ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1119/2005

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la 5 ianuarie 2003, reclamanta Ș.M. a solicitat anularea hotărârii nr. 10986 din 22 iulie 2003, emisă de Casa Județeană de Pensii Cluj și obligarea pârâtei să-i acorde drepturile prevăzute de O.G.

nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, întrucât are calitatea de persoană refugiată, în sensul actelor normative menționate, fiind născută în timpul refugiului părinților săi, la data de 11 iulie 1943. Curtea de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 112 din 21 ianuarie 2004, a admis acțiunea reclamantei Ș.M., a dispus anularea hotărârii nr. 10986 din 22 iulie 2003, emisă de pârâtă, obligând-o să recunoască reclamantei, statutul de persoană refugiată, pentru perioada 11 iulie 1943 - 6 martie 1945 și să-i acorde drepturile corespunzătoare, începând cu 1 iulie 2003. Pentru a hotărî astfel, a reținut că reclamanta s-a născut în perioada în care părinții săi s-au aflat în refugiu și a suferit în aceiași măsură, prejudicii, iar din motive de echitate nu se justifică aplicarea unui tratament discriminatoriu, minorilor refugiați împreună cu părinții sau născuți în refugiu, statul având îndatorirea de protecție și sprijin în mod egal, tuturor cetățenilor săi.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, pârâta Casa Județeană de Pensii Cluj, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. Recurenta a susținut în esență că Legea nr. 189/2000 și H.G. nr. 127/2002 prevăd în mod expres și limitativ, categoriile de persoane care beneficiază de aceste drepturi, iar reclamanta nu intră în vreuna din aceste categorii. Recursul este nefondat pentru următoarele considerente. Este incontestabil că reclamanta s-a născut la data de 11 iulie 1943, în localitatea de refugiu, din părinți care s-au refugiat anterior nașterii în această localitate. Potrivit prevederilor art. 1 din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile acestui act normativ, persoana, cetățean român, care în perioada 6 septembrie 1940 - 6 martie 1945, a suferit persecuții etnice, aflându-se în una din cele 6 situații enumerate în dispozițiile normative menționate.

Din interpretarea teleologică a prevederilor ordonanței, rezultă că atât obiectul, cât și scopul reglementării îl constituie acordarea unor drepturi compensatorii pentru prejudiciile suferite de persoanele persecutate de regimurile respective, din motive etnice, în perioada arătată. Având în vedere că legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi compensatorii să se bucure toate persoanele, cetățeni români, care au avut de suferit consecințele persecuțiilor exercitate din motive etnice, prin persoane persecutate trebuie înțeles atât persoanele care au suferit acele persecuții în mod nemijlocit, cât și acelea care au suferit persecuțiile respective în mod indirect, prin consecințele care s-au răsfrânt nemijlocit asupra lor.

Acesta este cazul copiilor care s-au născut în perioada în care părinții lor s-au refugiat sau au fost strămutați, ca urmare a unor persecuții din motive etnice și au suferit, astfel, toate consecințele nefavorabile care au decurs din această situație. În cauză este necontestat că reclamanta, care s-a născut ulterior datei la care părinții săi au fost nevoiți să se refugieze din localitatea de domiciliu, a suferit aceleași prejudicii pe care le-a suferit și familia sa, ca urmare a persecuțiilor etnice exercitate. Față de considerentele mai sus expuse, recursul declarat se vădește nefondat și urmează a fi respins ca atare, menținându-se sentința criticată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Cluj împotriva sentinței civile nr. 112 din 21 ianuarie 2004, a Curții de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 22 februarie 2005.