Decizia nr. 2125/2005 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — recurs

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată la data de 5 ianuarie 2004, înregistrată la Curtea de Apel Bacău, secția comercială și de contencios administrativ, sub nr. 145/2004, reclamantul C.N. a solicitat în contradictoriu cu pârâta Comisia Superioară de Expertiză Medicală a Persoanelor cu Handicap pentru Adulți, să se anuleze decizia nr. 4428 din 14 octombrie 2003 și Certificatul de încadrare nr. 2500 din 18 iunie 2003 și obligarea pârâtei să emită o nouă decizie prin care să fie încadrat în gradul de handicap, conform diagnosticul ce îl are. În motivarea acțiunii, reclamantul a susținut că în anul 1993 a avut recunoscut conform certificatului nr. 1804/1993, drepturile de persoană cu handicap, dar în anul 2003 a fost revizuit medical și anulate drepturile ce revin pentru gradul II de invaliditate.

Curtea de Apel Bacău, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința nr. 134 din 16 martie 2004, a respins ca nefondată, acțiunea. Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut că reclamantul, raportat la noile reglementări și în principal, O.U.G. nr. 102/1999, aprobată prin Legea nr. 519/2002 și Ordinului nr. 726/2002, nu se încadrează în criteriile medicale legale, pentru a beneficia de pensie de invaliditate și facilitățile aferente. Împotriva acestei sentințe, reclamantul a declarat recurs, criticând hotărârea, ca fiind dată cu încălcarea drepturilor sale și aplicând greșit legea, fiindu-i nesocotit un drept câștigat. Recursul este nefondat. În conformitate cu prevederile art. 58 din O.U.G.

nr. 102/1999, aprobată prin Legea nr. 519/2002, Ministerul Sănătății și Familiei a emis Ordinul nr. 726/2002, prin care au fost stabilite criteriile în baza cărora se stabilește gradul de handicap, același act normativ prevăzând obligația reevaluării medicale a persoanelor de către comisiile de expertiză - art. 59. Prin noua reglementare, pentru a beneficia de protecția specială conform, O.U.G. nr. 102/1999, reclamantul trebuia să prezinte diagnosticul de epilepsie cu debut precoce, indiferent de etiologie, dacă frecvența crizelor este de cel puțin 1/zi sau dacă se asociază cu tulburări psihice, crize frecvente de grand-mall cel puțin 1/săptămână, sub tratament, cu sau fără tulburări psihice.

Instanța de fond, având în vedere aceste prevederi legale, dar și concluziile de specialitate ale Comisiei superioare de expertiză, în mod judicios și în respectarea prevederilor legale incidente cauzei, a pronunțat o sentință legală. Față de această constatare, critica recurentului este nefondată, iar pe cale de consecință, recursul se va respinge ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Respinge recursul declarat de C.N., împotriva sentinței civile nr. 134 din 16 martie 2004, a Curții de Apel Bacău, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 31 martie 2005.