ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 770/2008

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea în contencios administrativ

înregistrată la 28 iunie 2007, M.E. a solicitat Instanței ca, în contradictoriu

cu pârâta C.J.P.C., prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea Hotărârii

nr. 21207 din 16 mai 2007 emisă de pârâtă, cu consecința obligării acesteia la

acordarea drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000, fiind născut la data de 1 noiembrie 1942, în perioada de refugiu a părinților săi.

Prin sentința nr. 418 din 18

septembrie 2007, Curtea de Apel Cluj, secția comercială, contencios

administrativ și fiscal, a admis acțiunea reclamantului, a dispus anularea Hotărârii

nr. 21207 din 16 mai 2007 emisă de pârâtă, a obligat pârâta să-i recunoască

reclamantului calitatea de refugiat în perioada 1 noiembrie 1942 - 6 martie 1945 și să-i acorde drepturile bănești prevăzute de O.G. nr. 105/1999, începând

cu data de 1 decembrie 2006.

Pentru a hotărî astfel a

reținut că deși reclamantul s-a născut după strămutarea părinților săi din

localitatea de domiciliu în altă localitate din motive de persecuție etnică,

reclamantul beneficiază de prevederile Legii nr. 189/2000 întrucât acesta a

suferit aceleași consecințe nefavorabile și prejudicii pe care le-a suferit

familia sa.

Împotriva

acestei sentințe a declarat recurs C.J.P.T. criticând-o pentru nelegalitate și

netemeinicie.

În motivare,

recurenta a arătat că intimatul - reclamant nu poate beneficia de prevederile

Legii nr. 189/2000 întrucât s-a născut la o dată ulterioară strămutării

părinților săi din localitatea de domiciliu în altă localitate, că prevederile

legale menționate anterior nu prevăd expres această împrejurare.

Examinând cauza

și sentința atacată în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și cu

dispozițiile legale incidente, inclusiv cele ale art. 304

1

C. proc. civ., Curtea constată că recursul este nefondat, pentru următoarele

considerente:

Din

declarațiile autentificate ale martorilor H.D. și B.E. rezultă că părinții

reclamantului și cei doi frați ai săi M.G. și M.E. au fost strămutați din

localitatea Mănăstirel, localitate de domiciliu în localitatea București, iar

reclamantul s-a născut în anul 1942 la București, în timpul refugiului.

Potrivit art. 1

lit. c) din O.G. nr. 105/1999 drepturi persoanelor persecutate de către

regimurile instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 din motive etnice, cu modificările și completările ulterioare, de

prevederile acestui act normativ beneficiază persoana, cetățean român, care, în

perioada sus menționată, a avut de suferit persecuții etnice, în sensul că a

fost refugiată, expulzată sau strămutată în altă localitate.

Din conținutul

textului de lege menționat, rezultă că drepturile compensatorii se acordă

tuturor celor care, din motive etnice, au suferit persecuții în perioada

precizată, fără a se face nici o diferențiere de tratament între persoanele

care au fost efectiv strămutate ori expulzate în altă localitate și cele care

au fost nevoite să trăiască în refugiu. Prin urmare, legiuitorul a urmărit ca

de aceste drepturi să se bucure toate persoanele, cetățeni români, care au avut

de suferit consecințele persecuțiilor exercitate din motive etnice, în această

categorie intrând, în mod implicit, și copiii născuți în perioada strămutării,

aceștia împărtășind aceeași situație cu cea a părinților strămutați, al căror

statut l-au dobândit.

Pentru

considerentele arătate, recursul va fi respins ca nefondat, în temeiul art. 312

alin. (1) teza a II-a C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de C.J.P.C. împotriva sentinței civile nr. 418 din 18 septembrie 2007 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, ca

nefondat.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 27 februarie 2008.