ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5132/2009

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Constanța, la data de 25 mai 2007, reclamanta D.S. a solicitat în contradictoriu cu pârâta C.E.P.H.A., anularea certificatului de încadrare a persoanei în grad de handicap nr. 1943 din 26 martie 2007, acordarea vechiului grad II de handicap, și acordarea unor daune materiale și morale de 10.000 lei. În motivarea cererii sale, reclamanta a susținut, în esență, faptul că în anul 2001, având în vedere afecțiunile de care suferă, a fost încadrată în gradul II de handicap, că de această încadrare a beneficiat până în anul 2005, când în pofida faptului că boala sa s-a agravat, a fost reîncadrată în gradul III de handicap.

Prin sentința civilă nr. 1177 din 10 octombrie2007, Judecătoria Constanța a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Constanța, secția contencios administrativ și fiscal, care constatând că reclamanta și-a completat obiectul acțiunii cu cererea privind anularea deciziei de încadrare în grad de handicap nr. 3408/2007, act emis de către o autoritate centrală, a declinat la rândul său competența soluționării cauzei, în favoarea Curții de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, de contencios administrativ și fiscal. Astfel investită, Curtea de Apel Constanța, prin sentința civilă nr. 24/ CA din 14 ianuarie 2009, a respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de C.S.E.P.H.A.

și excepția tardivității formulării acțiunii, invocată de A.N.P.H. iar pe fond, a respins acțiunea reclamantei, ca nefondată. Pentru a hotărî astfel, curtea de apel a reținut, în esență, următoarele: În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a C.S.E.P.H.A., instanța a reținut faptul că aceasta nu poate fi acceptată, atâta timp cât pârâta este emitenta actului administrativ ce face obiectul acțiunii în anulare. Referitor la excepția tardivității introducerii acțiunii, curtea de apel a constatat că, în cauză, nu au fost produse probe referitoare la comunicarea actului administrativ către reclamantă, pentru a se putea analiza susținerea că acțiunea dedusă instanței de contencios administrativ, a fost făcută cu depășirea termenului prevăzut de art. 11 din Legea nr. 554/2004.

Asupra fondului cauzei, curtea de apel a reținut că reclamanta, pensionară pentru limită de vârstă din anul 2007, în cadrul sistemului asigurărilor publice de stat, a beneficiat începând cu anul 2001 și până în 29 noiembrie 2005 și de protecția specială prevăzută pentru persoanele cu dizabilități, fiind încadrată în gradul accentuat de handicap. A mai reținut instanța că, prin certificatul nr. 7826 din 29 noiembrie 2005 C.E.P.H.A., din subordinea C.J. Constanța a reîncadrat-o pe reclamantă în gradul mediu de handicap, încadrare confirmată și de Comisia Superioară, prin decizia nr. 108 din 4 ianuarie 2006, și menținută la revizuirile care au urmat în anii 2006 și 2007. Astfel, la ultima revizuire, respectiv la data de 26 martie 2007, C.E.P.H.A.

din cadrul C.J. Constanța, prin certificatul 1943 a încadrat-o pe reclamantă tot în gradul mediu de handicap, cu cod de handicap EH, H57 (din C.I.M.) și cod de handicap 2 (handicap somatic) iar contestația reclamantei formulată împotriva acestui certificat a fost respinsă de către Comisia Superioară prin decizia nr. 3408 din 09 mai 2007. Analizând legalitatea acestor două acte, respectiv a certificatului nr. 1943 din 26 martie 2007 și decizia nr. 3408 din 09 mai 2007, instanța de fond a constatat că acestea au fost emise cu respectarea criteriilor medicale pe baza cărora s-a stabilit gradul de handicap pentru adulți, criterii aprobate prin Ordinul nr. 726/2002 al M.S.F., în vigoare până la 01 ianuarie 2008 și avizate de către comisiile de specialitate al Ministerului Sănătății.

În acest sens, instanța a reținut că potrivit înscrisurilor depuse la dosar, reclamanta nu îndeplinește condițiile prevăzute în reglementarea ministerială pentru a fi încadrată în grad accentuat de handicap, așa cum a solicitat, întrucât complicațiile specifice bolii diabetice (polineuropatia, retinopatia și cataractă patologică incipientă cu VAO = 2/3/ce) determină cel mult, o deficiență medie, ce justifică încadrarea în grad mediu de handicap. Împotriva acestei sentințe, reclamanta a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. În motivarea recursului său, recurenta-reclamantă a susținut, în esență, faptul că deși din anul 1994 a fost diagnosticată cu diabet zaharat de maturitate complicat și în pofida tuturor celorlalte boli grave de care suferă, dintr-o gravă eroare medicală, a fost încadrată în gradul de handicap III.

Examinând cauza prin prisma motivelor de recurs invocate și a prevederilor art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul nu este fondat. Potrivit criteriilor aprobate prin Ordinul nr. 726/2002 al Ministerului Sănătății, în cazul afecțiunilor de nutriție, încadrarea în grad accentuat de handicap, este prevăzută pentru persoanele cu: Retinopatie neproliferativă cu afectarea zonei maculare și proliferativă cu microhemoragii cu VAO după corecției/12 -1/25 sau strâmtorare de câmp vizual cu peste 20-40 grade.

Retinopatie diabetică în stadiu avansat cu hemoftalmus, dezlipire de retină; Nefropatie diabetică, cu albuminurie de peste 300 mg/24h și fenomene de insuficientă renală cronică în stadiu de retentie azotată fixă; Neuropatie diabetică - polineuropatie periferică senzitivo-motorie cu amiotrofii importante la gambe și coapse; Arteriopatie obliterantă, cu amputații în general mutilante; Din actele depuse la dosar prin raportare la prevederile Ordinului nr. 726/2002, mai sus-citate, rezultă fără posibilitate de tăgadă că recurenta-reclamantă nu îndeplinește condițiile legale de încadrare în gradul accentuat de handicap, întrucât, astfel cum în mod temeinic și legal a reținut instanța de fond, complicațiile specifice bolii diabetice de care recurenta-reclamantă suferă, respectiv polineuropatia, retinopatia și cataractă patologică incipientă cu VAO = 2/3/ce, determină cel mult, o deficiență medie, ce justifică încadrarea acesteia cel mult, în gradul mediu de handicap.

Față de aceste considerente, Înalta Curte de Casație și Justiție apreciază că sentința atacată este legală și temeinică, motiv pentru care, se va respinge, ca nefondat, recursul declarat de D.S., în conformitate cu dispozițiile art. 312 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de D.S. împotriva sentinței civile nr. 24/ CA din 14 ianuarie 2009 a Curții de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 noiembrie 2009.