ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3808/2006

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe calea contenciosului administrativ, la data de 8 noiembrie 2005, reclamantul C.N. a chemat în judecată pârâta Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru Adulți, solicitând anularea deciziei nr. 4125 din 20 septembrie 2005, încadrarea cu deficiență funcțională gravă și certificat permanent. Reclamantul consideră că se încadrează în categoria persoanelor cu deficiență gravă, în raport cu toate actele medicale depuse la dosar.

Prin sentința civilă nr. 1033 din 11 mai 2006, Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea reclamantului C.N., a anulat decizia nr. 4125 din 20 septembrie 2005 și a obligat pârâta Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru Adulți să emită o nouă decizie, prin care să acorde reclamantului, deficiența funcțională gravă, certificat cu valabilitate permanentă și drepturile prevăzute de lege. Pentru a pronunța o asemenea soluție, instanța de fond a reținut că prin certificatul de încadrare în grad de handicap nr. 1667 din 17 august 2005, reclamantul a fost încadrat cu deficiență funcțională accentuată, cu valabilitate permanentă, iar prin decizia nr. 4125 din 20 septembrie 2005 s-a menținut încadrarea în gradul de handicap accentuat, termenul de valabilitate al certificatului fiind de 12 luni.

Pârâta a considerat că nu se justifică asimilarea în gradul I - handicap grav, deoarece tulburările prezentate de reclamant nu sunt însoțite de tulburări de statică și mers de intensitate gravă. Sentința pronunțată de instanța de fond a avut la bază un raport de expertiză din care rezultă că reclamantul este diagnosticat funcțional cu: - deficiență globală accentuată prin tulburări locomotorii și suspendarea parosistică a stării de conștiență; - incapacitate adaptativă 75%. Raportul concluzionează că afecțiunile au caracter continuu și ireversibil, iar la rubrica valabilitatea deciziei se poate înscrie permanent. Instanța de fond a considerat că pârâta nu a ținut seama și de epilepsia de care suferă reclamantul, având drept consecință suspendarea stării de conștiență, care poate duce la încadrarea în gradul de handicap grav.

Totodată, instanța de fond a mai apreciat că nu s-a ținut seama că incapacitatea adaptativă este de 75% și de faptul că afecțiunile au caracter continuu și ireversibil. Împotriva sentinței pronunțate de Curtea de Apel București a declarat recurs, pârâta Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru Adulți. Recurenta susține că reclamantul a beneficiat din anul 2000, de protecția specială prevăzută pentru persoanele cu handicap, fiind asimilat în gradul de handicap accentuat. Prin O.U.G. nr. 102/1999 s-a dispus revizuirea tuturor persoanelor care beneficiau de certificat de încadrare într-un grad de handicap. La data de 17 august 2005, reclamantul a fost revizuit, menținându-se asimilarea în gradul de handicap accentuat, soluție care a fost menținută și după contestația formulată de cel în cauză, prin decizia nr. 4125/2005.

Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru Adulți a avut în vedere Ordinul ministrului sănătății și familiei nr. 726/2002 privind criteriile pe baza cărora se stabilește gradul de handicap pentru adulți și se aplică măsurile de protecție specială a acestora. Recurenta mai susține că instanța de fond a apreciat în mod greșit că nu s-au avut în vedere toate afecțiunile de care suferă reclamantul, documentele medicale prezentate de acesta neîncadrându-se în categoria afecțiunilor handicapante. Pentru a putea fi încadrat în gradul de handicap grav, incapacitatea adaptativă trebuia să se situeze între 90 - 100%, iar în cazul reclamantului, această incapacitate este de 75%, echivalentă cu gradul de handicap accentuat, și nu cu gradul de handicap grav.

Cu privire la aspectele reținute de instanța de fond, referitoare la faptul că pârâta nu a ținut seama de epilepsia de care suferă reclamantul, recurenta susține că acesta nu a dovedit că a contractat boala precoce și că crizele epileptice sub tratament sunt frecvente cel puțin 1/săptămână. Examinându-se sentința atacată, în raport cu criticile formulate, cu probele administrate în cauză, precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii, se constată că recursul este fondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare. Potrivit dispozițiilor art. 59 din O.U.G. nr. 102/1999 privind protecția specială și încadrarea în muncă a persoanelor cu handicap, s-a prevăzut obligația comisiilor de expertiză a persoanelor cu handicap de a examina și reevalua toate persoanele care beneficiază de certificat de încadrare într-o categorie de persoane cu handicap.

La art. 2 din același act normativ se prevede că încadrarea într-o categorie de persoane cu handicap se atestă potrivit criteriilor de diagnostic anatomo-chimic, diagnostic funcțional și de evaluare a capacității de muncă și de autoservire, iar gradul de handicap-ușor, mediu, accentuat și grav se atestă prin certificat emis de către comisiile de expertiză medicală a persoanelor cu handicap. Prin Ordinul nr. 726 din 1 octombrie 2002 al ministrului sănătății și familiei s-au prevăzut criteriile pe baza cărora se stabilește gradul de handicap pentru adulți și se aplică măsurile de protecție specială a acestora. În cauză, se constată că încadrarea recurentului în grad de handicap s-a făcut în baza examinării de specialitate, care a concluzionat că tulburările prezentate de cel în cauză sunt de natură congenitală, nu se însoțesc de tulburări de statică și mers de intensitate gravă care să justifice asimilarea în gradul I - handicap grav.

Raportul de expertiză medico-legală invocat de instanța de fond menționează competența Comisiei de Expertiză Medicală de Specialitate privind încadrarea în grad de handicap și valabilitatea deciziei (permanent sau revizuibilă după o anumită perioadă). Totodată, concluzia instanței de fond, potrivit căreia, la stabilirea gradului de handicap, nu s-a ținut seama de faptul că recurentul suferă de epilepsie, este incorectă, deoarece, potrivit pct. 6 din Cap. I al Ordinului nr. 726/2002 al ministrului sănătății și familiei, pentru a putea fi luată în considerare la stabilirea gradului de handicap, trebuie să se facă dovada că această afecțiune a avut un „debut precoce (copilărie-adolescență), indiferent de etiologie, dacă frecvența crizelor este de cel puțin 1/zi sau dacă se asociază cu tulburări psihice”.

Rezultă că elementele pe baza cărora și-a întemeiat soluția, instanța de fond, sunt eronate, ceea ce determină concluzia că sentința este netemeinică. Urmează ca recursul să fie admis, dispunându-se modificarea sentinței atacate, în sensul respingerii acțiunii reclamantului, ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru Adulți împotriva sentinței civile nr. 1033 din 11 mai 2006 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal. Modifică sentința atacată și în fond, respinge acțiunea formulată de reclamantul C.N., ca neîntemeiată. Pronunțată în ședință publică, astăzi 7 noiembrie 2006.