ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1278/2007

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la 18 august 2006, reclamanta P. L. a solicitat instanței anularea Hotărârii nr. 20036 din 27 iunie 2006 emisă de pârâta C.J.P.C. și obligarea pârâtei să-i acorde drepturile prevăzute de O.G. nr. 105/1999 aprobată prin Legea nr. 189/2000, întrucât are calitatea de persoană refugiată, în sensul actelor normative menționate, fiind născută în refugiu, la data de 14 iulie 1944. Prin sentința civilă nr. 390 din 9 octombrie 2006, Curtea de Apel Cluj, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta P.L., a dispus anularea Hotărârii nr. 20036 din 27 iunie 2006 emisă de C.J.P.C.

și a obligat pârâta să-i recunoască reclamantei calitatea de refugiat în perioada 4 iulie 1944 - 06 martie 1945 și să-i acorde drepturile bănești prevăzute de O.G. nr. 105/1999 aprobată prin Legea nr. 189/2000 cu modificările ulterioare, începând cu data de 1 decembrie 2005. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că, în baza probelor administrate în cauză, rezultă că reclamanta s-a născut în perioada în care părinții s-au aflat în refugiu, iar mamei acesteia C.V., pârâta i-a recunoscut calitatea de beneficiară a prevederilor Legii nr. 189/2000, prin Hotărârea nr. 5104 din 7 noiembrie 2002. A mai reținut instanța de fond că, în considerarea dispozițiilor art. 100 C. fam. și art. 14 alin. (1) din Decretul nr. 3/1945, pentru reclamanta minoră era exclus al domiciliu decât cel al părinților săi, iar dispozițiile legale aplicabile în materie nu prevăd în mod imperativ înlăturarea persoanelor născute în refugiu de la acordarea drepturilor bănești.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta C. J.P.C., criticând-o pentru nelegalitate, arătând că instanța de fond a interpretat în mod greșit dispozițiile legale și probatoriul administrat în cauză. Se susține în esență că reclamanta nu era născută la momentul refugiului părinților săi, astfel încât aceasta nu și-a schimbat domiciliu în altă localitate din cauza persecuțiilor etnice, astfel încât nu îndeplinește condițiile prevăzute de O.G. nr. 105/1999 aprobată prin Legea nr. 189/2000. Recursul este nefondat. Examinând sentința atacată în raport cu actele și lucrările dosarului, cu criticile formulate de recurentă, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 304 1 C. proc.

civ. , Curtea constată că recursul este nefondat, după cum se va arăta în continuare. Potrivit art. 1 lit. c) din O.G. nr. 105/1999, privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate de către regimurile instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 din motive etnice, cu modificările și completările ulterioare, de prevederile acestui act normativ beneficiază persoana, cetățean român, care, în perioada sus menționată, a avut de suferit persecuții etnice, în sensul că a fost refugiată, expulzată sau strămutată în altă localitate. Din conținutul textului de lege menționat, rezultă că drepturile compensatorii se acordă tuturor celor care, din motive etnice, au suferit persecuții în perioada precizată, fără a se face distincție între persoanele care au fost efectiv strămutate ori expulzate în altă localitate și cele care au fost nevoite să trăiască în refugiu.

Așadar, legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi să se bucure toate persoanele, cetățeni români, care au avut de suferit consecințele persecuțiilor exercitate din motive etnice, în această categorie intrând, în mod implicit, și copiii născuți în perioada refugiului, aceștia împărtășind aceeași situație cu cea a părinților refugiați, al căror statut l-au dobândit. În cauză, este necontestat și rezultă din dovezile administrate că reclamanta s-a născut la data de 14 iulie 1944, în localitatea Nucșoara de Jos, județul Prahova, după ce, în septembrie 1940 - în urma Dictatului de la Viena, părinții săi naturali, C.L. și C.V. se refugiaseră din localitatea de domiciliu, aflată în județul Cluj Napoca, ocupat de regimul hortyst.

Fiind născută în perioada refugiului părinților săi, intimata-reclamantă a împărtășit situația părinților refugiați, suportând consecințele morale și materiale ale refugiului care, începând cu data nașterii sale, s-au răsfrânt și asupra sa, situație față de care, în mod corect a procedat instanța de fond obligând-o pe pârâtă să-i recunoască reclamantei calitatea de beneficiar al prevederilor Legii nr. 189/2000 și, în consecință, să-i acorde acesteia drepturile ce i se cuvin. Pentru considerentele arătate, recursul va fi respins ca nefondat, menținându-se sentința criticată, ca fiind temeinică și legală. PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de pârâta C.J.P.C. împotriva sentinței civile nr. 390 din 9 octombrie 2006 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 28 februarie 2007.