ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1098/2007

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea în contencios administrativ înregistrată la data de 3 iulie 2006 la Curtea de Apel Cluj, reclamantul V.I. a solicitat în contradictoriu cu pârâta C.J.P.C., anularea Hotărârii nr. 19958 din 8 iunie 2006, emisă de pârâtă și obligarea acesteia la acordarea drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000, întrucât reclamantul s-a născut în perioada în care părinții săi se aflau în refugiu. Curtea de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 349 din 20 septembrie 2006 a admis acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul V.I. în contradictoriu cu pârâta C.J.P.C.

și în consecință a dispus anularea Hotărârii nr. 19958 din 8 iunie 2006 emisă de pârâtă. A obligat pârâta să-i recunoască reclamantului, calitatea de refugiat în perioada 20 februarie 1945 - 6 martie 1945 și să-i acorde drepturile bănești prevăzute de O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000 cu modificările ulterioare, începând cu data de 1 iunie 2006. În motivarea soluției s-a reținut că, beneficiază de prevederile art. 1 din Legea nr. 189/2000 și copiii minori ai persoanelor refugiate în înțelesul legii, născuți în refugiu, întrucât aceștia nu aveau posibilitatea stabilirii unui alt domiciliu, iar privațiunile impuse părinților aflați în refugiu i-au afectat implicit și pe copiii lor minori.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs în termen - pârâta C.J.P.C., criticând-o pentru nelegalitate, susținând în esență că, întrucât reclamantul nu era născut la data strămutării părinților săi, nu avea un domiciliu de unde să fi fost strămutat în altă localitate decât cea de domiciliu, așa cum prevede art. 1 lit. c) Legea nr. 189/2000. Examinând sentința atacată în raport cu motivul de recurs invocat, probele administrate în cauză, dispozițiile legale incidente pricinii, precum și potrivit art. 304 2 C. proc. civ., se constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente. Este necontestat faptul că, reclamantul V.I. născut la data de 20 februarie 1945 în localitatea Biniș, județul Caraș-Severin unde părinții săi V.I.

și L.E. se refugiaseră din localitatea Livada, județul Satu - Mare în localitatea Biniș, județul Caraș-Severin în anul 1940, ca urmare a persecuțiilor etnice exercitate după Dictatul de la Viena. Potrivit art. 1 din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile acestei ordonanțe, persoana - cetățean român care, în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 a suferit persecuții etnice aflându-se în una din situațiile enumerate în actul normativ. Din interpretarea teleologică a prevederilor ordonanței rezultă că, atât obiectul cât și scopul reglementării îl constituie acordarea unor drepturi compensatorii pentru prejudiciile suferite, persoanelor persecutate de regimurile respective, în perioada arătată, din motive etnice.

Având în vedere că, legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi să beneficieze toate persoanele - cetățeni români care au avut de suferit consecințele persecuțiilor exercitate din motive etnice, prin persoană persecutată trebuie înțeleasă atât persoana care a suferit acele persecuții în mod nemijlocit, cât și acelea care au suferit persecuțiile respective în mod indirect, prin consecințele care s-au răsfrânt asupra lor. Acesta este cazul copiilor care s-au născut în perioada în care părinții lor s-au refugiat sau au fost strămutați, ca urmare a unor persecuții din motive etnice și au suferit astfel, toate consecințele nefavorabile care au decurs din această situație. Or, în cauză este necontestat că, reclamantul care s-a născut ulterior datei la care părinții săi au fost nevoiți să se refugieze din localitatea de domiciliu, a suferit aceleași consecințe nefavorabile și prejudicii pe care le-a suferit familia sa, ca urmare a persecuțiilor etnice exercitate.

Că legiuitorul a urmărit să acorde drepturi compensatorii tuturor celor care au fost victime și/sau au avut de suferit ca urmare a persecuțiilor din motive etnice, rezultă și din împrejurarea că, astfel de drepturi au fost acordate prin art. 3 din O.G. nr. 105/2999 și soțului supraviețuitor. Deci, dacă legiuitorul a înțeles să acorde o indemnizație lunară soțului supraviețuitor, care nu a suferit persecuțiile și nici consecințele persecuțiilor din motive etnice, a fortiori trebuie să beneficieze de aceleași drepturi compensatorii, copilul care fiind născut în perioada refugiului a suferit în mod direct, toate consecințele nefavorabile care s-au răsfrânt asupra familiei sale, ca urmare a persecuțiilor etnice.

În consecință, soluția Instanței de Fond este legală și temeinică, recursul urmând să fie respins ca nefondat, în temeiul art. 312 1 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de C.J.P.C. împotriva sentinței civile nr. 349 din 20 septembrie 2006 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 februarie 2007.