ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1871/2008
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1871/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată
următoarele:
La data de 12 aprilie 2007, reclamantul P.J.
a chemat în judecată pârâtele A.N.P.H., C.S.E.P.H.A. București, Consiliul Județean
Covasna, C.E.P.H.A. Covasna contestând certificatul de încadrare într-un grad
de handicap nr. 4-nr. 79 din 19 ianuarie 2007 emis de pârâta 2 C.E.P.H.A.
Covasna și Decizia de încadrare într-un grad de handicap nr. 1514 din 6 martie
2007 emisă de pârâta 1 A.N.P.H.
Prin contestația formulată și precizată,
reclamantul a arătat că aceste acte administrative emise de către pârâte sunt
nelegale și netemeinice, solicitând anularea lor și obligarea pârâtei A.N.P.H.
să emită o nouă decizie prin care să fie încadrat în categoria persoanelor cu
handicap accentuat și nu mediu.
Față de acțiunea formulată și precizată
de reclamant, pârâta C.S.E.P.H.B. a formulat întâmpinare la care a anexat
adresa nr. 697 din 19 aprilie 2007, privind criteriile de încadrare într-un
grad de handicap prevăzut de Ordinul Ministrului Sănătății și Familiei nr.
726/2002, solicitând respingerea acțiunii reclamantului ca neîntemeiată și
nelegală.
În susținerea punctului de vedere în
sensul că actele atacate sunt legale, pârâta a arătat că: diagnosticul
reclamantului conform actelor prezentate nu se încadrează în prevederile
ordinului sus menționat și că acesta nu este o persoană cu deficiență vizuală
accentuată.
Criteriile pe baza cărora se stabilește
gradul de handicap pentru adulți aprobate prin ORD nr. 726/10.2002 a MSF sunt
criterii dispuse prin Legea nr. 519/2002 și avizate de comisia de oftalmologie
a MS, la cap. I pct. 4 stipulându-se că încadrarea în grad accentuat de
handicap pentru asimilare în grad II se aplică pentru persoanele cu deficiența
vizuală accentuată stabilită în raport cu acuitatea vizuală la ochiul cel mai
bun, iar din documentele prezentate de către reclamant rezultă că acesta
prezintă de fapt o vedere monoculară, cu vedere la ochiul nevătămat practic
normală.
Prin sentința nr. 128 din 10 octombrie
2007, Curtea de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal a respins
acțiunea formulată și precizată de reclamantul P.J. având ca obiect anularea Deciziei
de încadrare într-un grad de handicap nr. 1514 din 6 martie 2007 emisă de
pârâta nr. 1, anularea Certificatului de încadrare într-un grad de handicap nr.
79 din 19 ianuarie 2007 emis de pârâta 2, acte care au fost menținute.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a
reținut că reclamantul a solicitat încadrarea sa într-un grad de handicap
conform prevederilor Ordinului nr. 726/2002, motivând că suferă de boli de
handicap accentuat la ambii ochi.
Prin certificatul nr. 79 din 19 ianuarie
2007, pârâta C.E.P.H.A. Covasna a respins cererea reclamantului cu motivarea că
„nu se încadrează în categoria persoane cu handicap conform Ordinului nr.
726/10.2002 – privind criteriile de expertizare medicală a adulților cu
handicap”
Împotriva acestui certificat, reclamantul
a formulat contestația la C.S.E.P.H.A. București, care prin Decizia nr. 1514
din 6 martie 2007 a soluționat contestația reclamantului în sensul că a
menținut constatările făcute de pârâta 1 prin Certificatul de handicap nr. 79
din 19 ianuarie 2007.
Din întreg probatoriul administrat,
instanța de fond a reținut că reclamantul suferă de boală oculară la ambii
ochi, respectiv la ochiul drept suferă de microftalmie, ambliopie mare și
strabism convergent cu pierderea vederii (p.m.m) iar la ochiul stând suferă de
hipermetropie mică cu vederea normală cu corecție 1 c.c.p. având codul de boală
pentru ochiul stâng H53.0, H52.0, cod de handicap”.
Verificând aceste coduri cu lista
tabelară a bolilor ochiului ICD – 10 AM/1 iulie 202 s-a reținut că la poziția
H52 figurează la H52.0 hipermetropia, ca fiind încadrată la vicii de reflecții
și tulburări de acomodare, iar la codul H53 tulburări de vedere – figurează
H53.0 ambliopie.
