ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1994/2007

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată

pe rolul Judecătoriei Constanța sub nr. 10555/2006 reclamantul G.S. a chemat în

judecată pe pârâta A.N.P.H. solicitând anularea deciziei de încadrare în grad

handicap nr. 4936 din 27 iulie 2006 emisă de C.S.E.P.H.A.

În motivarea acțiunii,

reclamantul a arătat că, în mod eronat, Comisia a apreciat că acesta nu se

încadrează în criteriile medicale indicate prin Ordinul M.S.F. nr. 726/10/2002,

în condițiile în care a fost supus la 2 operații pe creier cauzate de un hematom

intra cerebral, în urma cărora are mari tulburări de memorie, amețeli,

iritabilitate.

Pârâta a formulat

întâmpinare prin care a invocat excepția necompetenței materiale a Judecătoriei

Constanța, raportat la dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004

privind contenciosul administrativ, apreciind că, în cauză, competența aparține

Curții de Apel Constanța, secția contencios administrativ.

Judecătoria Constanța, prin

sentința civilă nr. 9222 din 9 octombrie 2006, a admis excepția și a declinat cauza în favoarea Curții de Apel Constanța, secția contencios

administrativ.

În considerentele sentinței,

instanța a arătat că, în raport de dispozițiile art. 13 alin. (5) din O.G. nr.

14/2003 privind înființarea, organizarea și funcționarea A.N.P.H., deciziile

emise de comisia superioară pot fi atacate potrivit Legii contenciosului

administrativ, iar în conformitate cu prevederile art. 3 pct. 1 C. proc. civ., competența de soluționare în primă instanță a acestor cereri aparține curții de

apel.

Curtea Apel Constanța,

secția comercială, maritimă și fluvială, contencios administrativ și fiscal,

prin sentința civilă nr. 869 din 18 decembrie 2006, a respins acțiunea reclamantului ca nefondată.

Pentru a pronunța această

hotărâre, prima instanță a reținut că reclamantul nu se încadrează în

dispozițiile Cap. II pct. 1 din Ordinul nr. 726/10/2002 al M.F.S, întrucât a

contractat AVC hemoragic în timpul activității profesionale și nu anterior

calității de asigurat, acesta este motivul pentru care beneficiază de protecția

socială oferită de sistemul asigurărilor sociale și prezintă în fapt o

complicație majoră a bolii cardiovasculare.

Curtea a arătat că decizia

contestată este legală și că reclamantul nu a administrat nici un mijloc de

probă, în condițiile art. 1169 C. civ., prin care să combată concluziile

comisiilor de specialitate care au stabilit gradul de handicap.

Împotriva acestei hotărâri

judecătorești a formulat recurs, în termen legal, reclamantul G.S., care a

solicitat admiterea recursului, iar pe fond admiterea acțiunii astfel cum a

fost formulată.

În motivarea cererii de

recurs, se susține de către recurent că decizia de încadrare în grad handicap

pe care o contestă nu a avut în vedere starea sa medicală care, în prezent, s-a

deteriorat în mod accentuat.

Intimata a formulat

întâmpinare în care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Analizând hotărârea atacată,

în raport de criticile formulate, cât și din oficiu, în baza art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte constată că se impune respingerea recursului ca nefondat.

Sentința criticată este

legală și temeinică, în speță nefiind incidente cazurile prevăzute de art. 304

sau art. 304

1

C. proc. civ., în vederea casării sau modificării

hotărârii.

Astfel, în temeiul

prevederilor art. 13 alin. (4) din O.G. nr. 14/2003, recurentul a contestat la C.S.E.P.H.A. certificatul de persoană cu handicap din 9 iunie 2006 eliberat de C.S.E.P.H.A.

din județul Constanța, prin care nu a mai fost încadrat în categoria persoanelor

cu handicap.

Această contestație a fost

respinsă de către intimată, prin decizia nr. 4936 din 27 iulie 2006, cu

motivarea că recurentul, pe fondul HTA severe în stadiul avansat (stadiul III),

a făcut o complicație majoră, respectiv un AVC hemoragic cu localizare

temporo-parieto-occipitală dreaptă pentru care a fost operat, precum și o

semipareză stângă; în consecință, s-a apreciat că recurentul nu îndeplinește

criteriile medicale pentru acordarea gradului de handicap pentru adulți,

aprobate prin Ordinul nr. 726/10/2002 al M.F.S. (a se vedea dosar fond).

Aceste criterii medicale, la Cap. II pct. 1 stipulează: „pentru persoanele prevăzute la lit. a) și b) certificatele de

încadrare într-o categorie de persoane cu handicap se vor emite numai pentru AVC

cu deficit motor, apărute anterior dobândirii calității de asigurat în sistemul

asigurărilor sociale de stat, dar nu mai târziu de vârsta standard de

pensionare.”

Așadar, în mod corect prima

instanță a reținut că recurentul-reclamant nu îndeplinește criteriile

menționate mai sus pentru considerentele arătate în sentința atacată.

În consecință, în temeiul

art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., raportat la art. 20 și 28 din

Legea nr. 554/2005, Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de G.S. împotriva sentinței civile nr. 869/ CA din 18 decembrie 2006 a Curții de Apel Constanța, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 13 aprilie 2007.