ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 787/2005
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 787/2005 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2005)
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la 25 martie 2004, reclamantul C.A. a solicitat instanței, anularea hotărârii nr. 13214 din 1 martie 2004, emisă de Casa Județeană de Pensii Cluj, și obligarea pârâtei să-i acorde drepturile prevăzute de O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, întrucât are calitatea de persoană refugiată, în sensul actelor normative menționate. Curtea de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința nr. 585 din 28 aprilie 2004, a admis acțiunea formulată de C.A., a dispus anularea hotărârii nr. 13214 din 1 martie 2004 și a obligat pârâta să recunoască reclamantului, calitatea de persoană refugiată, în perioada 15 martie 1944 - 6 martie 1945 și să-i acorde drepturile bănești prevăzute de O.G.
nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare, începând cu 1 ianuarie 2004. Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că reclamantul era minor la data refugiului părinților și având în vedere că s-a dovedit calitatea de refugiați a părinților, beneficiază de aceleași drepturi, și copilul acestora. Iar în considerarea art. 100 C. fam. și art. 14 alin. (1) din Decretul nr. 31/1954, s-a reținut că pentru reclamantul minor era exclus alt domiciliu, decât al părinților săi și ținând cont și de contextul general în care cetățenii români au suferit prejudicii, prin refugiere, s-a apreciat ca pentru motive de echitate nu s-ar justifica aplicarea unui tratament discriminatoriu, minorilor refugiați împreună cu părinții, în refugiu, statul având îndatorirea de protecție și sprijin în mod egal, pentru cetățenii săi.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, pârâta Casa Județeană de Pensii Cluj, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate. Recurenta a susținut în esență că situația reclamantului nu face obiectul Legii nr. 189/2000, întrucât localitatea Caianu se afla sub jurisdicția statului român, așa cum rezultă din lista eliberată de Arhivele Naționale - Regiunea Cluj; drept urmare, schimbul de domiciliu nu a fost urmare a persecuției etnice, condiție esențială pentru obținerea drepturilor prevăzute de această lege. Recursul este fondat, pentru următoarele considerente. Potrivit dispozițiilor art. 129 alin. (5) C. proc. civ., „judecătorii au îndatorirea să stăruie prin toate mijloacele legale pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor și prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunțării unei hotărâri temeinice și legale.
Ei vor putea ordona administrarea probelor pe care le consideră necesare, chiar dacă părțile se împotrivesc. Totodată, dispozițiile art. 261 alin. (5) C. proc. civ., precizează că hotărârea trebuie să cuprindă inclusiv motivele pentru care s-au înlăturat cererile părților. În cauză instanța de fond a admis acțiunea, fără să verifice susținerile intimatei, formulate prin întâmpinarea depusă la dosarul cauzei, în sensul că localitatea de unde s-a refugiat familia reclamantului, aparținea teritoriului românesc. Cu toate că intimatul a invocat în sprijinul susținerilor sale, lista eliberată de Arhivele Naționale - Regiunea Cluj, acest înscris nu a fost depus la dosarul cauzei, iar prima instanță, nu a ordonat administrarea acestei probe.
Se constată, deci, că prima instanță a pronunțat o hotărâre nelegală și netemeinică, pe baza unor probe insuficiente, motiv pentru care se impune casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei, spre rejudecare, pentru suplimentarea probatorului în sensul arătat. Instanța va avea în vedere să stabilească dacă motivele refugiului reclamantului și a familiei sale, în perioada 15 martie 1944 - 6 martie 1945, au fost datorate etniei române, pentru a verifica incidența Legii 189/2000, asupra situației acesteia.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E Admite recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Cluj împotriva sentinței civile nr. 585 din 28 aprilie 2004, a Curții de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ. Casează hotărârea atacată și trimite cauza, spre rejudecare, aceleiași instanțe. Pronunțată în ședință publică, astăzi 10 februarie 2005.
Grupate prin similitudine semantică
Caută în toată jurisprudența, nu doar în această hotărâre.
Contul gratuit ridică limita la 40 de căutări pe zi, deschide căutarea semantică în română, rusă și engleză și 3 întrebări zilnice către asistentul AI. Fără card.