ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1556/2004

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea în contencios

administrativ, reclamanta S.M. a solicitat în contradictoriu cu pârâta Casa

Județeană de Pensii Cluj, anularea hotărârii nr. 10699 din 13 iunie 2003, emisă

de pârâtă și obligarea acesteia să-i acorde drepturile prevăzute de O.G. nr. 105/1999,

aprobată prin Legea nr. 189/2000.

Motivându-și cererea, reclamanta a

arătat că are calitatea de persoană refugiată, în sensul actelor normative

menționate, fiind născută în timpul refugiului părinților săi.

Curtea de Apel Cluj, secția comercială

și de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 1013 din 10 septembrie

2003, a admis acțiunea, a anulat hotărârea contestată și a obligat pârâta să-i

recunoască reclamantei, calitatea de refugiată în perioada 18 iulie 1943 – 6

martie 1945 și să-i acorde drepturile bănești prevăzute de O.G. nr. 105/1999,

aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare, începând cu data

de 1 iunie 2003.

Pentru a hotărî astfel, prima

instanță a reținut că, dovedindu-se situația de refugiați a părinților

reclamantei, aceasta fiind minoră, a avut aceeași situație, fiind exclusă

manifestarea de voință la vârsta respectivă, în sensul alegerii unui alt

domiciliu.

S-a mai reținut că dispozițiile

legale aplicabile persoanelor strămutate, nu prevăd înlăturarea persoanelor

născute în refugiu, de la acordarea drepturilor bănești și că din motive de

echitate, nu se justifică aplicarea unui tratament discriminatoriu, acestei

categorii de persoane.

Împotriva sentinței a declarat

recurs, în termen legal, pârâta Casa Județeană de Pensii Cluj, solicitând

modificarea acestei hotărâri, în sensul respingerii acțiunii reclamantei, ca

nefondată, cu consecința menținerii actului administrativ contestat.

Recurenta a susținut, în esență, că,

fiind născută în localitatea unde s-au refugiat părinții săi, reclamanta nu

și-a schimbat domiciliul și nu a suferit persecuții din motive etnice.

Că, printre categoriile, expres și

limitativ prevăzute de lege, ca beneficiare ale drepturilor compensatorii, nu

figurează și cea a persoanelor născute în refugiu, instanța fondului neputând

adăuga la lege.

Criticile formulate sunt

neîntemeiate.

Este necontestat că reclamanta s-a

născut la data de 18 iulie 1943, în localitatea Suatu, județul Cluj, unde

părinții săi s-au refugiat din localitatea de domiciliu - localitatea Jucu,

județul Cluj, ca urmare a persecuțiilor exercitate din motive etnice în

Ardealul de Nord, după data de 6 septembrie 1940.

Potrivit art. 1 din O.G. nr. 105/1999,

aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile acestui act

normativ, persoana, cetățean român, care în perioada 6 septembrie 1940 – 6

martie 1945 a suferit persecuții etnice, aflându-se în una dintre cele 6

situații enumerate.

Din interpretarea teleologică a

prevederilor ordonanței, rezultă că atât obiectul, cât și scopul reglementării

îl constituie acordarea unor drepturi compensatorii pentru prejudiciile

suferite de persoanele persecutate de regimurile respective, în perioada

arătată, din motive etnice.

Având în vedere că legiuitorul a

urmărit ca de aceste drepturi compensatorii să se bucure toate persoanele,

cetățeni români, care au avut de suferit consecințele persecuțiilor exercitate

din motive etnice, prin persoană persecutată trebuie înțeleasă atât persoana

care a suferit acele persecuții în mod nemijlocit, cât și acelea care au

suferit persecuțiile respective în mod indirect, prin consecințele care s-au

răsfrânt nemijlocit asupra lor.

Acesta este cazul copiilor care s-au

născut în perioada în care părinții lor s-au refugiat sau au fost strămutați,

ca urmare a unor persecuții din motive etnice și au suferit astfel, toate

consecințele nefavorabile ce au decurs din această situație.

Or, în cauză este de necontestat că reclamanta, care s-a

născut ulterior datei la care părinții săi au fost nevoiți să se refugieze din

localitatea de domiciliu, a suferit aceleași consecințe nefavorabile și

prejudicii pe care le-a suferit familia sa, ca urmare a persecuțiilor etnice

exercitate.

Faptul că legiuitorul a urmărit să

acorde drepturi compensatorii tuturor celor care au fost victimele și/sau au

avut de suferit ca urmare a persecuțiilor din motive etnice, rezultă și din împrejurarea

că astfel de drepturi au fost acordate prin art. 3 din O.G. nr. 105/1999, și

soțului supraviețuitor.

Deci, dacă legiuitorul a înțeles să

acorde o indemnizație lunară soțului supraviețuitor, care nu a suferit

persecuțiile și nici consecințele persecuțiilor din motive etnice, a fortiori

trebuie să beneficieze de aceleași drepturi compensatorii, copilul care fiind

născut în perioada refugiului, a suferit în mod direct toate consecințele

nefavorabile care s-au răsfrânt asupra familiei sale, ca urmare a persecuțiilor

etnice.

Având în vedere considerentele de mai

sus, care justifică pe deplin soluția de admitere a acțiunii, motivele de

recurs sunt neîntemeiate, acesta urmând să fie respins ca atare, conform art. 318

alin. (1) teza a II-a C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Casa

Județeană de Pensii Cluj împotriva sentinței civile nr. 1013 din 10 septembrie

2003 a Curții de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ,

ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 22 aprilie 2004.