ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3825/2006

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe

calea contenciosului administrativ, la data de 20 martie 2006, reclamanta S.M.

a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Cluj, să se

dispună anularea hotărârii nr. 19172 din 18 noiembrie 2005, emisă de pârâtă,

care să fie obligată să-i acorde drepturile prevăzute de O.G. nr. 105/1999,

aprobată prin Legea nr. 189/2000.

În motivarea acțiunii,

reclamanta a arătat, în esență, că în mod greșit pârâta i-a respins cererea de

recunoaștere a calității de beneficiar al Legii nr. 189/2000, sub motivarea că,

întrucât nu era născută la data strămutării mamei sale, nu și-a schimbat

domiciliul și nu poate beneficia de drepturile acordate în temeiul actului

normativ menționat.

Prin sentința civilă nr. 192

din 17 aprilie 2006, Curtea de Apel Cluj, secția comercială, de contencios

administrativ și fiscal, a admis acțiunea reclamantei S.M., a anulat hotărârea nr.

19172 din 18 noiembrie 2005, emisă de pârâta Casa Județeană de Pensii Cluj, pe

care a obligat-o să recunoască reclamantei, calitatea de refugiată în perioada 1

aprilie 1943 - 6 martie 1945 și să-i acorde drepturile bănești prevăzute de O.G.

nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare,

începând cu data de 1 septembrie 2005.

Pentru a pronunța o asemenea

soluție, instanța de fond a reținut că, prin materialul probator administrat,

reclamanta a făcut dovada refugiului familiei sale în orașul Turda, unde reclamanta

s-a născut la data de 1 aprilie 1943. Totodată, s-a reținut că domiciliul

minorilor este același cu cel al părinților, neputându-se aplica un regim

discriminator minorilor născuți pe timpul refugiului părinților.

Împotriva sentinței

pronunțate de Curtea de Apel Cluj a declarat recurs, pârâta Casa Județeană de

Pensii Cluj.

În esență, se susține că,

întrucât nu era născută la data strămutării părinților săi și nu avea un

domiciliu de unde să fie strămutată în altă localitate, reclamanta nu poate

beneficia de drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000.

Recursul este nefondat,

pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Conform art. 1 din O.G. nr. 105/1999,

aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare, beneficiază de

prevederile ordonanței persoana, cetățean român, care, în perioada regimurilor

instaurate în perioada 6 septembrie 1940 - 6 martie 1945, a avut de suferit persecuții pe motive etnice, printre situațiile prevăzute de lege fiind și

aceea a strămutării în altă localitate decât cea de domiciliu [art. 1 lit. c)].

Prin Normele de aplicare a ordonanței,

aprobate prin H.G. nr. 127/2002, persoanelor strămutate în altă localitate

decât cea de domiciliu le-au fost asimilate și cele expulzate, refugiate,

precum și cele care au făcut obiectul unui schimb de populație, ca urmare a

unui tratat bilateral.

Materialul probator

administrat în cauză evidențiază cu claritate că reclamanta a făcut dovada că

s-a născut în orașul Turda, la data de 1 aprilie 1943, pe timpul refugiului

mamei sale.

Având în vedere că

legiuitorul a urmărit ca de drepturile compensatorii prevăzute de Legea nr. 189/2000

să se bucure toate persoanele, cetățeni români, care au avut de suferit

consecințele persecuțiilor exercitate din motive etnice, prin persoană

persecutată trebuie înțeleasă atât persoana care a suferit persecuțiile respective

în mod nemijlocit, cât și acelea care au îndurat persecuțiile în mod indirect,

prin consecințele care s-au răsfrânt asupra lor.

Acesta este cazul copiilor

care s-au născut în perioada în care părinții lor s-au refugiat ori au fost

strămutați, ca urmare a unor persecuții din motive etnice și au suferit, astfel,

toate consecințele nefavorabile care au decurs din această situație.

Reclamanta, care s-a născut

ulterior datei la care părinții săi au fost nevoiți să se refugieze din

localitatea de domiciliu, a suportat aceleași consecințe nefavorabile și

prejudicii pe care le-a cunoscut familia, ca urmare a persecuțiilor etnice

exercitate.

Dacă legiuitorul a înțeles

să acorde o indemnizație lunară, soțului supraviețuitor al persoanei strămutate,

așa cum prevăd dispozițiile art. 3 din O.G. nr. 105/1999,

a fortiori

trebuie

să beneficieze de drepturile compensatorii acordate, și copilul născut în

perioada de strămutare a părinților.

Rezultă că soluția

pronunțată de instanța de fond este legală și temeinică, urmând a se respinge

recursul declarat, ca nefondat, în baza dispozițiilor art. 312 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Casa

Județeană de Pensii Cluj împotriva sentinței civile nr. 192 din 17 aprilie 2006 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 7 noiembrie 2006.