ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1871/2008

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: La data de 12 aprilie 2007, reclamantul P.J. a chemat în judecată pârâtele A.N.P.H., C.S.E.P.H.A. București, Consiliul Județean Covasna, C.E.P.H.A. Covasna contestând certificatul de încadrare într-un grad de handicap nr. 4-nr. 79 din 19 ianuarie 2007 emis de pârâta 2 C.E.P.H.A. Covasna și Decizia de încadrare într-un grad de handicap nr. 1514 din 6 martie 2007 emisă de pârâta 1 A.N.P.H. Prin contestația formulată și precizată, reclamantul a arătat că aceste acte administrative emise de către pârâte sunt nelegale și netemeinice, solicitând anularea lor și obligarea pârâtei A.N.P.H. să emită o nouă decizie prin care să fie încadrat în categoria persoanelor cu handicap accentuat și nu mediu.

Față de acțiunea formulată și precizată de reclamant, pârâta C.S.E.P.H.B. a formulat întâmpinare la care a anexat adresa nr. 697 din 19 aprilie 2007, privind criteriile de încadrare într-un grad de handicap prevăzut de Ordinul Ministrului Sănătății și Familiei nr. 726/2002, solicitând respingerea acțiunii reclamantului ca neîntemeiată și nelegală. În susținerea punctului de vedere în sensul că actele atacate sunt legale, pârâta a arătat că: diagnosticul reclamantului conform actelor prezentate nu se încadrează în prevederile ordinului sus menționat și că acesta nu este o persoană cu deficiență vizuală accentuată.

Criteriile pe baza cărora se stabilește gradul de handicap pentru adulți aprobate prin ORD nr. 726/10.2002 a MSF sunt criterii dispuse prin Legea nr. 519/2002 și avizate de comisia de oftalmologie a MS, la cap. I pct. 4 stipulându-se că încadrarea în grad accentuat de handicap pentru asimilare în grad II se aplică pentru persoanele cu deficiența vizuală accentuată stabilită în raport cu acuitatea vizuală la ochiul cel mai bun, iar din documentele prezentate de către reclamant rezultă că acesta prezintă de fapt o vedere monoculară, cu vedere la ochiul nevătămat practic normală. Prin sentința nr. 128 din 10 octombrie 2007, Curtea de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal a respins acțiunea formulată și precizată de reclamantul P.J.

având ca obiect anularea Deciziei de încadrare într-un grad de handicap nr. 1514 din 6 martie 2007 emisă de pârâta nr. 1, anularea Certificatului de încadrare într-un grad de handicap nr. 79 din 19 ianuarie 2007 emis de pârâta 2, acte care au fost menținute. Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că reclamantul a solicitat încadrarea sa într-un grad de handicap conform prevederilor Ordinului nr. 726/2002, motivând că suferă de boli de handicap accentuat la ambii ochi. Prin certificatul nr. 79 din 19 ianuarie 2007, pârâta C.E.P.H.A. Covasna a respins cererea reclamantului cu motivarea că „nu se încadrează în categoria persoane cu handicap conform Ordinului nr. 726/10.2002 – privind criteriile de expertizare medicală a adulților cu handicap” Împotriva acestui certificat, reclamantul a formulat contestația la C.S.E.P.H.A.

București, care prin Decizia nr. 1514 din 6 martie 2007 a soluționat contestația reclamantului în sensul că a menținut constatările făcute de pârâta 1 prin Certificatul de handicap nr. 79 din 19 ianuarie 2007. Din întreg probatoriul administrat, instanța de fond a reținut că reclamantul suferă de boală oculară la ambii ochi, respectiv la ochiul drept suferă de microftalmie, ambliopie mare și strabism convergent cu pierderea vederii (p.m.m) iar la ochiul stând suferă de hipermetropie mică cu vederea normală cu corecție 1 c.c.p. având codul de boală pentru ochiul stâng H53.0, H52.0, cod de handicap”. Verificând aceste coduri cu lista tabelară a bolilor ochiului ICD – 10 AM/1 iulie 202 s-a reținut că la poziția H52 figurează la H52.0 hipermetropia, ca fiind încadrată la vicii de reflecții și tulburări de acomodare, iar la codul H53 tulburări de vedere – figurează H53.0 ambliopie.

