ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2396/2007

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamantul A.V. a chemat în judecată C.J.P.C., solicitând instanței ca în contradictoriu cu aceasta, să dispună anularea hotărârii nr. 20252 din 13 iulie 2006 și să o oblige pe pârâtă să-i acorde drepturile prevăzute de O.G. nr. 105/1999 aprobată prin Legea nr. 189/2000, întrucât are calitate de persoană refugiată, în sensul actelor normative menționate, fiind născut în refugiu. Curtea de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 55 din 2 februarie 2007 a admis acțiunea formulată de reclamant, dispunând anularea hotărârii nr. 20252 din 13 iulie 2006 emisă de pârâtă și obligând-o pe aceasta din urmă să-i recunoască reclamantului calitatea de refugiat în perioada 22 februarie 1945 - 6 martie 1945 și să-i acorde drepturile bănești prevăzute de O.G.

nr. 105/1999 aprobată prin Legea nr. 189/2000, începând cu data de 1 martie 2006. Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut că reclamantul are calitatea de refugiat pe pentru perioada cuprinsă între data nașterii - 22 februarie 1945 și data încetării refugiului. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs C.J. P.C., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. Recurenta a susținut în esență că, reclamantul nu și-a schimbat domiciliul, fiind născut în localitatea de refugiu din părinți, care s-au refugiat anterior nașterii sale în această localitate. A mai susținut că, reclamantul nu a suferit persecuții din motive etnice, întrucât s-a născut pe un teritoriu aparținând statului român.

Recursul este nefondat. Potrivit prevederilor art. l din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile prezentei ordonanțe persoana, cetățean român, care în perioada regimurilor instaurate în perioada 6 septembrie 1940 - 6 martie 1945 a suferit persecuții etnice, aflându-se în una dintre cele 6 situații enumerate. Din interpretarea teleologică a prevederilor ordonanței, rezultă că, obiectul cât și scopul reglementării îl constituie acordarea unor drepturi compensatorii pentru prejudiciile suferite de persoanele persecutate de regimurile respective în perioada arătată, din motive etnice.

Având în vedere că, legiuitorul a urmărit ca de drepturile compensatorii prevăzute de Legea nr. 189/2000 să se bucure toate persoanele, cetățeni români, care au avut de suferit consecințele persecuțiilor exercitate din motive etnice, prin persoană persecutată trebuie înțeleasă atât persoana care a suferit persecuțiile respective în mod nemijlocit, cât și acelea care au îndurat persecuțiile în mod indirect, prin consecințele care s-au răsfrânt asupra lor. Acesta este cazul copiilor care, s-au născut în perioada în care părinții lor s-au refugiat ori au fost strămutați din motive etnice și au suportat astfel toate consecințele nefavorabile ce au decurs din această situație. Or, în cauză este necontestat că reclamantul care s-a născut ulterior datei la care părinții săi au fost nevoiți să se refugieze din localitatea de domiciliu, a suferit aceleași consecințe nefavorabile și prejudicii pe care le-a suferit familia sa, ca urmare a persecuțiilor etnice.

Cu această motivare, soluția instanței de fond este legală și temeinică, recursul urmând a fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de C.J.P.C., împotriva sentinței civile nr. 55 din 2 februarie 2007 a Curții de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 9 mai 2007.