ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3808/2006

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe

calea contenciosului administrativ, la data de 8 noiembrie 2005, reclamantul

C.N. a chemat în judecată pârâta Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor

cu Handicap pentru Adulți, solicitând anularea deciziei nr. 4125 din 20

septembrie 2005, încadrarea cu deficiență funcțională gravă și certificat

permanent.

Reclamantul consideră că se

încadrează în categoria persoanelor cu deficiență gravă, în raport cu toate

actele medicale depuse la dosar.

Prin sentința civilă nr.

1033 din 11 mai 2006, Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios

administrativ și fiscal, a admis acțiunea reclamantului C.N., a anulat decizia

nr. 4125 din 20 septembrie 2005 și a obligat pârâta Comisia Superioară de

Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru Adulți să emită o nouă decizie, prin

care să acorde reclamantului, deficiența funcțională gravă, certificat cu

valabilitate permanentă și drepturile prevăzute de lege.

Pentru a pronunța o asemenea

soluție, instanța de fond a reținut că prin certificatul de încadrare în grad

de handicap nr. 1667 din 17 august 2005, reclamantul a fost încadrat cu

deficiență funcțională accentuată, cu valabilitate permanentă, iar prin decizia

nr. 4125 din 20 septembrie 2005 s-a menținut încadrarea în gradul de handicap

accentuat, termenul de valabilitate al certificatului fiind de 12 luni.

Pârâta a considerat că nu se

justifică asimilarea în gradul I - handicap grav, deoarece tulburările

prezentate de reclamant nu sunt însoțite de tulburări de statică și mers de

intensitate gravă.

Sentința pronunțată de

instanța de fond a avut la bază un raport de expertiză din care rezultă că

reclamantul este diagnosticat funcțional cu:

- deficiență globală

accentuată prin tulburări locomotorii și suspendarea parosistică a stării de

conștiență;

- incapacitate adaptativă

75%.

Raportul concluzionează că

afecțiunile au caracter continuu și ireversibil, iar la rubrica valabilitatea

deciziei se poate înscrie permanent.

Instanța de fond a considerat că

pârâta nu a ținut seama și de epilepsia de care suferă reclamantul, având drept

consecință suspendarea stării de conștiență, care poate duce la încadrarea în

gradul de handicap grav.

Totodată, instanța de fond a

mai apreciat că nu s-a ținut seama că incapacitatea adaptativă este de 75% și

de faptul că afecțiunile au caracter continuu și ireversibil.

Împotriva sentinței

pronunțate de Curtea de Apel București a declarat recurs, pârâta Comisia

Superioară de Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru Adulți.

Recurenta susține că reclamantul

a beneficiat din anul 2000, de protecția specială prevăzută pentru persoanele

cu handicap, fiind asimilat în gradul de handicap accentuat.

Prin O.U.G. nr. 102/1999 s-a

dispus revizuirea tuturor persoanelor care beneficiau de certificat de

încadrare într-un grad de handicap.

La data de 17 august 2005,

reclamantul a fost revizuit, menținându-se asimilarea în gradul de handicap

accentuat, soluție care a fost menținută și după contestația formulată de cel

în cauză, prin decizia nr. 4125/2005. Comisia Superioară de Evaluare a

Persoanelor cu Handicap pentru Adulți a avut în vedere Ordinul ministrului

sănătății și familiei nr. 726/2002 privind criteriile pe baza cărora se

stabilește gradul de handicap pentru adulți și se aplică măsurile de protecție

specială a acestora.

Recurenta mai susține că

instanța de fond a apreciat în mod greșit că nu s-au avut în vedere toate

afecțiunile de care suferă reclamantul, documentele medicale prezentate de

acesta neîncadrându-se în categoria afecțiunilor handicapante.

Pentru a putea fi încadrat

în gradul de handicap grav, incapacitatea adaptativă trebuia să se situeze

între 90 - 100%, iar în cazul reclamantului, această incapacitate este de 75%,

echivalentă cu gradul de handicap accentuat, și nu cu gradul de handicap grav.

Cu privire la aspectele

reținute de instanța de fond, referitoare la faptul că pârâta nu a ținut seama

de epilepsia de care suferă reclamantul, recurenta susține că acesta nu a

dovedit că a contractat boala precoce și că crizele epileptice sub tratament

sunt frecvente cel puțin 1/săptămână.

Examinându-se sentința atacată, în

raport cu criticile formulate, cu probele administrate în cauză, precum și cu

dispozițiile legale incidente pricinii, se constată că recursul este fondat,

pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Potrivit dispozițiilor art.

59 din O.U.G. nr. 102/1999 privind protecția specială și încadrarea în muncă a

persoanelor cu handicap, s-a prevăzut obligația comisiilor de expertiză a

persoanelor cu handicap de a examina și reevalua toate persoanele care

beneficiază de certificat de încadrare într-o categorie de persoane cu

handicap. La art. 2 din același act normativ se prevede că încadrarea într-o

categorie de persoane cu handicap se atestă potrivit criteriilor de diagnostic

anatomo-chimic, diagnostic funcțional și de evaluare a capacității de muncă și

de autoservire, iar gradul de handicap-ușor, mediu, accentuat și grav se atestă

prin certificat emis de către comisiile de expertiză medicală a persoanelor cu

handicap.

Prin Ordinul nr. 726 din 1

octombrie 2002 al ministrului sănătății și familiei s-au prevăzut criteriile pe

baza cărora se stabilește gradul de handicap pentru adulți și se aplică

măsurile de protecție specială a acestora.

În cauză, se constată că

încadrarea recurentului în grad de handicap s-a făcut în baza examinării de

specialitate, care a concluzionat că tulburările prezentate de cel în cauză

sunt de natură congenitală, nu se însoțesc de tulburări de statică și mers de

intensitate gravă care să justifice asimilarea în gradul I - handicap grav.

Raportul de expertiză

medico-legală invocat de instanța de fond menționează competența Comisiei de

Expertiză Medicală de Specialitate privind încadrarea în grad de handicap și

valabilitatea deciziei (permanent sau revizuibilă după o anumită perioadă).

Totodată, concluzia

instanței de fond, potrivit căreia, la stabilirea gradului de handicap, nu s-a

ținut seama de faptul că recurentul suferă de epilepsie, este incorectă,

deoarece, potrivit pct. 6 din Cap. I al Ordinului nr. 726/2002 al ministrului

sănătății și familiei, pentru a putea fi luată în considerare la stabilirea

gradului de handicap, trebuie să se facă dovada că această afecțiune a avut un

„debut precoce (copilărie-adolescență), indiferent de etiologie, dacă frecvența

crizelor este de cel puțin 1/zi sau dacă se asociază cu tulburări psihice”.

Rezultă că elementele pe

baza cărora și-a întemeiat soluția, instanța de fond, sunt eronate, ceea ce

determină concluzia că sentința este netemeinică.

Urmează ca recursul să fie

admis, dispunându-se modificarea sentinței atacate, în sensul respingerii

acțiunii reclamantului, ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru Adulți împotriva

sentinței civile nr. 1033 din 11 mai 2006 a Curții de Apel București, secția a

VIII-a de contencios administrativ și fiscal.

Modifică sentința atacată și

în fond, respinge acțiunea formulată de reclamantul C.N., ca neîntemeiată.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 7 noiembrie 2006.