ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1278/2007

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:

Prin acțiunea

înregistrată la 18 august 2006, reclamanta P.

L. a solicitat instanței anularea Hotărârii nr. 20036

din 27 iunie 2006 emisă de pârâta C.J.P.C. și

obligarea

pârâtei să-i acorde drepturile prevăzute de O.G. nr. 105/1999 aprobată prin

Legea nr. 189/2000, întrucât are calitatea de persoană

refugiată, în sensul actelor normative

menționate, fiind născută în

refugiu, la data de 14 iulie 1944.

Prin

sentința civilă nr. 390 din 9 octombrie 2006, Curtea de

Apel Cluj, secția comercială, contencios

administrativ și fiscal, a

admis

acțiunea în contencios administrativ formulată de

reclamanta P.L., a dispus anularea Hotărârii nr.

20036 din 27 iunie 2006 emisă de C.J.P.C. și a

obligat pârâta să-i recunoască reclamantei

calitatea de refugiat în

perioada 4

iulie 1944 - 06 martie 1945 și să-i acorde drepturile bănești prevăzute de O.G.

nr. 105/1999 aprobată prin Legea nr. 189/2000 cu

modificările ulterioare, începând cu data de 1 decembrie 2005.

Pentru a

hotărî astfel, instanța de fond a reținut că, în baza probelor administrate în

cauză, rezultă că reclamanta s-a născut în perioada în care părinții s-au aflat

în refugiu, iar mamei acesteia

C.V., pârâta i-a recunoscut calitatea de beneficiară a

prevederilor Legii nr. 189/2000, prin

Hotărârea nr. 5104 din 7 noiembrie 2002.

A mai reținut

instanța de fond că, în considerarea

dispozițiilor

art. 100 C. fam. și art. 14 alin. (1) din Decretul nr. 3/1945,

pentru

reclamanta minoră era exclus al domiciliu decât cel al

părinților săi, iar dispozițiile legale aplicabile în materie nu prevăd

în mod imperativ înlăturarea

persoanelor născute în refugiu de la

acordarea drepturilor bănești.

Împotriva

acestei sentințe a declarat recurs pârâta C.

J.P.C.,

criticând-o pentru nelegalitate, arătând că

instanța de fond a interpretat în mod greșit dispozițiile legale și

probatoriul administrat în cauză. Se susține în

esență că reclamanta

nu era născută

la momentul refugiului părinților săi, astfel încât aceasta nu și-a schimbat

domiciliu în altă localitate din cauza

persecuțiilor

etnice, astfel încât nu îndeplinește condițiile prevăzute

de O.G. nr.

105/1999 aprobată prin Legea nr. 189/2000.

Recursul

este nefondat.

Examinând sentința atacată în raport cu actele și lucrările

dosarului, cu criticile formulate de

recurentă, precum și cu

dispozițiile legale

incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 304

1

C. proc. civ.

, Curtea constată că recursul este nefondat, după cum se va arăta

în continuare.

Potrivit art.

1 lit. c) din O.G. nr. 105/1999,

privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate

de către

regimurile

instaurate în România cu începere de la 6 septembrie

1940 până la 6 martie 1945 din

motive etnice, cu modificările și

completările

ulterioare, de prevederile acestui act normativ beneficiază persoana, cetățean

român, care, în perioada sus

menționată, a

avut de suferit persecuții etnice, în sensul că a fost

refugiată, expulzată sau strămutată în altă

localitate.

Din

conținutul textului de lege menționat, rezultă că

drepturile compensatorii se acordă tuturor celor care, din motive

etnice, au suferit persecuții în perioada precizată, fără a se face

distincție

între persoanele care au fost efectiv strămutate ori

expulzate în altă localitate și cele care au fost nevoite să trăiască

în

refugiu. Așadar, legiuitorul a

urmărit ca de aceste drepturi să se

bucure

toate persoanele, cetățeni români, care au avut de suferit

consecințele persecuțiilor exercitate din motive

etnice, în această categorie intrând, în mod implicit, și copiii născuți în perioada

refugiului, aceștia împărtășind aceeași situație cu cea a părinților

refugiați,

al căror statut l-au dobândit.

În

cauză, este necontestat și rezultă din dovezile administrate

că reclamanta s-a născut

la data de 14 iulie 1944, în localitatea

Nucșoara de Jos, județul Prahova, după ce, în

septembrie 1940 - în

urma

Dictatului de la Viena, părinții săi naturali, C.L. și C.V. se refugiaseră din

localitatea de domiciliu, aflată în județul Cluj Napoca, ocupat de regimul

hortyst.

Fiind născută în perioada refugiului părinților săi,

intimata-reclamantă a împărtășit situația părinților refugiați, suportând

consecințele morale și

materiale ale refugiului care, începând cu

data nașterii sale, s-au

răsfrânt și asupra sa, situație față de care, în

mod corect a procedat instanța

de fond obligând-o pe pârâtă să-i

recunoască reclamantei calitatea de beneficiar al

prevederilor Legii nr. 189/2000 și, în consecință, să-i acorde acesteia

drepturile ce i se

cuvin.

Pentru considerentele

arătate, recursul va fi respins ca

nefondat,

menținându-se sentința criticată, ca fiind temeinică și

legală.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâta C.J.P.C.

împotriva sentinței civile nr. 390 din 9 octombrie 2006 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 28

februarie 2007.