ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 328/2004

Asupra

recursului de față;

Din

examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

acțiunea formulată la data de 10 iunie 2003 și înregistrată la Curtea de Apel

Cluj, secția comercială și de contencios administrativ sub nr. 3764/2003,

reclamanta O.M.I.  a solicitat ca în contradictoriu cu Casa Județeană de Pensii

Cluj să se dispună anularea Hotărârii nr.9557 din 16 aprilie 2003 și obligarea

pârâtei la emiterea unei noi hotărâri prin care să-i recunoască și să-i acorde

drepturile prevăzute de O.G. nr.105/1999 aprobată prin Legea nr.189/2000 cu

modificările ulterioare.

În

promovarea acțiunii reclamanta a menținut că părinții săi s-au refugiat în anul

1940 din Cluj la Sibiu, revenind la Cluj în luna mai 1945, având statut de

refugiați, iar la data de 20 iunie 1942 s-a născut reclamanta.

Deși nu

au contestat calitatea de refugiat a părinților, pârâta a refuzat să-i

recunoască reclamantei calitatea de refugiat, a mai susținut reclamanta în

acțiune.

Curtea

de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ prin sentința

nr. 822 din 10 iulie 2003 a admis acțiunea, a dispus anularea Hotărârii nr.

9557 din 16 aprilie 2003 și a obligat pe pârâtă să emită o hotârâre prin care

să-i recunoască reclamantei calitatea de refugiat în perioada 20 iunie 1942 – 6

martie 1945 și să-i acorde drepturile legale.

Pentru

a se pronunța instanța de fond sesizată cu aplicarea acțiunii a reținut în

esență că nu se poate aplica un regim discriminatoriu între părinți și copii,

aceștia din urmă având de îndurat aceleași suferințe și greutăți ca părinții în

perioada de refugiu.

Împotriva

acestei hotărâri a declarat recurs pârâta Casa de Pensii a Cluj, criticând

sentința ca fiind nelegală, instanța interpretând și aplicând greșit legea.

Recursul

este nefondat.

În

conformitate cu privederile O.G. nr. 105/1999 aprobată prin Legea nr. 189/2000

cu modificările ulterioare, acordarea drepturilor compensatorii pentru

persoanele care au avut de suferit persecuții pe motive etnice, se cuvin

tuturor celor care îndeplinesc condițiile legii, indiferent de vârsta care a

avut-o la data persecuțiilor.

A

exclude de la beneficiul legii copii născuți în perioada de refugiu, așa cum

pretinde pârâta recurentă față de situația reclamantei intimate care s-a născut

în refugiu la 20 iunie 1942, care au avut de suferit alături de părinții lor,

înseamnă a acepta o discriminare ce nu este în concordanță cu spiritul și

scopul urmărit de această lege cu caracter reparator.

Așa

fiind, reclamanta nu poate avea decât calitatea părinților săi, calitate ce îi

dă dreptul și dă măsurile reparatorii prevăzute de actul normativ incident

cauzei.

Înalta Curte constată că recursul este

nefondat, în consecință urmează a fi respins ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge

recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Cluj împotriva sentinței civile

nr. 822 din 10 iulie 2003 a Curții de Apel Cluj, secția comercială și de

contencios administrativ, ca nefondat.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 29 ianuarie 2004.