ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1514/2007

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată

la data de 3 octombrie 2006, reclamantul C.I. a solicitat anularea Hotărârii

nr. 20493 din 28 august 2006 emisă de C.J.P.C. și recunoașterea calității de

beneficiar al Legii nr. 189/2000, motivând că a avut statutul de persoană

refugiată din motive etnice, fiind născut în timpul strămutării părinților săi

din localitatea Șimleul Silvaniei în orașul Karczag, de către autoritățile

maghiare, după Diktatul de la Viena.

Curtea de Apel Cluj, secția

comercială, de contencios administrativ și fiscal, a pronunțat sentința civilă

nr. 503 din 20 noiembrie 2006, prin care a admis acțiunea, a anulat Hotărârea

nr. 20493 din 28 august 2006 emisă de pârâtă și a obligat pârâta să recunoască

reclamantului calitatea de beneficiar al prevederilor art. 1 lit. c) din Legea

nr. 189/2000, pentru perioada 31 august 1943 – 6 martie 1945, începând cu data

de 1 mai 2006.

Hotărând astfel, instanța de

fond a reținut că reclamantul s-a născut la data de 31 august 1943, dată la

care părinții săi erau refugiați din motive etnice din localitatea de domiciliu

și a dobândit prin naștere statutul de refugiat, îndeplinind condițiile

prevăzute de art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000 pentru acordarea drepturilor

recunoscute prin această lege.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs pârâta C.J.P.C., solicitând casarea hotărârii și respingerea

acțiunii formulate de C.I.

Recurenta a susținut că

hotărârea instanței de fond este nelegală, bazându-se pe o probă precară,

respectiv cea testimonială, necoroborată cu cercetarea prealabilă a unor

lucrări istorice de specialitate, dat fiind că pretinsul refugiu invocat de

intimat s-a făcut nu în localități neocupate, ci pe teritoriul Ungariei.

Recursul este nefondat.

Conform art. 1 din O.G. nr.

105/1999 aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile acesteia

persoana, cetățean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere

de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 a avut de suferit persecuții din motive etnice, după cum urmează: lit. c) a fost strămutată în altă localitate

decât cea de domiciliu.

Prin Normele de aplicare a

Ordonanței, aprobate prin H.G. nr. 127/2000, în art. 2, persoanelor strămutate

în altă localitate decât aceea de domiciliu le-au fost asimilate și cele

expulzate, refugiate, precum și cele care au făcut obiectul unui schimb de

populație, ca urmare a unui tratat bilateral.

Cum strămutarea din

localitatea de domiciliu în alta pe criterii etnice este o modalitate de

persecuție etnică, ce durează pe toată perioada strămutării, în mod legal

instanța a apreciat că și copilul născut în localitatea în care părinții au

fost strămutați are același statut ca aceștia, perioada fiind de la data

nașterii lui și până la data retrocedării pământului românesc.

Situația de refugiat a

rezultat din probele administrate în cauză, respectiv declarațiile martorilor T.S.,

C.V.V. și J.M.D., adeverința de transport și copiile actelor de stare civilă

ale reclamantului.

Interpretarea dată de

instanță este legală și nu adaugă la lege.

În consecință, soluția

instanței fiind temeinică și legală, recursul se privește ca nefondat și, în

baza art. 312 C. proc. civ., urmează a fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de pârâta C.J.P.C., împotriva sentinței civile nr. 503 din 20 noiembrie 2006 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 13 martie 2007.