ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 499/2007

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Cluj, reclamanta B.D. a solicitat obligarea pârâtei C.J.P.C. la emiterea decizie privind acordarea drepturilor de refugiată. Prin sentința civilă nr. 471 din 23 mai 2005, Tribunalul Cluj a declinat competența de soluționare a acțiunii în favoarea Curții de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ. Curtea de Apel Cluj, prin sentința civilă nr. 621 din 6 octombrie 2005, a respins ca inadmisibilă acțiunea reclamantei, motivat de faptul că reclamanta a solicitat stabilirea calității de refugiată, fără a se contesta însă o hotărâre a C.J.P.C., potrivit art. 7 din Legea nr. 189/2000.

Împotriva acestei soluții a formulat recurs B.D., iar prin decizia nr. 667 din 28 februarie 2006 a Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a decis casarea hotărârii cu trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe. Pentru a pronunța această hotărâre Curtea a reținut, în esență, că reclamanta a solicitat stabilirea calității de refugiată indicând că nemulțumirile sale vizează Hotărârea nr. 17173/2005 a C.J. P.C. În cadrul rejudecării, la termenul din 23 iunie 2006, reclamanta și-a precizat acțiunea în sensul că solicită anularea hotărârii nr. 17173 din 7 aprilie 2005, emisă de C.J.P.C., precum și obligarea pârâtei să-i recunoască calitatea de beneficiară a Legii nr. 189/2000, cu modificările și completările ulterioare.

În motivarea cererii reclamanta face trimitere la dovezile privind calitatea de refugiat a părinților săi și la certificatul său de naștere, potrivit căruia aceasta s-a născut pe perioada de refugiu a părinților săi. Prin sentința civilă nr. 324/2006 din 8 septembrie 2006 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, instanța a admis acțiunea formulata și a dispus anularea Hotărârii nr. 17.173 din 7 aprilie 2005. Totodată instanța a obligat pârâta să-i recunoască reclamantei calitatea de refugiat în perioada 25 februarie 1943 - 6 martie 1945 și să-i acorde drepturile bănești prevăzute de O.G.

nr. 105/1999 aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare, începând cu data de 1 aprilie 2005. Pentru a pronunța această hotărâre instanța a reținut că potrivit probatoriului administrat, reclamanta s-a născut în perioada în care părinții s-au aflat în refugiu, respectiv la 25 februarie 1943, în Brașov, iar pentru motive de echitate nu se justifică aplicarea unui tratament discriminatoriu minorilor, refugiați împreună cu părinții sau născuți în refugiu. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs C.J.P.C., criticând soluția pronunțată pentru netemeinicie și nelegalitate, susținând că din actele depuse in probațiune se retine faptul că reclamanta nu si-a schimbat domiciliul, fiind născuta in localitatea de refugiu, din părinți care s-au refugiat anterior nașterii in aceasta localitate, reclamanta neavând de suferit nici o alta persecuție etnica din cele prevăzute de lege.

Înalta Curte de Casație si Justiție, analizând motivele invocate în raport cu sentința atacată, materialul probator și dispozițiile legale incidente în cauză, constatată nefondat recursul declarat pentru considerentele ce urmează: Potrivit prevederilor art. l din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de dispozițiile acestui act normativ persoana, cetățean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 a suferit persecuții din motive etnice, aflându-se în una din situațiile prevăzute de articolul mai sus menționat. Este evident că legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi să beneficieze toate persoanele, cetățeni români, care au avut de suferit consecințele persecuțiilor exercitate din motive etnice, iar prin persoana persecutată trebuie înțeleasă atât persoana care a suferit acele persecuții în mod direct, cât și aceea asupra căreia s-au răsfrânt consecințele acelei persecuții.

Acesta este și cazul persoanelor care s-au născut în perioada în care părinții lor s-au refugiat sau au fost strămutați, ca urmare a unor persecuții din motive etnice și au suferit astfel toate consecințele nefavorabile care au decurs din aceasta situație.

O atare concluzie se desprinde din întreaga economie a actului normativ aplicabil, fiind echitabilă acordarea drepturilor în speță, date fiind condițiile vitrege în care aceste persoane s-au născut Din probatoriul administrat în cauză, în speță actele de stare civilă, Hotărârea nr. 15096 din 25 noiembrie 2004 emisa de C.J.P.C., din care rezultă că mamei reclamantei i s-a recunoscut calitatea de refugiat, Certificatul din 6 ianuarie 2005, din care rezultă că pe tabelul nominal de români refugiați din teritoriul cedat Ungariei, figura și tatăl reclamantei, pe nume V.A., rezultă că intimata reclamantă se încadrează în situația prevăzută de lege, fiind îndrituit să beneficieze de măsurile reparatorii, situație dovedită de acesta în conformitate cu prevederile art. 6 1 din O.G.

nr. 105/1999 și art. 4 din Normele pentru aplicarea prevederilor acestui act normativ, aprobate prin H.G. nr. 127/2002. Pentru considerentele arătate, se constată că instanța a pronunțat o hotărâre legală și temeinică, iar recursul fiind nefondat, urmează a fi respins ca atare. PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de C.J.P.C., împotriva sentinței civile nr. 324 din 8 septembrie 2006 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 26 ianuarie 2007.