ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3739/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Circumstanțele cauzei. Soluția primei instanțe Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, astfel cum a fost ulterior precizată, la data de 11 august 2009 (fila 31), reclamanta M.M., prin procurator M.C.V., în contradictoriu cu pârâții C.S.E.P.H.A. și A.N.P.H. a solicitat obligarea acestor autorități la emiterea unei noi decizii care să corecteze greșelile din Decizia nr. 8964 din 13 iulie 2009 cu privire la gradul I (grav) de handicap, nr. fișei medicale (respectiv 9009) și data eliberării certificatului de handicap (respectiv 21 iunie 1993). Totodată, a solicitat obligarea pârâților la plata daunelor morale în cuantum de 100.000 Euro.

În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că în cuprinsul deciziei nr. 8964 din 13 iulie 2009 deși emisă în executarea unei hotărâri judecătorești definitive se menține gradul de handicap II (accentuat) pentru soția sa, când în realitate încă din 2006 trebuia să fie încadrată în gradul I (grav), odată cu emiterea certificatului nr. 1384 din 02 martie 2006. Pârâta C.S.E.P.H.A. prin A.N.P.H., în întâmpinarea formulată a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, arătând că Decizia nr. 8964 din 13 iulie 2009 a fost emisă în executarea sentinței civile nr. 2450 din 09 decembrie 2008 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, irevocabilă prin decizia Î.C.C.J.

nr. 3650 din 30 iunie 2009 prin care reclamantei i-a fost admisă acțiunea, astfel că argumentele acesteia sunt lipsite de temei. Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 3945 din data de 17 noiembrie 2009, a respins ca neîntemeiată acțiunea, așa cum a mai fost precizată la termenul din 13 octombrie 2009 de reclamanta M.M., prin mandatar M.C.V., în contradictoriu cu pârâta C.E.P.H.A. Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut, în esență, următoarele: Reclamanta a contestat Decizia de încadrare în grad de handicap nr. 10948 din 03 decembrie 2007 emisă de pârâtă, acțiunea constituind obiectul dosarului nr. 89921/2/2007 aflat pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Prin sentința nr. 2450 din 09 decembrie 2008 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, irevocabilă prin decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, nr. 3650 din 30 iunie 2009 a fost admisă contestația reclamantei, anulată decizia nr. 10948 din 03 decembrie 2007 emisă de pârâtă și obligată aceasta din urmă autoritate să emită o nouă decizie reclamantei, în care să se menționeze că aceasta a beneficiat de certificat medical de handicap din anul 1993, cu valabilitate începând cu data de 23 septembrie 2005. Din considerentele hotărârii menționate reiese că instanța a analizat criticile reclamantei referitoare la valabilitatea certificatului de încadrare în grad de handicap ce trebuia eliberat pe data de 23 septembrie 2005 și nu pe 02 martie 2006, la gradul de handicap în care este încadrată reclamanta și care conform fișei medicale trebuie să fie gradul I și nu gradul II.

A mai reținut instanța ca fiind neîntemeiată critica privind rectificarea încadrării în grad de handicap din gradul II în gradul I întrucât conform diagnosticului stabilit și având în vedere criteriile medicale stabilite prin O.M.S.F. nr. 726/2002, afecțiunile reclamantei sunt încadrabile la grad accentuat. Mai mult decât atât, s-a reținut că pârâta a procedat la punerea în executare a acesteia prin emiterea Deciziei nr. 8964 din 13 iulie 2009, aceasta, cuprinzând mențiunea la care a fost obligată de Curtea de Apel, respectiv reclamanta a beneficiat de certificat medical de handicap din anul 1993. S-a mai stabilit că în condițiile în care criticile prezentate au fost analizate deja, instanța pronunțându-se cu autoritate de lucru judecat prin sentința nr. 2450/2008 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, irevocabilă prin decizia Î.C.C.J.

nr. 3650 din 30 iunie 2009, acestea nu mai pot fi din nou analizate. În ceea ce privește omiterea menționării în decizia atacată, a numărului fișei medicale pe baza căreia reclamanta a fost încadrată în gradul de handicap accentuat, acesta nu este de natură a atrage sancțiunea nulității, atât timp cât potrivit sentinței nr. 2450/2008 a Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, diagnosticul reținut îndeplinește criteriile medicale prevăzute de O.M.S.P. nr. 726/2002 pentru acordarea gradului de handicap accentuat. 2. Motivele de recurs formulate de recurenta-reclamantă Împotriva acestei sentințe în termen legal a promovat recurs reclamanta M.M. prin mandatar M.C.

