ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2949/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

dosarului, constată următoarele:

Prin acțiunea formulată la 2

noiembrie 2004, reclamantul N.E. a chemat în judecată Consiliul Județean Alba -

Comisia de Expertiză Medicală a Persoanelor cu Handicap și Autoritatea

Națională pentru Persoanele cu Handicap - Comisia Superioară de Expertiză

Medicală, solicitând anularea deciziilor nr. 2850 din 20 iulie 2004 și

respectiv, nr. 4766 din 26 august 2004, emise de acestea; obligarea pârâtelor

de a-i recunoaște și menține încadrarea avută anterior - gradul I de handicap

grav cu însoțitor, precum și plata de daune morale, în sumă de 4.000.000 lei și

cheltuieli de judecată.

În motivarea cererii sale,

reclamantul a susținut că revenirea pârâtelor asupra încadrării pe care a

avut-o în categoria persoanelor cu handicap grav gradul I, nu se justifică,

date fiind maladiile de care suferă.

Prin sentința civilă nr. 237

din 3 decembrie 2004, Curtea de Apel Alba Iulia a respins acțiunea, constatând

că încadrarea reclamantului în gradul II de invaliditate s-a făcut de către

Comisia Superioară de Expertiză Medicală, pe baza constatării afecțiunilor de

care acesta suferă și în raport cu criteriile de stabilire a gradului de

handicap pentru adulți, astfel cum au fost aprobate prin Ordinul nr. 726/2002

al ministrului sănătății și familiei, emis în baza Legii nr. 519/2002.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs, reclamantul N.E., care a susținut, în esență, că schimbarea

gradului de invaliditate s-a făcut în mod abuziv și fără a fi avute în vedere

actele medicale, instanța reținând exclusiv punctul de vedere al pârâtelor.

Recursul nu este fondat.

Recurentul-reclamant a

contestat încadrarea în gradul II de invaliditate, motivat de faptul că

anterior emiterii certificatelor ce fac obiectul prezentei cauze, a fost

încadrat în gradul I de handicap sever, cu drept la însoțitor permanent,

reținându-se ca diagnostic: „Tetrapareză spastică sechelară - Encefalopatie

infantilă - Oligofrenie gr. I-QI 67”, situație medicală nemodificată.

În urma expertizării

medicale, atât la nivelul Comisiei de Expertiză Județeană, cât și al Comisiei

Superioare de Expertiză, forul medical superior, s-a stabilit ca diagnostic

clinic: „micro-sechelar encefalopat - oligofrenie gr. I (QI 67), tetrapareză

spastică, sechele TBC pulmonar”, reținându-se în același timp că: „sechelele

prezentate nu se însoțesc de tulburări de statică, mers, echilibru,

gestualitate de intensitate gravă care să-i afecteze capacitatea de autoservire

și să impună necesitatea prezenței unei persoane pentru îngrijire”, motiv

pentru care pe baza criteriilor de stabilire a gradului de handicap aprobate

prin Ordinul nr. 726/2002, i s-a acordat gradul II de invaliditate.

Astfel fiind și cum

încadrarea într-o categorie de persoane cu handicap se face exclusiv pe baza

unor criterii de diagnostic clinic, funcțional și de evaluare a capacității de

muncă, instanța fiind ținută sub acest aspect de concluziile instituțiilor

specializate, urmează a se reține, ca fiind legală și temeinică, hotărârea

Curții de Apel Alba Iulia.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de N.E. împotriva sentinței civile nr. 237 din 3 decembrie 2004 a Curții de

Apel Alba Iulia, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 10 mai 2005.