Din toate documentele prezentate de către reclamant și pârât, a rezultat că reclamantul are de fapt o vedere monoculară cu vederea la ochiul restant practic normală, iar la ochiul drept foarte scăzută, nefiind îndeplinite condițiile pentru a fi încadrat în gardul de handicap accentuat cum s-a solicitat prin acțiune. În exercitarea rolului său activ, instanța a pus în discuție necesitatea efectuării unei expertize de specialitate pentru a se stabili cu certitudine dacă bolile la ochi de care suferă reclamantul se încadrează într-un grad accentuat sau un grad mediu, așa cum au reținut și constatat pârâtele prin actele emise reclamantului (Decizie și Certificat). În urma tuturor demersurilor întreprinse de către instanța de fond cu instituțiile abilitate pentru efectuarea unei expertize medicale, respectiv I.N.E.M.R.C.M.

București, reclamantul trebuia să se prezinte pentru internare în spital la institut pentru efectuarea expertizei de specialitate și stabilirea diagnosticului clinic, funcțional și evaluarea capacității de muncă a reclamantului. Instanța a acordat mai multe termene de judecată pentru ca reclamantul să-și precizeze punctul de vedere cu privire la această împrejurare, respectiv la proba cu expertiza medicală încuviințată în cauză, iar față de poziția procesuală adoptată de acesta a revenit asupra acestei probe, concluzionând însă că, în absența ei, pe baza înscrisurilor de la dosar nu poate reține nelegalitatea și netemeinicia actelor administrative contestate. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul P.J., solicitând casarea ei iar la rejudecare să se stabilească încadrarea sa în categoria persoanelor cu handicap accentuat si nu mediu, sau să fie obligată pârâta A.N.P.H.

să-l încadreze în această categorie de handicap. În motivarea recursului au fost reiterate motivele pentru care, în opinia recurentului, se impune ca acesta să fie încadrat în gradul de handicap accentuat, imputându-se primei instanțe faptul că nu a luat în considerare prevederile Ordinului nr. 245 din 14 septembrie 2005 al A.N.P.H. potrivit cărora era obligatorie examinarea recurentului de către Comisia Superioară și, respectiv, că nu a aplicat prevederile AMSF nr. 726/2002 privind criteriile pe baza cărora se stabilește gradul de handicap, potrivit cărora afecțiunile de care suferă sunt asimilate în grad de handicap accentuat, deficiența vizuală la care s-a făcut referire în sentință fiind asimilată, în realitate, prin acest act normativ, gradului de handicap vizual grav, cu pierderea capacității de orientare în spațiu.

În opinia recurentului se impunea a fi avute în vedere și mențiunile pct. 4 din „Precizările” acestui Ordin, în sensul că la persoanele cu mai multe afecțiuni handicapante (handicap mixt) asimilarea în grad de handicap se face în funcție de severitatea celei predominante, din probele depuse la dosar rezultând că a avut în copilărie un traumatism soldat cu pierderea vederii la ochiul drept, având probleme cu vederea și la ochiul stâng, iar activitatea intelectuală pe care o desfășoară contribuia la înrăutățirea vederii, cu atât mai mult cu cât trebuie să lucreze și a calculator. Pentru neprezentarea la I.N.E.M.R.C.I.M. au fost invocate motive financiare, la acest termen de judecată recurentul apreciind că această probă nu era necesară, actele existente la dosar justificând încadrarea sa în categoria persoanelor cu handicap accentuat.

Recursul nu este fondat. Analizând actele dosarului, circumscrise motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în condițiile art. 306 alin. (3) C. proc. civ. și examinând cauza sub toate aspectele, conform art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte constată că hotărârea atacată a fost dată cu aplicarea corectă a dispozițiilor legale incidente, nefiind dat nici un motiv care să impună casarea sau modificarea acesteia, pentru considerentele în continuare arătate. Reclamantul-recurent P.J. are statutul de salariat, fiind încadrat la Inspectoratul Școlar Județean Covasna în funcția de referent, iar ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 448/2006 privind protecția și promovarea drepturilor persoanelor cu handicap a solicitat eliberarea unui certificat de încadrare în grad de handicap pentru a beneficia și de protecția specială prevăzută pentru persoanele cu dizabilități.

