ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3367/2006

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin cererea adresată

Tribunalului Sibiu, reclamantul S.G. a chemat în judecată pârâtele Direcția

Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Sibiu - Comisia de

Expertiză Medicală a Persoanelor cu Handicap pentru Adulți și Comisia

Superioară de Expertiză Medicală a Persoanelor cu Handicap pentru Adulți,

pentru ca instanța să dispună anularea certificatului nr. 3973/2005 și a

deciziei nr. 3668/2005, emise de pârâte, cu privire la înscrierea în gradul de

handicap și obligarea acestora la emiterea unor alte acte administrative de

încadrare în grad de handicap, obligarea la plata daunelor materiale și morale,

precum și a cheltuielilor de judecată.

În motivarea cererii a

arătat faptul că pârâta Comisia Superioară de Expertiză Medicală a Persoanelor

cu Handicap pentru Adulți, prin decizia nr. 1195 din 25 iunie 2002, l-a

încadrat în gradul II accentuat de handicap, grad păstrat la reviziile anuale

ale Comisiei de Expertiză Medicală a Persoanelor cu Handicap pentru Adulți

Sibiu, până în anul 2005 când a fost încadrat, conform certificatului emis de

Comisia de Expertiză Medicală a Persoanelor cu Handicap Sibiu și deciziei nr.

3668 din 16 august 2005, în gradul III mediu de handicap, în condițiile în care

starea sănătății sale nu s-a îmbunătățit cu trecerea timpului, ci dimpotrivă.

Prin sentința civilă nr.

1436/C din 8 noiembrie 2005 a Tribunalului Sibiu, a fost declinată competența

de soluționare a cauzei, în favoarea Curții de Apel Alba Iulia, având în vedere

obiectul pricinii și dispozițiile legale incidente cauzei.

Curtea de Apel Alba Iulia,

prin sentința civilă nr. 6 din 6 ianuarie 2006, a admis în parte acțiunea

reclamantului, în sensul că au fost anulate actele administrative contestate și

obligate pârâtele să emită acte de încadrare în gradul de handicap accentuat,

respingând cererea de obligare a pârâtelor la plata daunelor morale și

materiale.

Pentru a pronunța această

hotărâre, instanța de fond a reținut faptul că, criteriile pe baza cărora se

stabilește gradul de handicap, aprobate prin Ordinul Ministerului Sănătății și

Familiei nr. 726/2002, stabilesc exemplificativ diagnosticul care permite

încadrarea într-un anumit grad de handicap, iar pe baza actelor medicale

prezentate de reclamant, rezultă că acesta se încadrează în gradul de handicap

accentuat.

Împotriva acestei hotărâri a

declarat recurs, Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului

Sibiu - Comisia de Expertiză Medicală a Persoanelor cu Handicap pentru Adulți,

care a invocat prevederile art. 304 C. proc. civ., fără a încadra criticile în

cazurile prevăzute la acest articol, dar susținând, în esență, că instanța de

fond a dat o hotărâre nelegală și netemeinică, ca urmare a interpretării și

aplicării greșite a criteriilor aprobate prin Ordinul Ministerului Sănătății și

Familiei nr. 726/2002.

Recursul este întemeiat.

În cauză, este necontestat

că la data emiterii deciziei nr. 1195 din 15 iunie 2002, emis de Comisia

Superioară de Expertiză Medicală a Persoanelor cu Handicap, cât și la data

emiterii deciziei nr. 3668 din 16 august 2005, emisă de aceeași autoritate

publică, intimatul-reclamant a prezentat același diagnostic: amputație 1/3

medie gambă dreaptă, organul de specialitate încadrându-l pe acesta într-un

grad de handicap mediu, gradul III.

Instanța de fond, reținând

că din actele medicale depuse de către intimatul-reclamant ar rezulta că

diagnosticul acestuia impune încadrarea într-un handicap accentuat gradul II, a

obligat autoritățile publice să procedeze în consecință.

În acest fel, instanța de

contencios administrativ, în lipsa unei expertize medico-legale care să-i fi

confirmat concluzia, s-a substituit organului administrativ de specialitate,

realizând în fapt, o încadrare proprie a intimatului-reclamant într-un alt grad

de handicap, decât cel stabilit de organele competente, potrivit atribuțiilor

legale.

Rezultă că, procedând în

acest fel, instanța de fond a pronunțat o hotărâre nelegală și netemeinică,

deși, pentru adoptarea unei astfel de soluții, era absolut necesară o expertiză

medico-legală care să confirme/infirme evoluția bună pretinsă de autoritățile

publice, între prima decizie, când intimatul-reclamant fusese încadrat într-un

grad de handicap accentuat și cea de-a doua decizie, când acesta a fost

încadrat într-un grad mediu de handicap.

Astfel fiind, recursul va fi

admis, sentința atacată va fi casată și cauza va fi trimisă, pentru rejudecare,

în sensul dezlegărilor date mai sus.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

pârâta Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Sibiu -

Comisia de Expertiză Medicală a Persoanelor cu Handicap pentru Adulți împotriva

sentinței civile nr. 6 din 6 ianuarie 2006 a Curții de Apel Alba Iulia, secția

comercială și de contencios administrativ.

Casează sentința atacată și

trimite cauza, spre rejudecare, la aceeași instanță.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 12 octombrie 2006.