ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 790/2005
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 790/2005 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2005)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor
din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe
calea contenciosului administrativ, reclamanta S.I. a solicitat anularea hotărârii
nr. 11446 din 15 octombrie 2003, emisă de Casa Județeană de Pensii Cluj și
obligarea pârâtei să-i acorde drepturile prevăzute de O.G. nr. 105/1999,
aprobată prin Legea nr. 189/2000, întrucât are calitatea de persoană refugiată,
în sensul actelor normative menționate, fiind născută în refugiu, la data de 17
ianuarie 1943.
Curtea de Apel Cluj, secția
comercială și de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 273 din 19
februarie 2004, a admis acțiunea formulată de S.I., a anulat hotărârea nr. 11446
din 15 octombrie 2003, emisă de pârâtă.
A obligat pârâta să
recunoască reclamantei, calitatea de persoană refugiată, în perioada 17
ianuarie 1943 - 6 martie 1945 și să-i acorde drepturile bănești prevăzute de
O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, începând cu 1 septembrie
2002.
Pentru a hotărî astfel,
prima instanță a reținut că în considerarea dispozițiilor art. 100 C. fam. și a
art. 14 alin. (1) din Decretul nr. 31/1954, pentru reclamanta minoră era exclus
alt domiciliu, decât cel al părinților săi.
Ținând cont și de contextul
general în care cetățenii români au suferit prejudicii, prin refugiere,
instanța apreciază că pentru motive de echitate nu se justifică aplicarea unui
tratament discriminatoriu, minorilor, refugiați împreună cu părinții sau
născuți în refugiu, statul având îndatorirea de protecție și sprijin în mod
egal, a tuturor cetățenilor săi.
Împotriva acestei hotărâri a
declarat recurs, pârâta Casa Județeană de Pensii Cluj, criticând-o pentru
nelegalitate și netemeinicie.
Recurenta a susținut în
esență că soluția instanței de fond este greșită, întrucât Legea nr. 189/2000 (art.
1) și H.G. nr. 127/2002 (art. 1 și 2), prevăd în mod expres și limitativ,
categoriile de persoane care beneficiază de aceste drepturi.
Or, intimata s-a născut în
localitatea refugiului părinților săi, Rahau, județul Alba
Recursul este nefondat,
pentru următoarele considerente:
Potrivit prevederilor art. 1
din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de
prevederile prezentei ordonanțe, persoana, cetățean român, care în perioada
regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie
1945, a suferit persecuții etnice, aflându-se în una dintre cele 6 situații
enumerate.
Din interpretarea
teleologică a prevederilor ordonanței, rezultă că atât obiectul, cât și scopul
reglementării îl constituie acordarea unor drepturi compensatorii pentru
prejudiciile suferite de persoanele persecutate de regimurile respective, în
perioada arătată, din motive etnice.
Având în vedere că
legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi compensatorii să se bucure toate
persoanele, cetățeni români, care au avut de suferit consecințele persecuțiilor
exercitate din motive etnice, prin persoană persecutată trebuie înțeleasă atât persoana
care a suferit acele persecuții în mod nemijlocit, cât și acelea care au
suferit persecuțiile respective în mod indirect, prin consecințele care s-au
răsfrânt nemijlocit asupra lor.
Acesta este cazul copiilor
care s-au născut în perioada în care părinții lor s-au refugiat sau au fost
strămutați, ca urmare a unor persecuții din motive etnice și au suferit, astfel,
toate consecințele nefavorabile ce au decurs din această situație.
Or, în cauză este
necontestat că reclamanta, care s-a născut ulterior datei la care părinții săi
au fost nevoiți să se refugieze din localitatea de domiciliu, a suferit
aceleași consecințe nefavorabile și prejudicii pe care le-a suferit familia sa,
ca urmare a persecuțiilor etnice exercitate.
Ca atare, instanța de fond a
reținut corect situația de fapt și a interpretat judicios dispozițiile legale
aplicabile. Pe cale de consecință, recursul declarat de pârâtă este nefondat și
va fi respins ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat
de Casa Județeană de Pensii Cluj împotriva sentinței civile nr. 273 din 19
februarie 2004, a Curții de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ,
ca nefondat.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 10 februarie 2005.