ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 494/2004

Asupra

recursului de față;

Din

examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

acțiunea înregistrată la data de 12 iunie 2003, reclamanta N.M.A. a solicitat,

în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Cluj, anularea hotărârii

nr. 9519 din 16 aprilie 2003 emisă de pârâtă și obligarea acesteia să-i acorde

drepturile prevăzute de O.G. nr.105/1999 aprobată prin Legea nr.189/2000.

Motivându-și

cererea, reclamanta a arătat că are calitatea de persoană refugiată, în sensul

actelor normative indicate, fiind născută în perioada refugiului părinților

săi.

Curtea

de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința

civilă nr. 827 din 10 iulie 2003, a admis acțiunea, a anulat hotărârea

contestată și a obligat pârâta să-i recunoască reclamantei calitatea de

refugiat în perioada 10 august 1943 – 6 martie 1945 și să-i acorde drepturile

bănești prevăzute de O.G. nr.105/1999 aprobată prin Legea nr.189/2000 cu

modificările ulterioare, începând cu data de 1 aprilie 2003.

Pentru

a hotărî astfel, prima instanță  a reținut că, în conformitate cu dispozițiile art.100

din Codul familiei și cu cele ale art. 14 alin. (1) din Decretul nr. 31/1954

reclamanta avea domiciliul părinților și că, pentru motive de echitate, nu se

justifică aplicarea unui tratament  discriminatoriu  copiilor născuți în timpul

refugiului părinților, mai ales că dispozițiile aplicabile persoanelor

strămutate (refugiate) nu prevăd în mod imperativ înlăturarea acestei categorii

de persoane de la acordarea drepturilor compensatorii.

Împotriva

sentinței a declarat recurs pârâta Casa Județeană de Pensii Cluj.

Din

analiza actelor și lucrărilor dosarului, se constată că hotărârea recurată i-a

fost comunicată pârâtei la data de 24 iulie 2003, și că aceasta a declarat

recurs la data de 12 august 2003.

Cum,

potrivit dispozițiilor art. 301 C. proc. civ., termenul de declarare a

recursului este de 15 zile de la data comunicării hotărârii ce se atacă,

rezultă că recursul a fost promovat cu depășirea acestui termen.

Având

în vedere natura imperativă a termenului fix prevăzut de legea procesuală

pentru exercitarea unui drept, reiese că nerespectarea acestuia atrage

sancțiunea decăderii, în conformitate cu dispozițiile art. 103 alin. (1) teza 1

C. proc. civ.

Constatând

că recursul nu a fost declarat în termenul imperativ prevăzut de art. 301 C.

proc. civ., că recurenta nu a dovedit că a fost împiedicată în exercitarea în

termen a căii de atac printr-o împrejurare mai presus de voința sa, Curtea

urmează să dea eficiență prevederilor legale sancționatorii mai sus indicate și

să dispună în sensul respingerii recursului ca tardiv formulat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge

recursul declarat de pârâta Casa Județeană de Pensii Cluj împotriva sentinței

civile nr. 827 din 10 iulie 2003 a Curții de Apel Cluj, secția comercială și de

contencios administrativ, ca fiind tardiv formulat.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 6 februarie 2004.