ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2191/2010

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin acțiunea formulată la data de 9 februarie

2009, reclamanta S.P. a chemat în judecată A.N.P.H. – C.S.E.P.H.A. și Consiliul

Județean Covasna – Comisia de evaluare a persoanelor cu handicap adulte,

solicitând anularea deciziei nr. 10673 din 7 noiembrie 2008 și a certificatului

de încadrare în grad de handicap nr. 1090 din 16 iunie 2008.

În motivarea cererii, reclamanta a

arătat că ambele acte administrative sunt nelegale, prin încadrarea sa în

gradul de handicap mediu, pârâții ignorând starea sa reală de sănătate și

actele medicale anterioare.

Astfel, reclamanta a precizat că prezintă o amputație

membru inferior stâng, necesitând proteză ortopedică și suferă și de alte boli

cronice, iar în perioada 2004 – 2007 a fost încadrată în gradul de handicap

accentuat, situație în raport de care încadrarea în gradul de handicap mediu

este greșită.

Prin sentința civilă nr. 116 din 14 octombrie

2009, Curtea de Apel Brașov, secția de contencios administrativ și fiscal, a

admis acțiunea, a dispus anularea celor două acte administrative atacate și a

constatat că reclamanta se încadrează în gradul II de invaliditate, obligând

totodată pârâții să emită certificat de handicap, respectiv decizie, în acest

sens.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a

reținut pe baza expertizei medicale efectuate de I.N.E.M.R.C.M., că reclamanta

se încadrează în gradul II de invaliditate.

S-a constatat că nu este conformă stării de

sănătate a reclamantei și criteriilor stabilite prin Ordinul nr. 762/2007

măsura de încadrare a reclamantei la gradul de handicap mediu, instanța

stabilind că se impune emiterea unei noi decizii și a unui nou certificat de

încadrare a reclamantei în gradul II de invaliditate.

Împotriva sentinței a declarat recurs pârâta A.N.P.H.

– C.S.E.P.H.A., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Astfel, s-a învederat că instanța de fond a

făcut confuzie între încadrarea în grad de handicap din materia Legii nr.

448/2006 privind protecția și promovarea drepturilor persoanelor cu handicap și

încadrarea în grade de invaliditate reglementată de Legea nr. 19/2000 privind

sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale.

S-a mai arătat că prima instanță a administrat

în mod eronat proba cu expertiza medicală efectuată de I.N.E.M.R.C.M., institut

aflat în subordinea Casei Naționale de Pensii, neluând în considerare faptul că

Legea nr. 448/2006, aplicabilă în cauză, prevede la nivel teritorial un sistem

de comisii de evaluare a persoanelor adulte cu handicap, iar la nivel central

există Comisia Superioară de evaluare.

Sub acest aspect, pârâta a susținut că prima

instanță a dispus în mod eronat obligarea sa la emiterea unor acte

administrative pentru care nu are competență, respectiv să acorde reclamantei

gradul II de invaliditate prevăzut de art. 54 lit. b) din Legea nr. 19/2000.

Analizând actele și lucrările dosarului în

raport de motivele invocate și de prevederile art. 304 și art. 304

1

C.

proc. civ., Curtea va constata că recursul este fondat, urmând a fi admis și a

se dispune casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași

instanță.

Astfel, se constată că instanța a dispus

anularea celor două acte administrative, motivând soluția pe baza conținutului

raportului de expertiză medicală efectuat de I.N.E.M.R.C.M., care

concluzionează în sensul că reclamanta are capacitatea de muncă pierdută și se

încadrează în gradul II de invaliditate.

Însă instanța nu a fost sesizată să se pronunțe

asupra evaluării invalidității în muncă a reclamantei, în raport cu gradul de

reducere a capacității de muncă – situație reglementată de Legea nr. 19/2000 –

ci asupra solicitării de acordare a gradului de handicap accentuat în loc de

gradul de handicap mediu stabilit prin actele administrative contestate,

potrivit Legii nr. 448/2006 și a criteriilor medico-psihologice aprobate prin

Ordinul nr. 762/2007.

Întrucât instanța de fond a dispus anularea

deciziei și a certificatului de încadrare în grad de handicap fără a-și motiva

soluția potrivit evaluării prevăzute în legislația specifică protecției

persoanelor cu handicap, Curtea va dispune rejudecarea litigiului.

Urmează ca la rejudecare, instanța de trimitere

să se pronunțe, în raport de deficiența funcțională rezultată din actele

medicale, în ce măsură sunt afectate funcțiile motorii ale reclamantei și să

decidă asupra evaluării gradului de handicap potrivit criteriilor aprobate prin

Decretul nr. 762/2007, în vigoare la data emiterii actelor administrative

atacate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite

recursul declarat de A.N.P.H.

- C.S.E.P.H.A.

împotriva sentinței civile nr. 116/F din 14 octombrie 2009 a Curții de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată și trimite cauza spre

rejudecare la aceeași instanță.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 28 aprilie

2010.