ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 785/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe calea

contenciosului administrativ, reclamantul I.Z. a solicitat anularea hotărârii nr.

13205 din 1 martie 2004, emisă de Casa Județeană de Pensii Cluj și obligarea acestei

autorități să-i acorde drepturile prevăzute de O.G. nr. 105/1999, aprobată prin

Legea nr. 189/2000, întrucât are calitatea de persoană refugiată, în sensul

actelor normative menționate, fiind născut în refugiu, la data de 14 noiembrie

1943.

Curtea de Apel Cluj, secția

comercială și de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 589 din 28

aprilie 2004, a admis acțiunea formulată de I.Z., a anulat hotărârea nr. 13205

din 1 martie 2004, emisă de Casa Județeană de Pensii Cluj, obligând-o să

recunoască reclamantului, calitatea de persoană refugiată, în perioada 14

noiembrie 1943 - 6 martie 1945 și să-i acorde drepturile bănești prevăzute de

O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare,

începând cu 1 ianuarie 2004.

Pentru a hotărî astfel, prima

instanță a reținut că reclamantul s-a născut în timpul refugiului părinților și

având în vedere că s-a dovedit calitatea de refugiat a părinților, beneficiază

de aceleași drepturi, și copilul minor.

Iar în considerarea dispozițiilor art.

100 C. fam. și a dispozițiilor art. 14 alin. (1) din Decretul nr. 31/1954, s-a

reținut că pentru reclamantul minor era exclus alt domiciliu, decât cel al

părinților săi și ținând cont și de contextul general în care cetățenii români

au suferit prejudicii prin refugiere, s-a apreciat că pentru motive de echitate

nu s-ar justifica aplicarea unui tratament discriminatoriu, minorilor refugiați

împreună cu părinții sau născuți în refugiu, statul având îndatorirea de

protecție și sprijin în mod egal pentru toți cetățenii săi.

Împotriva acestei hotărâri a

declarat recurs, pârâta Casa Județeană de Pensii Cluj, criticând-o pentru

nelegalitate și netemeinicie.

Recurenta a susținut în esență că Legea

nr. 189/2000 (art. 1) și H.G. nr. 127/2002, prevăd în mod expres și limitativ,

categoriile de persoane care beneficiază de aceste drepturi, iar reclamantul nu

se enumeră printre ele.

Recurentul I.Z. s-a născut la data

de 14 noiembrie 1943, în localitatea Saravale, județul Timiș, din părinți care s-au

refugiat anterior nașterii în această localitate.

Curtea, analizând actele și

lucrările dosarului, constată că recursul este nefondat pentru următoarele

considerente:

Potrivit prevederilor art. 1 din

O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile

prezentei ordonanțe, persoana, cetățean român, care în perioada regimurilor

instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a

suferit persecuții etnice, aflându-se în una dintre cele 6 situații enumerate.

Din interpretarea teleologică a

prevederilor ordonanței, rezultă că atât obiectul, cât și scopul reglementării

îl constituie acordarea unor drepturi compensatorii pentru prejudiciile

suferite de persoanele persecutate de regimurile respective, în perioada

arătată, din motive etnice.

Având în vedere că legiuitorul a

urmărit ca de aceste drepturi compensatorii să se bucure toate persoanele,

cetățeni români, care au avut de suferit consecințele persecuțiilor exercitate

din motive etnice, prin persoană persecutată trebuie înțeleasă atât persoana

care a suferit acele persecuții în mod nemijlocit, cât și acelea care au

suferit persecuțiile respective în mod indirect, prin consecințele care s-au

răsfrânt nemijlocit asupra lor.

Acesta este cazul copiilor care s-au

născut în perioada în care părinții lor s-au refugiat sau au fost strămutați,

ca urmare a unor persecuții din motive etnice și au suferit, astfel, toate

consecințele nefavorabile ce au decurs din această situație.

Or, în cauză este necontestat că

reclamantul, care s-a născut ulterior datei la care părinții săi au fost

nevoiți să se refugieze din localitatea de domiciliu, a suferit aceleași

consecințe nefavorabile și prejudicii pe care le-a suferit familia sa, ca

urmare a persecuțiilor etnice exercitate.

Că legiuitorul a urmărit să acorde

drepturi compensatorii, tuturor celor care au fost victimele și/sau au avut de

suferit ca urmare a persecuțiilor din motive etnice, rezultă și din împrejurarea

că astfel de drepturi au fost acordate prin art. 3 din O.G. nr. 105/1999, și

soțului supraviețuitor.

Deci, dacă legiuitorul a înțeles să

acorde o indemnizație lunară, soțului supraviețuitor, care nu a suferit

persecuțiile și nici consecințele persecuțiilor din motive etnice, a fortiori

trebuie să beneficieze de aceleași drepturi compensatorii, copilul care, fiind

născut în perioada refugiului, a suferit în mod direct toate consecințele

nefavorabile care s-au răsfrânt asupra familiei sale, ca urmare a persecuțiilor

etnice.

Ca atare, instanța de fond a reținut

corect situația de fapt și a interpretat judicios dispozițiile legale

aplicabile. Pe cale de consecință, recursul declarat de pârâtă este nefondat și

va fi respins ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Casa

Județeană de Pensii Cluj împotriva sentinței civile nr. 589 din 28 aprilie 2004,

a Curții de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ, ca

nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 10 februarie 2005.