ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1057/2008

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe calea contenciosului administrativ la data de 8 mai 2007, reclamantul M.G. a chemat în judecată pârâții A.N.P.H. și C.S.E.P.H.A. solicitând anularea Deciziei de neîncadrare în grad de handicap nr. 5054 din 2 august 2006, recunoașterea de către pârâtă, ca autoritate care promovează dreptul persoanelor cu handicap, că pensarea parțială a discurilor intervertebrale, punte osoasă între vertebre și reducerea la înălțime a vertebrei L 2 sunt modificări ale coloanei vertebrale pe care le are și repararea pagubei cauzate de pârâtă în sensul revizuirii urgente a contestației înregistrată sub nr. 26251 din 17 iulie 2006 în vederea formulării corecte și competente a diagnosticului.

În motivarea acțiunii reclamantul a arătat că A.N.P.H. refuză să-i soluționeze cererea de revocare a Deciziei nr. 5054/2006, emisă de C.S.E.P.H.A. care a apreciat și a interpretat greșit starea de sănătate și actele medicale pe care le-a prezentat. A mai precizat că a fost pensionat gradul II invaliditate, iar din cauza pârâtei mai trebuie să cotizeze la asigurările sociale încă 4 ani pentru a i se recalcula pensia de invaliditate pentru limită de vârstă cu stagiul complet de cotizare. Prin întâmpinare, A.N.P.H. a invocat excepția tardivității formulării acțiunii având în vedere dispozițiile art. 11 din Legea nr. 554/2004. Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 1691 din 28 iunie 2007 a admis excepția invocată de pârâtă și a respins acțiunea formulată de M.G.

ca tardiv introdusă. Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut că în raport cu dispozițiile art. 11 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 554/2004 acțiunea trebuia introdusă în termen de 6 luni de la data la care a expirat termenul de 30 de zile prevăzut de lege pentru soluționarea plângerii prealabile formulată la data de 7 august 2006. A mai reținut instanța că dispozițiile art. 11 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 nu pot fi incidente întrucât în cauză nu s-a făcut dovada existenței unor motive temeinice. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs M.G. criticând-o ca nelegală și netemeinică. Recurentul a susținut în esență că prima instanță a încălcat formele de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 105 alin. (2) C. proc.

civ. A mai arătat că din cauza afecțiunilor osteoarticulare, pentru îngrijirea sănătății și diminuarea suferinței, nu a mai avut capacitatea să introducă acțiune judecătorească în termen de 6 luni de la emiterea Deciziei nr. 5054 din 2 august 2006. Curtea analizând actele și lucrările dosarului constată că recursul este nefondat. Reclamantul M.G. a solicitat instanței de contencios administrativ la data de 8 mai 2007 anularea Deciziei nr. 5054 din 2 august 2006 prin care C.S.E.P.H.A. i-a respins cererea de încadrare într-un grad de handicap. La data de 7 august 2006 reclamantul a solicitat A.N.P.H. revocarea acestei decizii. Plângerea prealabilă se soluționează conform art. 7 alin. (4) din Legea nr. 554/2004 în termen de 30 de zile de la înregistrare, termen prevăzut de art. 2 alin. (1) lit. g) din legea menționată.

Potrivit art. 11 alin. (1) lit. b) din lege cererile prin care se solicită anularea unui act administrativ individual sau recunoașterea dreptului pretins și repararea pagubei cauzate se pot introduce în termen de 6 luni de la data expirării termenului legal de soluționare a cererii, fără a depăși termenul prevăzut de alin. (1). Astfel potrivit acestor dispoziții, acțiunea trebuie introdusă în termen de 6 luni de la data la care a expirat termenul de 30 de zile prevăzut de lege pentru soluționarea plângerii prealabile formulată la data de 7 august 2006. Având în vedere data sesizării instanței cu prezenta acțiune, respectiv 8 mai 2007 se constată că a fost depășit termenul stabilit pentru introducerea acțiunii în contencios administrativ.

Este adevărat că art. 11 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 prevede că pentru motive temeinice în cazul actului administrativ unilateral cererea poate fi introdusă și peste termenul prevăzut la alin. (1) dar nu mai târziu de 1 an de la data emiterii actului. Însă în cauză nu a fost făcută dovada existenței unor motive temeinice care să-l fi împiedicat pe reclamant să introducă acțiunea în termenul de 6 luni prevăzut de lege. Se constată așadar că în mod corect a reținut instanța de fond că a fost depășit termenul legal de sesizare a instanței. Afecțiunea osteoarticulară de care suferă recurentul - reclamant nu poate constitui motiv temeinic de neintroducere a acțiunii la instanța de judecată. De incidența dispozițiilor art. 105 alin. (2) C. proc.

civ. nici nu poate fi vorba întrucât acest articol vorbește de actele de procedură îndeplinite cu neobservarea formelor legale sau de un funcționar necompetent, aspecte pe care recurentul - reclamant nu le-a invocat prin cererea sa. Pentru aceste considerente se constată că instanța de fond a pronunțat o hotărâre legală și temeinică, motiv pentru care se va respinge ca nefondat recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de M.G. împotriva sentinței civile nr. 1691 din 18 iunie 2007 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 14 martie 2008.