Din toate documentele prezentate de către
reclamant și pârât, a rezultat că reclamantul are de fapt o vedere monoculară
cu vederea la ochiul restant practic normală, iar la ochiul drept foarte
scăzută, nefiind îndeplinite condițiile pentru a fi încadrat în gardul de
handicap accentuat cum s-a solicitat prin acțiune.
În exercitarea rolului său activ,
instanța a pus în discuție necesitatea efectuării unei expertize de
specialitate pentru a se stabili cu certitudine dacă bolile la ochi de care
suferă reclamantul se încadrează într-un grad accentuat sau un grad mediu, așa
cum au reținut și constatat pârâtele prin actele emise reclamantului (Decizie
și Certificat).
În urma tuturor demersurilor întreprinse
de către instanța de fond cu instituțiile abilitate pentru efectuarea unei
expertize medicale, respectiv I.N.E.M.R.C.M. București, reclamantul trebuia să
se prezinte pentru internare în spital la institut pentru efectuarea expertizei
de specialitate și stabilirea diagnosticului clinic, funcțional și evaluarea
capacității de muncă a reclamantului.
Instanța a acordat mai multe termene de
judecată pentru ca reclamantul să-și precizeze punctul de vedere cu privire la
această împrejurare, respectiv la proba cu expertiza medicală încuviințată în
cauză, iar față de poziția procesuală adoptată de acesta a revenit asupra
acestei probe, concluzionând însă că, în absența ei, pe baza înscrisurilor de
la dosar nu poate reține nelegalitatea și netemeinicia actelor administrative
contestate.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs
reclamantul P.J., solicitând casarea ei iar la rejudecare să se stabilească
încadrarea sa în categoria persoanelor cu handicap accentuat si nu mediu, sau
să fie obligată pârâta A.N.P.H. să-l încadreze în această categorie de
handicap.
În motivarea recursului au fost reiterate
motivele pentru care, în opinia recurentului, se impune ca acesta să fie
încadrat în gradul de handicap accentuat, imputându-se primei instanțe faptul
că nu a luat în considerare prevederile Ordinului nr. 245 din 14 septembrie
2005 al A.N.P.H. potrivit cărora era obligatorie examinarea recurentului de
către Comisia Superioară și, respectiv, că nu a aplicat prevederile AMSF nr.
726/2002 privind criteriile pe baza cărora se stabilește gradul de handicap,
potrivit cărora afecțiunile de care suferă sunt asimilate în grad de handicap
accentuat, deficiența vizuală la care s-a făcut referire în sentință fiind
asimilată, în realitate, prin acest act normativ, gradului de handicap vizual
grav, cu pierderea capacității de orientare în spațiu.
În opinia recurentului se impunea a fi
avute în vedere și mențiunile pct. 4 din „Precizările” acestui Ordin, în sensul
că la persoanele cu mai multe afecțiuni handicapante (handicap mixt) asimilarea
în grad de handicap se face în funcție de severitatea celei predominante, din
probele depuse la dosar rezultând că a avut în copilărie un traumatism soldat
cu pierderea vederii la ochiul drept, având probleme cu vederea și la ochiul
stâng, iar activitatea intelectuală pe care o desfășoară contribuia la înrăutățirea
vederii, cu atât mai mult cu cât trebuie să lucreze și a calculator.
Pentru neprezentarea la I.N.E.M.R.C.I.M. au
fost invocate motive financiare, la acest termen de judecată recurentul
apreciind că această probă nu era necesară, actele existente la dosar
justificând încadrarea sa în categoria persoanelor cu handicap accentuat.
Recursul nu este fondat.
Analizând actele dosarului, circumscrise
motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în condițiile
art. 306 alin. (3) C. proc. civ. și examinând cauza sub toate aspectele,
conform art. 304
1
C. proc. civ., Înalta Curte constată că hotărârea
atacată a fost dată cu aplicarea corectă a dispozițiilor legale incidente,
nefiind dat nici un motiv care să impună casarea sau modificarea acesteia,
pentru considerentele în continuare arătate.
