Decizia nr. 2949/2005 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — recurs împotriva sentinței nr. 237/2004 a Curții de Apel Alba Iulia

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin acțiunea formulată la 2 noiembrie 2004, reclamantul N.E. a chemat în judecată Consiliul Județean Alba - Comisia de Expertiză Medicală a Persoanelor cu Handicap și Autoritatea Națională pentru Persoanele cu Handicap - Comisia Superioară de Expertiză Medicală, solicitând anularea deciziilor nr. 2850 din 20 iulie 2004 și respectiv, nr. 4766 din 26 august 2004, emise de acestea; obligarea pârâtelor de a-i recunoaște și menține încadrarea avută anterior - gradul I de handicap grav cu însoțitor, precum și plata de daune morale, în sumă de 4.000.000 lei și cheltuieli de judecată. În motivarea cererii sale, reclamantul a susținut că revenirea pârâtelor asupra încadrării pe care a avut-o în categoria persoanelor cu handicap grav gradul I, nu se justifică, date fiind maladiile de care suferă.

Prin sentința civilă nr. 237 din 3 decembrie 2004, Curtea de Apel Alba Iulia a respins acțiunea, constatând că încadrarea reclamantului în gradul II de invaliditate s-a făcut de către Comisia Superioară de Expertiză Medicală, pe baza constatării afecțiunilor de care acesta suferă și în raport cu criteriile de stabilire a gradului de handicap pentru adulți, astfel cum au fost aprobate prin Ordinul nr. 726/2002 al ministrului sănătății și familiei, emis în baza Legii nr. 519/2002. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, reclamantul N.E., care a susținut, în esență, că schimbarea gradului de invaliditate s-a făcut în mod abuziv și fără a fi avute în vedere actele medicale, instanța reținând exclusiv punctul de vedere al pârâtelor.

Recursul nu este fondat. Recurentul-reclamant a contestat încadrarea în gradul II de invaliditate, motivat de faptul că anterior emiterii certificatelor ce fac obiectul prezentei cauze, a fost încadrat în gradul I de handicap sever, cu drept la însoțitor permanent, reținându-se ca diagnostic: „Tetrapareză spastică sechelară - Encefalopatie infantilă - Oligofrenie gr. I-QI 67”, situație medicală nemodificată. În urma expertizării medicale, atât la nivelul Comisiei de Expertiză Județeană, cât și al Comisiei Superioare de Expertiză, forul medical superior, s-a stabilit ca diagnostic clinic: „micro-sechelar encefalopat - oligofrenie gr.

I (QI 67), tetrapareză spastică, sechele TBC pulmonar”, reținându-se în același timp că: „sechelele prezentate nu se însoțesc de tulburări de statică, mers, echilibru, gestualitate de intensitate gravă care să-i afecteze capacitatea de autoservire și să impună necesitatea prezenței unei persoane pentru îngrijire”, motiv pentru care pe baza criteriilor de stabilire a gradului de handicap aprobate prin Ordinul nr. 726/2002, i s-a acordat gradul II de invaliditate. Astfel fiind și cum încadrarea într-o categorie de persoane cu handicap se face exclusiv pe baza unor criterii de diagnostic clinic, funcțional și de evaluare a capacității de muncă, instanța fiind ținută sub acest aspect de concluziile instituțiilor specializate, urmează a se reține, ca fiind legală și temeinică, hotărârea Curții de Apel Alba Iulia.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Respinge recursul declarat de N.E. împotriva sentinței civile nr. 237 din 3 decembrie 2004 a Curții de Apel Alba Iulia, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 10 mai 2005.