ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2940/2009

Asupra

recursului de față;

Din

examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința nr. 108/F din 30 septembrie 2008,

Curtea de Apel Galați, secția de

contencios administrativ și fiscal, a admis contestația formulată de reclamanta

M.G., în contradictoriu cu pârâta Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor

cu Handicap pentru Adulți, a anulat decizia de încadrare în grad de handicap

nr. 134 din 16 ianuarie 2008 emisă de pârâtă și a obligat-o pe aceasta să emită

o altă decizie de încadrare în grad de handicap în conformitate cu actele

medicale prezentate de reclamantă.

Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut

următoarele:

Din

analiza înscrisurilor depuse la dosar de reclamantă, rezultă că aceasta a

suferit mai multe intervenții chirurgicale, suferind de fibromiosarcom malign,

necesitând radioterapie și chimioterapie, afecțiune pentru care i s-a eliberat

certificatul de încadrare în grad de handicap nr. 4687 din 6 noiembrie 2006,

care atestă că prezintă grad de handicap accentuat.

Ulterior,

prin certificatul nr. 6083 din data de 8 noiembrie 2007, menținut prin decizia

nr. 134 din 16 ianuarie 2008 a Comisiei Superioare de Evaluare a Persoanelor cu

Handicap pentru adulți, s-a reținut că reclamanta prezintă deficiență

funcțională medie, fiind încadrată în gradul de handicap mediu.

Având în vedere actele medicale prezentate de reclamantă, prima instanță

apreciază că încadrarea în grad de handicap nu s-a făcut cu respectarea

dispozițiilor legale în vigoare la

data respectivă, în speță Ordinul nr. 726/2002 care stabilea gradul de handicap

accentuat sau grav.

Pe de altă parte, se arată în considerentele sentinței recurate, decizia

nr. 134 din 16 ianuarie 2008 nu respectă condițiile prevăzute de regulamentul

de

organizare și funcționare a Autorității

Naționale pentru Persoanele cu Handicap,

aceasta nefiind motivată în

nici un fel.

Împotriva sentinței nr. 108 F din 30 septembrie 2008 a Curții de Apel Galați, secția de contencios administrativ și fiscal, a formulat recurs în

termen legal pârâta Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor cu Handicap

pentru Adulți București, prin Autoritatea Națională pentru Persoanele cu

Handicap prin care s-a solicitat admiterea căii de atac, casarea hotărârii

recurate și menținerea deciziei de încadrare în grad de handicap nr. 134 din 16

ianuarie 2008 emisă de Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor cu Handicap

pentru Adulți ca temeinică și legală.

A învederat recurenta, prin motivele de recurs, că potrivit criteriilor la Capitolul

II

,

punctul 2 - boala canceroasă -

din Ordinul nr. 726/10.2002 al Ministerului Sănătății și familiei, se

stipulează acces la protecția specială numai în cazul persoanelor cu sechele

handicapante după neoplazii operate, cum sunt: „cancer de colon cu anus iliac,

sigma anus, anus contralateralis; cancer de vezică urinară cu implantare de

ureter, indiferent unde este implantul; cancer laringian cu laringectomie

totală - purtător de canulă; gastrostomă pentru alimentație; tulburări

neurologice ale unor neoplazii (sistemul nervos, osteo-articular, părți moi).

Or, s-a arătat, reclamanta nu îndeplinește condițiile prezentate mai

sus, prevăzute în reglementarea ministerială pentru următoarele considerente; -

în ianuarie 2005 este diagnosticată cu un neoplasm al țesuturilor moi, situat

la nivelul coapsei stângi; - potrivit examenului histopatologic (BHP nr. 25519

din 11 ianuarie 2005) a fost vorba de un fibromiosarcom; - neoplasmul

țesuturilor moi a fost apreciat ca fiind în stadiul IIB (TlNoMoG4) în

concordanță cu clasificarea internaționala - deci nu intr-un stadiu avansat; -

pentru aceasta afecțiune în 10 ianuarie 2005 a fost operată, s-a efectuat o

excizie totală, nefiind în stadiu avansat nu s-a impus intervenția mutilantă

(amputația); - post operator a fost iradiată extern și polichimiotratată

citostatic; - in octombrie 2006 s-a constatat o recidivă locală care a impus la

10 octombrie 2006 o excizie largă în țesuturile sănătoase cu reconstrucția

regiunii; - la data revizuirii (08 noiembrie 2007) și rezolvării contestației

(16 ianuarie 2008) documentația produsă nu a evidențiat aspecte de

evolutivitate (recidive, determinări loco-regionala sau la distantă).