Reclamantul-recurent P.J. are statutul de
salariat, fiind încadrat la Inspectoratul Școlar Județean Covasna în funcția de
referent, iar ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 448/2006 privind
protecția și promovarea drepturilor persoanelor cu handicap a solicitat
eliberarea unui certificat de încadrare în grad de handicap pentru a beneficia
și de protecția specială prevăzută pentru persoanele cu dizabilități.
Procedând la examinarea acestuia, C.E.P.H.A.
Covasna, prin CH nr. 79 din 19 ianuarie 2007, a respins cererea acestuia
motivat de faptul că nu se încadrează în categoria persoanelor cu handicap,
conform Ordinului nr. 726/2002, indicând codul de boală H.53.0, H52.0 și Codul
de handicap 4.
C.S.E.P.H.A., examinând contestația
acestuia și întreaga documentație care a stat la baza emiterii respectivului
certificat, a emis Dispoziția nr. 1514 din 6 martie 2007, privind încadrarea
recurentului în gradul de handicap mediu (asimilare grad III) cu diagnosticul:
OD microftalmie, ambliopie mare, strabism convergent, OS hipermetropie mică cu
VOD = p.m.m. și VOS = 1 c.c.p..
În rezolvarea cazului Comisia Superioară a
avut n vedere actele medicale prezentate de recurent referitoare la prezentarea
unei infirmități oculare din copilărie, survenită ca urmare a unui traumatism
soldat cu pierderea vederii la ochiul drept, precum și criteriile privind
încadrarea într-o categorie de persoane cu handicap (adulți) aprobate prin
Ordinul nr. 726/2002 al MSF, în temeiul Legii nr. 519/2002 și avizate de
comisia de oftalmologie a ministerului.
Aceste criterii reglementează, la cap I, pct.
4, categoria persoanelor cu handicap prin deficiențe vizuale accentuate sau
grave, cu dificultăți majore de orientare în spațiu survenite ca urmare a unor
afecțiuni oculare (cu ambliopie sau cecitate relativă/absolută, indiferent de
cauză), printre care sunt exemplificate și anoftalmiile, pentru încadrarea în
grad de handicap accentuat fiind necesar ca persoana să prezinte deficiență
vizuală accentuată: AV, la ochiul cel mai bun, corecția utilă cea mai bună
cuprinsă între 1/12-1/25 și /sau CV, la ochiul cel mai bun, redus periferic cu peste
20 până la 40 grade, astfel cum rezultă din modul de redactare a textului,
handicapul vizual grav survenit ca urmare a acelorași afecțiuni presupunând
pierderea capacității de orientare spațială.
Prin urmare, contrar susținerilor
recursului, în practica de evaluare a gradului de handicap, raportat la aceste
criterii, se ținea seama de vederea la ochiul cel mai bun, cu corecția utilă
cea mai bună și, în condițiile în care actele dosarului atestă faptul că acesta
prezintă o vedere practic normală la ochiul stâng, cu corecția impusă de
hipermetropia mică, criticile vizând greșita aplicare a respectivelor criterii
nu pot fi reținute.
Față de împrejurarea că reclamantul-recurent
invocă aceleași acte medicale și aceleași afecțiuni, fără a contesta consecințele
acestora asupra deficienței vizuale la ochiul cel mai bun, ci numai
interpretarea prevederilor pct. 4 al cap. I din criteriile în discuție,
criticile acestuia privind pretinsa încălcare a prevederilor art. 38 alin. (5)
din Ordinul A.N.P.H. nr. 245/2005 nu sunt de natură a impune o altă soluție în
cauză.
În consecință, constatând că, raportat la
actele medicale avute la emiterea dispoziției contestate și la prevederile
legale aplicabile în cauză, concluzia primei instanțe privind netemeinicia
acțiunii reclamantului este întrutotul justificată, ținând seama totodată de
înscrisurile depuse de reclamant cu privire la activitatea desfășurată efectiv
din anul 1990, precum și de poziția procesuală a acestuia în raport cu
utilitatea efectuării unei expertize medico-legale pentru verificarea
îndeplinirii condiției referitoare la existența unei deficiențe vizuale
accentuate și a unor dificultăți de orientare în spațiu, exprimată și în
această etapă procesuală, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc.
civ., va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de P.J. împotriva
sentinței civile nr. 128 din 10 octombrie 2007 a Curții de Apel Brașov, secția
contencios administrativ și fiscal, va nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 13
mai 2008.