ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 786/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată

pe calea contenciosului administrativ, reclamanta B.R. a solicitat anularea

hotărârii nr. 13650 din 12 martie 2003, emisă de Casa Județeană de Pensii Cluj

și obligarea pârâtei să-i acorde drepturile prevăzute de O.G. nr. 105/1999,

aprobată prin Legea nr. 189/2000, întrucât are calitatea de persoană refugiată,

în sensul actelor normative menționate, fiind născută în refugiu, la data de 3

mai 1943.

Curtea de Apel Cluj, secția

comercială și de contencios administrativ, prin sentința nr. 583 din 28 aprilie

2004, a admis acțiunea formulată de reclamanta B.R., a dispus anularea

hotărârii nr. 13650 din 12 martie 2004 și a obligat pârâta să-i recunoască

reclamantei, calitatea de persoană refugiată în perioada 3 mai 1943 - 6 martie

1945 și să-i acorde drepturile bănești prevăzute de O.G. nr. 105/1999, aprobată

prin Legea nr. 189/2000, începând cu 2 decembrie 2003.

Pentru a hotărî astfel,

prima instanța a reținut că reclamanta s-a născut în refugiul părinților și având

în vedere că s-a dovedit calitatea de refugiați a părinților, beneficiază de

aceleași drepturi, și copilul minor.

Iar în considerarea art. 100

C. fam. și art. 14 alin. (1) din Decretul nr. 31/1954, s-a reținut că pentru

reclamanta minoră era exclus alt domiciliu, decât al părinților săi și ținând

cont și de contextul general în care cetățenii români au suferit prejudicii,

prin refugiere, s-a apreciat că pentru motive de echitate nu s-ar justifica

aplicarea unui tratament discriminatoriu, minorilor refugiați împreună cu

părinții sau născuți în refugiu, statul având îndatorirea de protecție și

sprijin în mod egal, pentru toți cetățenii săi.

Împotriva acestei hotărâri a

declarat recurs, pârâta Casa Județeană de Pensii Cluj, criticând-o pentru

nelegalitate și netemeinicie.

Recurenta a susținut în

esență că Legea nr. 189/2000 (art. 1) și H.G. nr. 127/2002, prevăd în mod

expres și limitativ, categoriile de persoane care beneficiază de aceste

drepturi, iar reclamanta nu se enumeră printre ele.

Reclamanta B.R. s-a născut

la data de 3 mai 1943, în localitatea Sibiu, din părinți care s-au refugiat anterior

nașterii, în această localitate care aparținea jurisdicției statului român.

Recursul este nefondat,

pentru următoarele considerente:

Potrivit prevederilor art. 1

din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de

prevederile prezentei ordonanțe, persoana, cetățean român, care în perioada

regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie

1945, a suferit persecuții etnice, aflându-se în una dintre cele 6 situații

enumerate.

Din interpretarea

teleologică a prevederilor ordonanței, rezultă că atât obiectul, cât și scopul

reglementării îl constituie acordarea unor drepturi compensatorii pentru prejudiciile

suferite de persoanele persecutate de regimurile respective, în perioada

arătată, din motive etnice.

Având în vedere că

legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi compensatorii să se bucure toate

persoanele, cetățeni români, care au avut de suferit consecințele persecuțiilor

exercitate din motive etnice, prin persoană persecutată trebuie înțeleasă atât persoana

care a suferit acele persecuții în mod nemijlocit, cât și acelea care au

suferit persecuțiile respective în mod indirect, prin consecințele care s-au

răsfrânt nemijlocit asupra lor.

Acesta este cazul copiilor

care s-au născut în perioada în care părinții lor s-au refugiat sau au fost

strămutați, ca urmare a unor persecuții din motive etnice și au suferit, astfel,

toate consecințele nefavorabile ce au decurs din această situație.

Or, în cauză este

necontestat că reclamanta, care s-a născut ulterior datei la care părinții săi

au fost nevoiți să se refugieze din localitatea de domiciliu, a suferit

aceleași consecințe nefavorabile și prejudicii pe care le-a suferit familia sa,

ca urmare a persecuțiilor etnice exercitate.

Că legiuitorul a urmărit să

acorde drepturi compensatorii, tuturor celor care au fost victimele și/sau au

avut de suferit ca urmare a persecuțiilor din motive etnice, rezultă și din împrejurarea

că astfel de drepturi au fost acordate prin art. 3 din O.G. nr. 105/1999, și

soțului supraviețuitor.

Deci, dacă legiuitorul a

înțeles să acorde o indemnizație lunară, soțului supraviețuitor, care nu a

suferit persecuțiile și nici consecințele persecuțiilor din motive etnice, a

fortiori trebuie să beneficieze de aceleași drepturi compensatorii, copilul

care, fiind născut în perioada refugiului, a suferit în mod direct toate

consecințele nefavorabile care s-au răsfrânt asupra familiei sale, ca urmare a

persecuțiilor etnice.

Ca atare, instanța de fond a

reținut corect situația de fapt și a interpretat judicios dispozițiile legale

aplicabile. Pe cale de consecință, recursul declarat de pârâtă este nefondat și

va fi respins ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de Casa Județeană de Pensii Cluj împotriva sentinței civile nr. 583 din 28

aprilie 2004, a Curții de Apel Cluj, secția comercială și de contencios

administrativ, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 10 februarie 2005.