Reclamanta nu prezintă sechele în sensul celor prezentate de

reglementarea ministerială în care sunt prevăzute cu acces numai cele realmente

handicapante, pentru a fi încadrată în grad accentuat de handicap.

Reclamanta da o interpretare greșită criteriilor medico-sociale

stabilite prin ordinul 726/10.2002 al MSF care au fost în vigoare până la 29

februarie 2008. In reglementare sunt stipulate cu acces la încadrarea în grad

accentuat sau grav de handicap în funcție de intensitatea tulburărilor

funcționale, stările realmente handicapante după neoplasme operate, reclamanta

a efectuat doar excizii (10 ianuarie 2005 și 03 octombrie 2006) și nu boala

canceroasă ca atare, care este și rămâne prin definiție boală. De altfel, s-a

precizat, neoplasmul de părți moi, este reținut în reglementare numai în cazul

în care determină prin generalizare tulburări neurologice sau impun amputații

și aceasta în funcție de localizare, nivel, posibilități de protezare.

Hotărârea de admitere, respectiv de anulare a Deciziei nr. 134 din 16

ianuarie 2008, prin care Comisia Superioara a confirmat certificatul nr. 6083

08 noiembrie 2007 de încadrare in grad mediu de handicap eliberat de Comisia de

Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru Adulți a județului Galați, a fost

dată fără nici o fundamentare și în neconcordanță cu criteriile medico-sociale

aprobate prin ordinul nr. 726/10.2002 al MSF.

Actele medicale prezentate de reclamanta, care au stat la baza

revizuirii și rezolvării contestației, nu evidențiază o deficiență funcțională

accentuată sau gravă, pentru a se justifica încadrarea în grad accentuat sau

grav de handicap, așa cum solicită reclamanta.

În acest context, s-a arătat de recurentă, încadrarea în grad de

handicap s-a făcut cu respectarea dispozițiilor legale în vigoare la data

respectivă - ordinul nr. 726/10.2002 al Ministerului Sănătății și Familiei,

astfel că se impune admiterea recursului, casarea în tot a sentinței atacate și

respingerea ca neîntemeiată a acțiunii reclamantei.

Recursul este fondat și va fi admis, cu consecința casării sentinței nr.

108/F din 30 septembrie 2008 a Curții de Apel Galați, secția contencios

administrativ și fiscal, și a trimiterii cauzei spre rejudecare, pentru

considerentele ce urmează.

Reclamanta M.G. a solicitat, prin acțiunea în contencios administrativ,

în plus față de anularea deciziei nr. 134 din 16 ianuarie 2008 emisă de pârâtă,

și obligarea acestei entități la emiterea unei alte decizii de încadrare a

reclamantei în gradul de handicap accentuat sau grav, în funcție de

intensitatea tulburărilor funcționale și de starea de nutriție.

Potrivit prevederilor art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. ,

hotărârea se dă în numele legii și va cuprinde, printre altele, motivele de

fapt și de drept care au format convingerea instanței, cum și cele pentru care

s-au înlăturat cererile părților. Motivarea (arătarea considerentelor de fapt

și de drept) unei hotărâri reprezintă un element esențial al acesteia, o

puternică garanție a imparțialității judecătorului (instanței) și a calității

actului de justiție. O motivare corespunzătoare trebuie să îndeplinească mai

multe condiții: să fie pertinentă, completă, întemeiată, omogenă, concretă,

convingătoare și accesibilă; să fie clară și simplă, concisă și fermă, cu alte

cuvinte să aibă putere de convingere; să se înfățișeze într-o asemenea manieră

încât să ofere părților și instanțelor de control judiciar o înlănțuire logică

a faptelor și regulilor de drept pe baza cărora s-a ajuns la concluzia

prezentată în dispozitiv; să nu fie contradictorie sau dubitativă. Scopul

motivării este acela de a fundamenta și explica măsurile adoptată de instanță

prin dispozitiv.

De asemenea, conform dispozițiilor art. 261 alin. (1) pct. 6 C. proc.

civ., hotărârea trebuie să cuprindă și dispozitivul, adică soluția adoptată de

judecător cu privire la pretenții le deduse judecății. Dispozitivul, în mod

necesar, trebuie redactat de așa manieră încât, pe baza lui, să se poată

proceda la executarea hotărârii; de aceea, dacă în dispozitiv nu se indică

prestația concretă la care este obligat pârâtul, hotărârea este incompletă și

prin urmare este susceptibilă de casare.

