ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2702/2007

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea în contencios administrativ înregistrată la Curtea de Apel Cluj sub nr. 25/33 din 5 ianuarie 2007, reclamantul S.C. a solicitat în contradictoriu cu pârâta C.J.P.B.N., anularea Hotărârii nr. 2472 din 4 decembrie 2006, emisă de pârâtă și obligarea acesteia să-i acorde drepturile prevăzute de O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, întrucât are calitatea de persoană refugiată, fiind născut în refugiu. Curtea de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 91 din 19 februarie 2007, a admis acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul S.C.

în contradictoriu cu pârâta C.J.P.B.N. și în consecință a dispus anularea Hotărârii nr. 2472 din 4 decembrie 2006, emisă de pârâtă. A obligat pârâta să-i recunoască reclamantului calitatea de refugiat în perioada noiembrie 1940 - decembrie 1944 și să-i acorde drepturile prevăzute de O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare, începând cu data de 1 octombrie 2006. În motivarea soluției s-a reținut că s-a dovedit calitatea de refugiați a părinților reclamantului, astfel că și acesta, minor fiind a avut aceeași situație de refugiat, din motive etnice. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs în termen pârâta C.J.P.B.N., criticând-o în temeiul art. 304 alin. (1) pct. 9 C. proc.

civ., susținând în esență că, întrucât reclamantul era născut la data refugiului, în localitatea de domiciliu a mamei sale, acesta nu a făcut dovada persecuțiilor etnice, care să fi determinat refugiul său. Examinând cauza în raport cu motivul de recurs invocat, precum și potrivit art. 304 1 C. proc. civ., se constată că recursul este nefondat. Potrivit prevederilor art. 1 din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile acestei ordonanțe, persoana, cetățean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 a suferit persecuții etnice, aflându-se în una din situațiile enumerate. Din interpretarea teleologică a prevederilor ordonanței rezultă că, atât obiectul cât și scopul reglementării îl constituie acordarea unor drepturi compensatorii pentru prejudiciile suferite, persoanelor persecutate de regimurile instaurate în perioada arătată, din motive etnice.

Dispozițiile art. 1 lit. c) din actul normativ sunt aplicabile persoanelor care au fost nevoite să-și părăsească localitatea de domiciliu din teritoriile vremelnic ocupate și să se refugieze pe teritoriul aflat sub administrație românească, în acest sens fiind și prevederile art. 2 din Norma adoptată la 14 februarie 2002 de Guvernul României, în aplicarea O.G. nr. 105/1999. Așadar, Instanța de Fond a reținut în mod corect că reclamantul, născut la data de 16 ianuarie 1937 în localitatea Jimbor, județul Bistrița - Năsăud are calitatea de persoană refugiată și beneficiază ca atare, de drepturile compensatorii prevăzute de Legea nr. 189/2000, fiind nevoit să se refugieze împreună cu mama sa, în localitatea Cătina, județul Cluj, la data refugiului reclamantului fiind în vârstă de 3 ani.

Se reține din declarațiile martorilor C.V. și S.D. ca și din celelalte înscrisuri depuse la dosar că, reclamantul împreună cu mama sa s-au refugiat din localitatea de domiciliu în altă localitate, revenirea în localitatea de domiciliu având loc în luna decembrie 1944. În consecință, soluția adoptată de Instanța de Fond este legală și temeinică, iar recursul nefondat urmează să fie respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de C.J.P.B.N. împotriva sentinței civile nr. 91 din 19 februarie 2007 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 25 mai 2007.