ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 499/2007

Asupra

recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe

rolul Tribunalului Cluj, reclamanta

B.D. a solicitat

obligarea pârâtei C.J.P.C. la emiterea decizie privind acordarea drepturilor de

refugiată.

Prin sentința civilă nr. 471 din 23 mai 2005, Tribunalul

Cluj a declinat competența de soluționare a acțiunii în favoarea Curții de Apel

Cluj, secția comercială și de contencios administrativ.

Curtea de Apel Cluj, prin sentința civilă nr. 621 din 6

octombrie 2005, a respins ca inadmisibilă acțiunea reclamantei, motivat de

faptul că reclamanta a solicitat stabilirea calității de refugiată, fără a se

contesta

însă o hotărâre a C.J.P.C.,

potrivit art. 7 din Legea nr.

189/2000.

Împotriva

acestei soluții a formulat recurs B.D., iar prin decizia nr. 667 din 28

februarie 2006 a Înaltei Curți de Casație și Justiție

s-a

decis casarea hotărârii cu trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași

instanțe.

Pentru a pronunța această hotărâre Curtea a reținut, în

esență, că reclamanta a solicitat stabilirea calității de refugiată indicând că

nemulțumirile sale vizează Hotărârea nr. 17173/2005

a C.J.

P.C.

În cadrul

rejudecării, la termenul din 23 iunie 2006, reclamanta

și-a

precizat acțiunea în sensul că solicită anularea hotărârii nr. 17173 din 7

aprilie 2005, emisă de C.J.P.C., precum și obligarea pârâtei să-i recunoască

calitatea de beneficiară a Legii nr.

189/2000,

cu modificările și completările ulterioare.

În motivarea cererii reclamanta face

trimitere la dovezile privind calitatea de refugiat a părinților săi și la

certificatul său de naștere, potrivit căruia aceasta s-a născut pe perioada de

refugiu a părinților săi.

Prin sentința civilă nr. 324/2006 din 8

septembrie 2006 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ

și fiscal, instanța a admis acțiunea formulata și a dispus anularea Hotărârii nr.

17.173 din 7 aprilie 2005. Totodată instanța a obligat pârâta să-i recunoască

reclamantei calitatea de refugiat în perioada 25 februarie 1943 - 6 martie 1945

și să-i acorde drepturile bănești prevăzute de O.G. nr.

105/1999 aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare,

începând

cu data de 1 aprilie 2005.

Pentru a pronunța această hotărâre

instanța a reținut că potrivit probatoriului administrat, reclamanta s-a născut

în perioada în care părinții s-au aflat în refugiu, respectiv la 25 februarie 1943,

în Brașov, iar pentru motive de echitate nu se justifică aplicarea unui

tratament

discriminatoriu minorilor,

refugiați împreună cu părinții sau născuți în

refugiu.

Împotriva acestei hotărâri a declarat

recurs C.J.P.C., criticând soluția pronunțată pentru netemeinicie și nelegalitate,

susținând că din actele depuse in probațiune se retine faptul că reclamanta nu

si-a schimbat domiciliul, fiind născuta in

localitatea

de refugiu, din părinți care s-au refugiat anterior nașterii in

aceasta

localitate, reclamanta neavând de suferit nici o alta persecuție etnica din

cele prevăzute de lege.

Înalta Curte de Casație si Justiție, analizând motivele

invocate în raport cu sentința atacată, materialul probator și dispozițiile

legale incidente în cauză, constatată nefondat recursul declarat pentru

considerentele ce urmează:

Potrivit prevederilor art. l din O.G. nr. 105/1999,

aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de dispozițiile acestui act

normativ persoana, cetățean român, care în perioada regimurilor instaurate cu

începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 a suferit persecuții din motive etnice, aflându-se în una din situațiile prevăzute de articolul

mai sus menționat.

Este evident că legiuitorul a urmărit ca

de aceste drepturi să beneficieze toate persoanele, cetățeni români, care au

avut de suferit consecințele persecuțiilor exercitate din motive etnice, iar

prin

persoana persecutată trebuie înțeleasă

atât persoana care a suferit acele

persecuții în mod direct, cât și

aceea asupra căreia s-au răsfrânt consecințele acelei persecuții.

Acesta este și cazul persoanelor care

s-au născut în perioada în care părinții lor s-au refugiat sau au fost

strămutați, ca urmare a unor persecuții din motive etnice și au suferit astfel

toate consecințele nefavorabile care au decurs din aceasta situație. O atare

concluzie se desprinde din întreaga economie a actului normativ aplicabil,

fiind

echitabilă acordarea drepturilor în

speță, date fiind condițiile vitrege în

care aceste persoane s-au născut

Din probatoriul administrat în cauză, în

speță actele de stare civilă, Hotărârea nr. 15096 din 25 noiembrie 2004 emisa

de C.J.P.C., din care rezultă că mamei reclamantei i s-a recunoscut calitatea

de refugiat, Certificatul din 6 ianuarie 2005, din care rezultă că pe tabelul

nominal de români refugiați din teritoriul cedat Ungariei, figura și tatăl

reclamantei, pe nume V.A., rezultă că intimata reclamantă se încadrează în

situația prevăzută de lege, fiind îndrituit să beneficieze de măsurile

reparatorii, situație dovedită de acesta în conformitate cu prevederile art. 6

1

din O.G. nr. 105/1999 și art. 4 din Normele pentru aplicarea prevederilor

acestui act normativ, aprobate prin H.G. nr. 127/2002.

Pentru

considerentele arătate, se constată că instanța a pronunțat

o hotărâre legală și temeinică, iar

recursul fiind nefondat, urmează a fi

respins ca atare.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I

D E

Respinge

recursul declarat de C.J.P.C., împotriva sentinței civile nr. 324 din 8

septembrie 2006 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ

și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 26 ianuarie 2007.