ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 855/2007

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel Cluj, la data de 10 august 2006, reclamanta C.M.S.E. a solicitat, în

contradictoriu cu C.J.P.C., anularea Hotărârii nr. 19888 din 9 martie 2006,

emisă de pârâtă și recunoașterea calității de beneficiară a Legii nr. 189/2000.

Curtea de Apel Cluj, secția

comercială, de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 389

din 9 octombrie 2006, a admis acțiunea, a anulat hotărârea contestată și a

obligat pârâta să recunoască reclamantei beneficiul drepturilor solicitate

pentru perioada 3 august 1942 – 6 martie 1945, începând cu data de 1 martie

2006.

Pentru a hotărî astfel

instanța de fond a reținut că probele administrate în cauză fac dovada

refugiului din motive etnice al mamei reclamantei și a apreciat că în

condițiile în care reclamanta era minoră la acea dată, neavând posibilitatea de

a opta pentru un alt domiciliu și fiind prin urmare exclusă posibilitatea de a

avea un alt domiciliu decât cel al mamei sale, beneficiază ca și aceasta din

urmă de statutul de refugiat.

În susținerea acestor

considerente s-au invocat dispozițiile art. 100 C. fam. și art. 8 din Decretul nr. 31/1954.

Împotriva acestei sentințe,

în termen legal, a declarat recurs pârâta C.J.P.C. susținând că în mod greșit

instanța de fond a recunoscut reclamantei calitatea de beneficiară a Legii nr.

189/2000 în condițiile în care aceasta nu și-a schimbat domiciliul, fiind

născută în localitatea de refugiu și nu a suferit niciuna din formele de

persecuție etnică, reglementate prin art. 1 din lege, instanța neținând seama

nici de împrejurarea că legea prevede în mod expres și limitativ categoriile de

persoane care beneficiază de dispozițiile acesteia, iar copii născuți în

refugiu nu sunt menționați.

Recursul este nefondat și

urmează a fi respins ca atare.

Potrivit dispozițiilor art.

1 din O.G. nr. 105/1999 aprobată prin Legea nr. 189/2000, de prevederile

acestui act normativ beneficiază persoana, cetățean român care, în perioada

regimurilor instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6

martie 1945, a avut de suferit persecuții etnice, fiind strămutată, refugiată

sau expulzată în altă localitate.

Textele legale au avut în

vedere persecuția din motive etnice la care au fost supuse unele persoane de

cetățenie română fără a face distincție între părinți și copiii născuți înainte

sau în perioada strămutării, atâta vreme cât consecințele traumatizante ale

unei asemenea experiențe au fost suportate de toți membrii familiei și în

condițiile în care scopul legii este acela al acordării unor drepturi

compensatorii.

Față de aceste considerente

și constatând că, potrivit art. 304 și art. 304

1

C. proc. civ., nu există motive de casare sau modificare a hotărârii pronunțate de

instanța de fond, Curtea va respinge ca nefondat prezentul recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de C.J.P.C., împotriva sentinței civile nr. 389 din 9 octombrie 2006 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 9 februarie 2007.