentru a beneficia de

pensie de invaliditate și facilitățile aferente.

Împotriva acestei sentințe,

reclamantul a declarat recurs, criticând hotărârea, ca fiind dată cu încălcarea

drepturilor sale și aplicând greșit legea, fiindu-i nesocotit un drept

câștigat.

Recursul este nefondat.

În conformitate cu prevederile art. 58

din O.U.G. nr. 102/1999, aprobată prin Legea nr. 519/2002, Ministerul Sănătății

și Familiei a emis Ordinul nr. 726/2002, prin care au fost stabilite criteriile

în baza cărora se stabilește gradul de handicap, același act normativ prevăzând

obligația reevaluării medicale a persoanelor de către comisiile de expertiză - art.

59.

Prin noua reglementare, pentru a

beneficia de protecția specială conform, O.U.G. nr. 102/1999, reclamantul

trebuia să prezinte diagnosticul de epilepsie cu debut precoce, indiferent de

etiologie, dacă frecvența crizelor este de cel puțin 1/zi sau dacă se asociază

cu tulburări psihice, crize frecvente de grand-mall cel puțin 1/săptămână, sub

tratament, cu sau fără tulburări psihice.

Instanța de fond, având în vedere

aceste prevederi legale, dar și concluziile de specialitate ale Comisiei

superioare de expertiză, în mod judicios și în respectarea prevederilor legale

incidente cauzei, a pronunțat o sentință legală.

Față de această constatare, critica

recurentului este nefondată, iar pe cale de consecință, recursul se va respinge

ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de C.N.,

împotriva sentinței civile nr. 134 din 16 martie 2004, a Curții de Apel Bacău, secția

comercială și de contencios administrativ, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 31 martie 2005.