Pe de altă parte, în conformitate cu dispozițiile art. 129 alin. (4) C.

proc. civ., care consacră principiul rolului activ al instanței de judecată,

judecătorul este în drept, cu privire la situația de fapt și motivarea în drept

pe care părțile le invocă în susținerea pretențiilor și apărărilor lor, să

ceară părților să prezinte explicații, oral sau în scris, precum și să pună în

dezbaterea lor orice împrejurări de fapt ori de drept, chiar dacă nu sunt

menționate în cerere sau în întâmpinare. Tot astfel, în condițiile art. 129

alin. (5) C. proc. civ., judecătorii au îndatorirea să stăruie, prin toate

mijloacele legale, pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului

în cauză, pe

baza stabilirii faptelor și

prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunțării unei hotărâri

temeinice

și legale. Aceștia vor putea ordona administrarea probelor pe care le consideră

necesare, chiar dacă părțile se împotrivesc.

În cauză, se constată că, prin sentința recurată, instanța de fond a

nesocotit dispozițiile procedurale sus menționate.

Astfel, dintr-o primă perspectivă, se reține că motivarea hotărârii

atacate nu îndeplinește cerințele legii, prima instanță formulând considerente

cu totul generale, constând într-o simplă trimitere la actele medicale

prezentate de reclamantă și la constatarea, nesprijinită pe nici un argument

concret, că încadrarea în grad de handicap a reclamantei nu s-a făcut cu

respectarea dispozițiilor legale în vigoare la data respectivă, anume a

Ordinului nr. 726/2002 care stabilea gradul de handicap accentuat sau grav.

Pe de altă parte, se observă că nici dispozitivul sentinței recurate nu

îndeplinește condițiile legii procedurale, întrucât în raport de modalitatea de

obligare a pârâtului, la

emiterea unei alte

decizii de încadrare a reclamantei în grad de handicap, „în conformitate

cu

actele medicale prezentate de reclamantă", acesta nu cuprinde indicarea

unei conduite - cerută de altfel de reclamantă prin acțiune, într-o manieră

alternativă, încadrare în grad de handicap accentuat sau grav - clare și

precise, nesusceptibilă de echivoc, care să fie opozabilă pârâtei recurente.

În fine, se apreciază că, din oficiu, instanța de fond - în raport de

conținutul actelor medicale furnizate de reclamantă și de criteriile cuprinse

în Capitolul

II

punctul 2 al

anexei la Ordinul nr. 726 din 1 octombrie 2002 privind criteriile pe baza

cărora se stabilește gradul de handicap pentru adulți și se aplică măsurile de

protecție specială a acestora, emis de ministrul sănătății și familiei - avea

obligația, pentru corecta stabilire a faptelor și în vederea justei aplicări a

legii incidente, de a pune în discuția părților și de a ordona efectuarea în

cauză a unei expertize judiciare de specialitate, prin care să se lămurească

dacă reclamanta îndeplinește condițiile de acces la protecția specială pentru

caz de boală canceroasă și dacă, în caz afirmativ, în funcție de intensitatea

tulburărilor funcționale și de starea de nutriție, se impune sau nu încadrarea

în gradul de handicap accentuat sau în gradul de handicap grav.

In raport de cele mai sus arătate, cum hotărârea atacată este nelegală

și netemeinică, se va dispune, în temeiul prevederilor art. 20 alin. (3) din

Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cu modificările și

completările ulterioare, precum și în baza dispozițiilor art. 312 alin. (1) și

(2), art. 313 și art. 315 alin. (1) C. proc. civ., admiterea recursului declarat

de Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru Adulți, prin

Autoritatea Națională pentru Persoanele cu Handicap, casarea sentinței nr.

108/F din 30 septembrie 2008 a Curții de Apel Galați, secția de contencios

administrativ și fiscal, și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași

instanță.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite

recursul declarat de pârâta Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor cu

Handicap pentru Adulți, prin Autoritatea Națională pentru Persoanele cu

Handicap, împotriva sentinței nr. 108/F din 30 septembrie 2008 a Curții de Apel Galați, secția de contencios administrativ și fiscal.

Casează

sentința recurată și trimite cauza, spre rejudecare, aceleiași instanțe.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 28 mai 2009.