ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1556/2004

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea în contencios administrativ, reclamanta S.M. a solicitat în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Cluj, anularea hotărârii nr. 10699 din 13 iunie 2003, emisă de pârâtă și obligarea acesteia să-i acorde drepturile prevăzute de O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000. Motivându-și cererea, reclamanta a arătat că are calitatea de persoană refugiată, în sensul actelor normative menționate, fiind născută în timpul refugiului părinților săi. Curtea de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 1013 din 10 septembrie 2003, a admis acțiunea, a anulat hotărârea contestată și a obligat pârâta să-i recunoască reclamantei, calitatea de refugiată în perioada 18 iulie 1943 – 6 martie 1945 și să-i acorde drepturile bănești prevăzute de O.G.

nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare, începând cu data de 1 iunie 2003. Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că, dovedindu-se situația de refugiați a părinților reclamantei, aceasta fiind minoră, a avut aceeași situație, fiind exclusă manifestarea de voință la vârsta respectivă, în sensul alegerii unui alt domiciliu. S-a mai reținut că dispozițiile legale aplicabile persoanelor strămutate, nu prevăd înlăturarea persoanelor născute în refugiu, de la acordarea drepturilor bănești și că din motive de echitate, nu se justifică aplicarea unui tratament discriminatoriu, acestei categorii de persoane. Împotriva sentinței a declarat recurs, în termen legal, pârâta Casa Județeană de Pensii Cluj, solicitând modificarea acestei hotărâri, în sensul respingerii acțiunii reclamantei, ca nefondată, cu consecința menținerii actului administrativ contestat.

Recurenta a susținut, în esență, că, fiind născută în localitatea unde s-au refugiat părinții săi, reclamanta nu și-a schimbat domiciliul și nu a suferit persecuții din motive etnice. Că, printre categoriile, expres și limitativ prevăzute de lege, ca beneficiare ale drepturilor compensatorii, nu figurează și cea a persoanelor născute în refugiu, instanța fondului neputând adăuga la lege. Criticile formulate sunt neîntemeiate. Este necontestat că reclamanta s-a născut la data de 18 iulie 1943, în localitatea Suatu, județul Cluj, unde părinții săi s-au refugiat din localitatea de domiciliu - localitatea Jucu, județul Cluj, ca urmare a persecuțiilor exercitate din motive etnice în Ardealul de Nord, după data de 6 septembrie 1940. Potrivit art. 1 din O.G.

nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile acestui act normativ, persoana, cetățean român, care în perioada 6 septembrie 1940 – 6 martie 1945 a suferit persecuții etnice, aflându-se în una dintre cele 6 situații enumerate. Din interpretarea teleologică a prevederilor ordonanței, rezultă că atât obiectul, cât și scopul reglementării îl constituie acordarea unor drepturi compensatorii pentru prejudiciile suferite de persoanele persecutate de regimurile respective, în perioada arătată, din motive etnice.

Având în vedere că legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi compensatorii să se bucure toate persoanele, cetățeni români, care au avut de suferit consecințele persecuțiilor exercitate din motive etnice, prin persoană persecutată trebuie înțeleasă atât persoana care a suferit acele persecuții în mod nemijlocit, cât și acelea care au suferit persecuțiile respective în mod indirect, prin consecințele care s-au răsfrânt nemijlocit asupra lor. Acesta este cazul copiilor care s-au născut în perioada în care părinții lor s-au refugiat sau au fost strămutați, ca urmare a unor persecuții din motive etnice și au suferit astfel, toate consecințele nefavorabile ce au decurs din această situație.

Or, în cauză este de necontestat că reclamanta, care s-a născut ulterior datei la care părinții săi au fost nevoiți să se refugieze din localitatea de domiciliu, a suferit aceleași consecințe nefavorabile și prejudicii pe care le-a suferit familia sa, ca urmare a persecuțiilor etnice exercitate. Faptul că legiuitorul a urmărit să acorde drepturi compensatorii tuturor celor care au fost victimele și/sau au avut de suferit ca urmare a persecuțiilor din motive etnice, rezultă și din împrejurarea că astfel de drepturi au fost acordate prin art. 3 din O.G. nr. 105/1999, și soțului supraviețuitor.

Deci, dacă legiuitorul a înțeles să acorde o indemnizație lunară soțului supraviețuitor, care nu a suferit persecuțiile și nici consecințele persecuțiilor din motive etnice, a fortiori trebuie să beneficieze de aceleași drepturi compensatorii, copilul care fiind născut în perioada refugiului, a suferit în mod direct toate consecințele nefavorabile care s-au răsfrânt asupra familiei sale, ca urmare a persecuțiilor etnice. Având în vedere considerentele de mai sus, care justifică pe deplin soluția de admitere a acțiunii, motivele de recurs sunt neîntemeiate, acesta urmând să fie respins ca atare, conform art. 318 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Cluj împotriva sentinței civile nr. 1013 din 10 septembrie 2003 a Curții de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 22 aprilie 2004.