ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 770/2008

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea în contencios administrativ înregistrată la 28 iunie 2007, M.E. a solicitat Instanței ca, în contradictoriu cu pârâta C.J.P.C., prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea Hotărârii nr. 21207 din 16 mai 2007 emisă de pârâtă, cu consecința obligării acesteia la acordarea drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000, fiind născut la data de 1 noiembrie 1942, în perioada de refugiu a părinților săi. Prin sentința nr. 418 din 18 septembrie 2007, Curtea de Apel Cluj, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea reclamantului, a dispus anularea Hotărârii nr. 21207 din 16 mai 2007 emisă de pârâtă, a obligat pârâta să-i recunoască reclamantului calitatea de refugiat în perioada 1 noiembrie 1942 - 6 martie 1945 și să-i acorde drepturile bănești prevăzute de O.G.

nr. 105/1999, începând cu data de 1 decembrie 2006. Pentru a hotărî astfel a reținut că deși reclamantul s-a născut după strămutarea părinților săi din localitatea de domiciliu în altă localitate din motive de persecuție etnică, reclamantul beneficiază de prevederile Legii nr. 189/2000 întrucât acesta a suferit aceleași consecințe nefavorabile și prejudicii pe care le-a suferit familia sa. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs C.J.P.T. criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. În motivare, recurenta a arătat că intimatul - reclamant nu poate beneficia de prevederile Legii nr. 189/2000 întrucât s-a născut la o dată ulterioară strămutării părinților săi din localitatea de domiciliu în altă localitate, că prevederile legale menționate anterior nu prevăd expres această împrejurare.

Examinând cauza și sentința atacată în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și cu dispozițiile legale incidente, inclusiv cele ale art. 304 1 C. proc. civ., Curtea constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente: Din declarațiile autentificate ale martorilor H.D. și B.E. rezultă că părinții reclamantului și cei doi frați ai săi M.G. și M.E. au fost strămutați din localitatea Mănăstirel, localitate de domiciliu în localitatea București, iar reclamantul s-a născut în anul 1942 la București, în timpul refugiului. Potrivit art. 1 lit. c) din O.G.

nr. 105/1999 drepturi persoanelor persecutate de către regimurile instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 din motive etnice, cu modificările și completările ulterioare, de prevederile acestui act normativ beneficiază persoana, cetățean român, care, în perioada sus menționată, a avut de suferit persecuții etnice, în sensul că a fost refugiată, expulzată sau strămutată în altă localitate. Din conținutul textului de lege menționat, rezultă că drepturile compensatorii se acordă tuturor celor care, din motive etnice, au suferit persecuții în perioada precizată, fără a se face nici o diferențiere de tratament între persoanele care au fost efectiv strămutate ori expulzate în altă localitate și cele care au fost nevoite să trăiască în refugiu.

Prin urmare, legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi să se bucure toate persoanele, cetățeni români, care au avut de suferit consecințele persecuțiilor exercitate din motive etnice, în această categorie intrând, în mod implicit, și copiii născuți în perioada strămutării, aceștia împărtășind aceeași situație cu cea a părinților strămutați, al căror statut l-au dobândit. Pentru considerentele arătate, recursul va fi respins ca nefondat, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de C.J.P.C. împotriva sentinței civile nr. 418 din 18 septembrie 2007 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 27 februarie 2008.