ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1098/2007

Asupra recursului de față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea în contencios administrativ

înregistrată la data de 3 iulie 2006 la Curtea de Apel Cluj, reclamantul V.I. a solicitat în contradictoriu cu pârâta C.J.P.C., anularea Hotărârii nr.

19958 din 8 iunie 2006, emisă de pârâtă și obligarea acesteia la acordarea

drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000, întrucât reclamantul s-a născut în

perioada în care părinții săi se aflau în refugiu.

Curtea de

Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, prin

sentința civilă nr. 349 din 20 septembrie 2006 a admis acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul V.I. în contradictoriu cu

pârâta C.J.P.C. și în consecință a dispus anularea Hotărârii nr. 19958 din 8

iunie 2006 emisă de pârâtă. A obligat pârâta să-i recunoască reclamantului,

calitatea de refugiat în perioada 20 februarie 1945 - 6 martie 1945 și să-i

acorde drepturile bănești prevăzute de O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea

nr. 189/2000 cu modificările ulterioare, începând cu data de 1 iunie 2006.

În motivarea

soluției s-a reținut că, beneficiază de prevederile art. 1 din Legea nr.

189/2000 și copiii minori ai persoanelor refugiate în înțelesul legii, născuți

în refugiu, întrucât aceștia nu aveau posibilitatea stabilirii unui alt

domiciliu, iar privațiunile impuse părinților aflați în refugiu i-au afectat

implicit și pe copiii lor minori.

Împotriva

acestei hotărâri a declarat recurs în termen - pârâta C.J.P.C., criticând-o

pentru nelegalitate, susținând în esență că, întrucât reclamantul nu era născut

la data strămutării părinților săi, nu avea un domiciliu de unde să fi fost

strămutat în altă localitate decât cea de domiciliu, așa cum prevede art. 1

lit. c) Legea nr. 189/2000.

Examinând sentința

atacată în raport cu motivul de recurs invocat, probele administrate în cauză,

dispozițiile legale incidente pricinii, precum și potrivit art. 304

2

C. proc. civ., se constată că recursul este nefondat, pentru următoarele

considerente.

Este necontestat

faptul că, reclamantul V.I. născut la data de 20 februarie 1945 în localitatea

Biniș, județul Caraș-Severin unde părinții săi V.I. și L.E. se refugiaseră din

localitatea Livada, județul Satu - Mare în localitatea Biniș, județul

Caraș-Severin în anul 1940, ca urmare a persecuțiilor etnice exercitate după

Dictatul de la Viena.

Potrivit art. 1 din

O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile

acestei ordonanțe, persoana - cetățean român care, în perioada regimurilor

instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 a suferit persecuții etnice aflându-se în una din situațiile enumerate în actul normativ.

Din interpretarea

teleologică a prevederilor ordonanței rezultă că, atât obiectul cât și scopul

reglementării îl constituie acordarea unor drepturi compensatorii pentru

prejudiciile suferite, persoanelor persecutate de regimurile respective, în

perioada arătată, din motive etnice.

Având în

vedere că, legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi să beneficieze toate

persoanele - cetățeni români care au avut de suferit consecințele persecuțiilor

exercitate din motive etnice, prin persoană persecutată trebuie înțeleasă atât

persoana care a suferit acele persecuții în mod nemijlocit, cât și acelea care

au suferit persecuțiile respective în mod indirect, prin consecințele care s-au

răsfrânt asupra lor.

Acesta este cazul

copiilor care s-au născut în perioada în care părinții lor s-au refugiat sau au

fost strămutați, ca urmare a unor persecuții din motive etnice și au suferit

astfel, toate consecințele nefavorabile care au decurs din această situație.

Or, în cauză este

necontestat că, reclamantul care s-a născut ulterior datei la care părinții săi

au fost nevoiți să se refugieze din localitatea de domiciliu, a suferit

aceleași consecințe nefavorabile și prejudicii pe care le-a suferit familia sa,

ca urmare a persecuțiilor etnice exercitate.

Că legiuitorul a

urmărit să acorde drepturi compensatorii tuturor celor care au fost victime

și/sau au avut de suferit ca urmare a persecuțiilor din motive etnice, rezultă

și din împrejurarea că, astfel de drepturi au fost acordate prin art. 3 din

O.G. nr. 105/2999 și soțului supraviețuitor.

Deci, dacă

legiuitorul a înțeles să acorde o indemnizație lunară soțului supraviețuitor,

care nu a suferit persecuțiile și nici consecințele persecuțiilor din motive

etnice, a fortiori trebuie să beneficieze de aceleași drepturi compensatorii,

copilul care fiind născut în perioada refugiului a suferit în mod direct, toate

consecințele nefavorabile care s-au răsfrânt asupra familiei sale, ca urmare a

persecuțiilor etnice.

În consecință,

soluția Instanței de Fond este legală și temeinică, recursul urmând să fie

respins ca nefondat, în temeiul art. 312

1

C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge

recursul declarat de C.J.P.C. împotriva sentinței civile nr. 349 din 20

septembrie 2006 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, contencios

administrativ și fiscal, ca nefondat.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 21 februarie 2007.