Recurenta-reclamantă, printr-un prim motiv de recurs, a criticat modalitatea în care a fost soluționată acțiunea sa, reținută în pronunțare de către instanță, la data de 10 noiembrie 2009, în lipsa mandatarului său, justificată de imposibilitatea de prezentare, anunțată însă în scris. S-a mai susținut că prima instanță a nesocotit și nu a examinat erorile cuprinse în decizia nr. 8694/2009, astfel cum au fost ele prezentate și în cuprinsul acțiunii precizate. 3. Considerentele și soluția instanței de recurs Recursul nu este fondat. Examinând actele și lucrările dosarului raportat la prevederile legale incidente, față de probele administrate și prin prisma criticilor recurentei-reclamante ce pot fi circumscrise motivului de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., Înalta Curte reține că nu subzistă în cauză nici un motiv de modificare sau de casare a sentinței atacate, potrivit art. 304, cu referire la art. 304 1 C. proc. civ., în considerarea celor arătate în continuare. Contrar celor susținute de recurenta-reclamantă, Înalta Curte reține că nu i-a fost produsă acesteia nicio vătămare prin modalitatea de soluționare a cauzei de către prima instanță. Cauza a fost reținută în pronunțare la data de 10 noiembrie 2009, când a fost prezentă la dezbateri numai autoritatea pârâtă (încheierea de ședință de la fila 53) însă, tocmai pentru a da părților posibilitatea de a depune note scrise, în temeiul art. 156 alin. (2) C. proc.

civ., pronunțarea a fost amânată pentru data de 17 noiembrie 2009. În plus, în vederea termenului de judecată fixat pentru 10 noiembrie 2009, deși, în adevăr, mandatarul recurentei-reclamante a comunicat că se află în imposibilitate de prezentare, acesta a depus totodată și scurte concluzii scrise (fila 50 dosar). Așa fiind, Înalta Curte apreciază că dreptul la apărare al recurentei-reclamante a fost pe deplin ocrotit oferindu-i-se explicit și efectiv posibilitatea de a depune concluzii scrise suplimentare în termenul de pronunțare fixat. Nici criticile sumare aduse soluției pronunțate nu pot fi primite. Din considerentele sentinței recurate rezultă că prin decizia C.S.E.H.P.A.

nr. 8364 din 13 iulie 2009 au fost aduse la îndeplinire dispozițiile cuprinse într-o hotărâre judecătorească anterioară pronunțată în favoarea recurentei-reclamante, respectiv a sentinței civile nr. 2450 din 9 decembrie 2008 rămasă irevocabilă prin Decizia nr. 3650 din 30 iunie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție. Raportat la conținutul acestor din urmă hotărâri judecătorești și față de susținerile reclamantei-recurente cuprinse în acțiunea sa astfel cum a fost succesiv precizată, prima instanță a reținut, cu justețe, că cele două critici referitoare la greșita încadrare în gradul de handicap accentuat în loc de gradul I (grav) conform Ordinului MS nr. 726/2002 și respectiv la lipsa mențiunii cu privire la nr. fișei medicale au fost deja examinate, cu autoritate de lucru judecat, astfel că nu pot face obiectul unei noi judecăți.

În fine, în condițiile în care nu au fost susținute și probate alte elemente de natură a demonstra nelegalitatea deciziei nr. 8964 din 13 iulie 2009, emisă ca act de punere în executare a unei hotărâri judecătorești definitive, conform art. 24 din Legea nr. 554/2004, republicată, Înalta Curte, în acord cu argumentele înfățișate și de instanța de fond, apreciază că întemeiat și cu respectarea prevederilor legale cuprinse în Legea nr. 554/2004, republicată a fost respinsă acțiunea reclamantei vizând în principal, obligarea autorității intimate la emiterea unei noi decizii și având ca accesoriu solicitarea de acordare a daunelor morale. Față de cele înfățișate, în temeiul art. 312 C. proc. civ.

se va respinge așadar ca nefondat recursul de față.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamanta M.M., prin mandatar M.C.V. împotriva sentinței nr. 3945 din 17 noiembrie 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 21 septembrie 2010.