ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3739/2010

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

primei instanțe

Prin acțiunea înregistrată pe rolul

Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal,

astfel cum a fost ulterior precizată, la data de 11 august 2009 (fila 31),

reclamanta M.M., prin procurator M.C.V., în contradictoriu cu pârâții C.S.E.P.H.A.

și A.N.P.H. a solicitat obligarea acestor autorități la emiterea unei noi

decizii care să corecteze greșelile din Decizia nr. 8964 din 13 iulie 2009 cu

privire la gradul

I

(grav) de

handicap, nr. fișei medicale (respectiv 9009) și data eliberării certificatului

de handicap (respectiv 21 iunie 1993).

Totodată, a solicitat obligarea

pârâților la plata daunelor morale în cuantum de 100.000 Euro.

În motivarea acțiunii, reclamanta a

arătat că în cuprinsul deciziei nr. 8964 din 13 iulie 2009 deși emisă în executarea

unei hotărâri judecătorești definitive se menține gradul de handicap

II

(accentuat) pentru soția sa, când în

realitate încă din 2006 trebuia să fie încadrată în gradul

I

(grav), odată cu emiterea

certificatului nr. 1384 din 02 martie 2006.

Pârâta C.S.E.P.H.A. prin A.N.P.H.,

în întâmpinarea formulată a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată,

arătând că Decizia nr. 8964 din 13 iulie 2009 a fost emisă în executarea

sentinței civile nr. 2450 din 09 decembrie 2008 a Curții de Apel București, secția

a VIII-a contencios administrativ și fiscal, irevocabilă prin decizia Î.C.C.J.

nr. 3650 din 30 iunie 2009 prin care reclamantei i-a fost admisă acțiunea,

astfel că argumentele acesteia sunt lipsite de temei.

Curtea de Apel București, secția a

VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 3945 din data de

17 noiembrie 2009, a respins ca neîntemeiată acțiunea, așa cum a mai fost

precizată la termenul din 13 octombrie 2009 de reclamanta M.M., prin mandatar M.C.V.,

în contradictoriu cu pârâta C.E.P.H.A.

Pentru a se pronunța astfel, prima

instanță a reținut, în esență, următoarele:

Reclamanta a contestat Decizia de

încadrare în grad de handicap nr. 10948 din 03 decembrie 2007 emisă de pârâtă,

acțiunea constituind obiectul dosarului nr. 89921/2/2007 aflat pe rolul Curții

de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Prin sentința nr. 2450 din 09

decembrie 2008 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, irevocabilă prin decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție,

secția contencios administrativ și fiscal, nr. 3650 din 30 iunie 2009 a fost

admisă contestația reclamantei, anulată decizia nr. 10948 din 03 decembrie 2007

emisă de pârâtă și obligată aceasta din urmă autoritate să emită o nouă decizie

reclamantei, în care să se menționeze că aceasta a beneficiat de certificat

medical de handicap din anul 1993, cu valabilitate începând cu data de 23

septembrie 2005.

Din considerentele hotărârii

menționate reiese că instanța a analizat criticile reclamantei referitoare la

valabilitatea certificatului de încadrare în grad de handicap ce trebuia

eliberat pe data de 23 septembrie 2005 și nu pe 02 martie 2006, la gradul de

handicap în care este încadrată reclamanta și care conform fișei medicale

trebuie să fie gradul

I

și

nu gradul

II.

A mai reținut instanța ca fiind

neîntemeiată critica privind rectificarea încadrării în grad de handicap din

gradul

II

în gradul

I

întrucât conform diagnosticului stabilit și având în

vedere criteriile medicale stabilite prin O.M.S.F. nr. 726/2002, afecțiunile

reclamantei sunt încadrabile la grad accentuat.

Mai mult decât atât, s-a reținut că

pârâta a procedat la punerea în executare a acesteia prin emiterea Deciziei nr.

8964 din 13 iulie 2009, aceasta, cuprinzând mențiunea la care a fost obligată

de Curtea de Apel, respectiv reclamanta a beneficiat de certificat medical de

handicap din anul 1993.

S-a mai stabilit că în condițiile în

care criticile prezentate au fost analizate deja, instanța pronunțându-se cu

autoritate de lucru judecat prin sentința nr. 2450/2008 a Curții de Apel

București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, irevocabilă prin

decizia Î.C.C.J. nr. 3650 din 30 iunie 2009, acestea nu mai pot fi din nou

analizate.

În ceea ce privește omiterea

menționării în decizia atacată, a numărului fișei medicale pe baza căreia

reclamanta a fost încadrată în gradul de handicap accentuat, acesta nu este de

natură a atrage sancțiunea nulității, atât timp cât potrivit sentinței nr. 2450/2008

a Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal,

diagnosticul reținut îndeplinește criteriile medicale prevăzute de O.M.S.P. nr.