Procedând la examinarea acestuia, C.E.P.H.A. Covasna, prin CH nr. 79 din 19 ianuarie 2007, a respins cererea acestuia motivat de faptul că nu se încadrează în categoria persoanelor cu handicap, conform Ordinului nr. 726/2002, indicând codul de boală H.53.0, H52.0 și Codul de handicap 4. C.S.E.P.H.A., examinând contestația acestuia și întreaga documentație care a stat la baza emiterii respectivului certificat, a emis Dispoziția nr. 1514 din 6 martie 2007, privind încadrarea recurentului în gradul de handicap mediu (asimilare grad III) cu diagnosticul: OD microftalmie, ambliopie mare, strabism convergent, OS hipermetropie mică cu VOD = p.m.m. și VOS = 1 c.c.p..

În rezolvarea cazului Comisia Superioară a avut n vedere actele medicale prezentate de recurent referitoare la prezentarea unei infirmități oculare din copilărie, survenită ca urmare a unui traumatism soldat cu pierderea vederii la ochiul drept, precum și criteriile privind încadrarea într-o categorie de persoane cu handicap (adulți) aprobate prin Ordinul nr. 726/2002 al MSF, în temeiul Legii nr. 519/2002 și avizate de comisia de oftalmologie a ministerului.

Aceste criterii reglementează, la cap I, pct. 4, categoria persoanelor cu handicap prin deficiențe vizuale accentuate sau grave, cu dificultăți majore de orientare în spațiu survenite ca urmare a unor afecțiuni oculare (cu ambliopie sau cecitate relativă/absolută, indiferent de cauză), printre care sunt exemplificate și anoftalmiile, pentru încadrarea în grad de handicap accentuat fiind necesar ca persoana să prezinte deficiență vizuală accentuată: AV, la ochiul cel mai bun, corecția utilă cea mai bună cuprinsă între 1/12-1/25 și /sau CV, la ochiul cel mai bun, redus periferic cu peste 20 până la 40 grade, astfel cum rezultă din modul de redactare a textului, handicapul vizual grav survenit ca urmare a acelorași afecțiuni presupunând pierderea capacității de orientare spațială.

Prin urmare, contrar susținerilor recursului, în practica de evaluare a gradului de handicap, raportat la aceste criterii, se ținea seama de vederea la ochiul cel mai bun, cu corecția utilă cea mai bună și, în condițiile în care actele dosarului atestă faptul că acesta prezintă o vedere practic normală la ochiul stâng, cu corecția impusă de hipermetropia mică, criticile vizând greșita aplicare a respectivelor criterii nu pot fi reținute. Față de împrejurarea că reclamantul-recurent invocă aceleași acte medicale și aceleași afecțiuni, fără a contesta consecințele acestora asupra deficienței vizuale la ochiul cel mai bun, ci numai interpretarea prevederilor pct. 4 al cap. I din criteriile în discuție, criticile acestuia privind pretinsa încălcare a prevederilor art. 38 alin. (5) din Ordinul A.N.P.H.

nr. 245/2005 nu sunt de natură a impune o altă soluție în cauză. În consecință, constatând că, raportat la actele medicale avute la emiterea dispoziției contestate și la prevederile legale aplicabile în cauză, concluzia primei instanțe privind netemeinicia acțiunii reclamantului este întrutotul justificată, ținând seama totodată de înscrisurile depuse de reclamant cu privire la activitatea desfășurată efectiv din anul 1990, precum și de poziția procesuală a acestuia în raport cu utilitatea efectuării unei expertize medico-legale pentru verificarea îndeplinirii condiției referitoare la existența unei deficiențe vizuale accentuate și a unor dificultăți de orientare în spațiu, exprimată și în această etapă procesuală, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc.

civ., va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de P.J. împotriva sentinței civile nr. 128 din 10 octombrie 2007 a Curții de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal, va nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 13 mai 2008.