ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 787/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată

la 25 martie 2004, reclamantul C.A. a solicitat instanței, anularea hotărârii nr.

13214 din 1 martie 2004, emisă de Casa Județeană de Pensii Cluj, și obligarea

pârâtei să-i acorde drepturile prevăzute de O.G. nr. 105/1999, aprobată prin

Legea nr. 189/2000, întrucât are calitatea de persoană refugiată, în sensul

actelor normative menționate.

Curtea de Apel Cluj, secția

comercială și de contencios administrativ, prin sentința nr. 585 din 28 aprilie

2004, a admis acțiunea formulată de C.A., a dispus anularea hotărârii nr. 13214

din 1 martie 2004 și a obligat pârâta să recunoască reclamantului, calitatea de

persoană refugiată, în perioada 15 martie 1944 - 6 martie 1945 și să-i acorde

drepturile bănești prevăzute de O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000,

cu modificările ulterioare, începând cu 1 ianuarie 2004.

Pentru a hotărî astfel,

prima instanță a reținut că reclamantul era minor la data refugiului părinților

și având în vedere că s-a dovedit calitatea de refugiați a părinților,

beneficiază de aceleași drepturi, și copilul acestora.

Iar în considerarea art. 100

C. fam. și art. 14 alin. (1) din Decretul nr. 31/1954, s-a reținut că pentru

reclamantul minor era exclus alt domiciliu, decât al părinților săi și ținând cont

și de contextul general în care cetățenii români au suferit prejudicii, prin

refugiere, s-a apreciat ca pentru motive de echitate nu s-ar justifica

aplicarea unui tratament discriminatoriu, minorilor refugiați împreună cu

părinții, în refugiu, statul având îndatorirea de protecție și sprijin în mod egal,

pentru cetățenii săi.

Împotriva acestei hotărâri a

declarat recurs, pârâta Casa Județeană de Pensii Cluj, criticând-o pentru netemeinicie

și nelegalitate.

Recurenta a susținut în

esență că situația reclamantului nu face obiectul Legii nr. 189/2000, întrucât localitatea

Caianu se afla sub jurisdicția statului român, așa cum rezultă din lista eliberată

de Arhivele Naționale - Regiunea Cluj; drept urmare, schimbul de domiciliu nu a

fost urmare a persecuției etnice, condiție esențială pentru obținerea

drepturilor prevăzute de această lege.

Recursul este fondat, pentru

următoarele considerente.

Potrivit dispozițiilor art. 129

alin. (5) C. proc. civ., „judecătorii au îndatorirea să stăruie prin toate

mijloacele legale pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului în

cauză, pe baza stabilirii faptelor și prin aplicarea corectă a legii, în scopul

pronunțării unei hotărâri temeinice și legale. Ei vor putea ordona

administrarea probelor pe care le consideră necesare, chiar dacă părțile se împotrivesc.

Totodată, dispozițiile art. 261

alin. (5) C. proc. civ., precizează că hotărârea trebuie să cuprindă inclusiv

motivele pentru care s-au înlăturat cererile părților.

În cauză instanța de fond a admis

acțiunea, fără să verifice susținerile intimatei, formulate prin întâmpinarea

depusă la dosarul cauzei, în sensul că localitatea de unde s-a refugiat familia

reclamantului, aparținea teritoriului românesc.

Cu toate că intimatul a

invocat în sprijinul susținerilor sale, lista eliberată de Arhivele Naționale -

Regiunea Cluj, acest înscris nu a fost depus la dosarul cauzei, iar prima

instanță, nu a ordonat administrarea acestei probe.

Se constată, deci, că prima

instanță a pronunțat o hotărâre nelegală și netemeinică, pe baza unor probe

insuficiente, motiv pentru care se impune casarea hotărârii atacate și

trimiterea cauzei, spre rejudecare, pentru suplimentarea probatorului în sensul

arătat.

Instanța va avea în vedere

să stabilească dacă motivele refugiului reclamantului și a familiei sale, în

perioada 15 martie 1944 - 6 martie 1945, au fost datorate etniei române, pentru

a verifica incidența Legii 189/2000, asupra situației acesteia.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

Casa Județeană de Pensii Cluj împotriva sentinței civile nr. 585 din 28 aprilie

2004, a Curții de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ.

Casează hotărârea atacată și

trimite cauza, spre rejudecare, aceleiași instanțe.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 10 februarie 2005.