726/2002 pentru acordarea gradului de handicap accentuat.

recurenta-reclamantă

Împotriva acestei sentințe în termen

legal a promovat recurs reclamanta M.M. prin mandatar M.C.

Recurenta-reclamantă, printr-un prim

motiv de recurs, a criticat modalitatea în care a fost soluționată acțiunea sa,

reținută în pronunțare de către instanță, la data de 10 noiembrie 2009, în lipsa

mandatarului său, justificată de imposibilitatea de prezentare, anunțată însă

în scris.

S-a mai susținut că prima instanță a

nesocotit și nu a examinat erorile cuprinse în decizia nr. 8694/2009, astfel

cum au fost ele prezentate și în cuprinsul acțiunii precizate.

de recurs

Recursul nu este fondat.

Examinând actele și lucrările dosarului

raportat la prevederile legale incidente, față de probele administrate și prin

prisma criticilor recurentei-reclamante ce pot fi circumscrise motivului de nelegalitate

prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte reține că nu subzistă

în cauză nici un motiv de modificare sau de casare a sentinței atacate,

potrivit art. 304, cu referire la art. 304

1

C. proc. civ., în

considerarea celor arătate în continuare.

Contrar celor susținute de recurenta-reclamantă,

Înalta Curte reține că nu i-a fost produsă acesteia nicio vătămare prin

modalitatea de soluționare a cauzei de către prima instanță.

Cauza a fost reținută în pronunțare

la data de 10 noiembrie 2009, când a fost prezentă la dezbateri numai autoritatea

pârâtă (încheierea de ședință de la fila 53) însă, tocmai pentru a da părților posibilitatea

de a depune note scrise, în temeiul art. 156 alin. (2) C. proc. civ.,

pronunțarea a fost amânată pentru data de 17 noiembrie 2009.

În plus, în vederea termenului de judecată

fixat pentru 10 noiembrie 2009, deși, în adevăr, mandatarul

recurentei-reclamante a comunicat că se află în imposibilitate de prezentare, acesta

a depus totodată și scurte concluzii scrise (fila 50 dosar).

Așa fiind, Înalta Curte apreciază că

dreptul la apărare al recurentei-reclamante a fost pe deplin ocrotit

oferindu-i-se explicit și efectiv posibilitatea de a depune concluzii scrise

suplimentare în termenul de pronunțare fixat.

Nici criticile sumare aduse soluției

pronunțate nu pot fi primite.

Din considerentele sentinței

recurate rezultă că prin decizia C.S.E.H.P.A. nr. 8364 din 13 iulie 2009 au

fost aduse la îndeplinire dispozițiile cuprinse într-o hotărâre judecătorească anterioară

pronunțată în favoarea recurentei-reclamante, respectiv a sentinței civile nr.

2450 din 9 decembrie 2008 rămasă irevocabilă prin Decizia nr. 3650 din 30 iunie

2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Raportat la conținutul acestor din

urmă hotărâri judecătorești și față de susținerile reclamantei-recurente

cuprinse în acțiunea sa astfel cum a fost succesiv precizată, prima instanță a reținut,

cu justețe, că cele două critici referitoare la greșita încadrare în gradul de

handicap accentuat în loc de gradul I (grav) conform Ordinului MS nr. 726/2002

și respectiv la lipsa mențiunii cu privire la nr. fișei medicale au fost deja

examinate, cu autoritate de lucru judecat, astfel că nu pot face obiectul unei noi

judecăți.

În fine, în condițiile în care nu au

fost susținute și probate alte elemente de natură a demonstra nelegalitatea

deciziei nr. 8964 din 13 iulie 2009, emisă ca act de punere în executare a unei

hotărâri judecătorești definitive, conform art. 24 din Legea nr. 554/2004,

republicată, Înalta Curte, în acord cu argumentele înfățișate și de instanța de

fond, apreciază că întemeiat și cu respectarea prevederilor legale cuprinse în Legea

nr. 554/2004, republicată a fost respinsă acțiunea reclamantei vizând în

principal, obligarea autorității intimate la emiterea unei noi decizii și având

ca accesoriu solicitarea de acordare a daunelor morale.

Față de cele înfățișate, în temeiul art.

312 C. proc. civ. se va respinge așadar ca nefondat recursul de față.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de

reclamanta M.M., prin mandatar M.C.V. împotriva sentinței nr. 3945 din 17

noiembrie 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică,

astăzi 21 septembrie 2010.