ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1117/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată

pe calea contenciosului administrativ, la 5 ianuarie 2003, reclamanta M.V. a

solicitat anularea hotărârii nr. 12694 din 25 noiembrie 2003, emisă de Casa

Județeană de Pensii Cluj și obligarea pârâtei să-i acorde drepturile prevăzute

de O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, întrucât are calitatea

de persoană refugiată, în sensul actelor normative menționate, fiind născută în

refugiu, la data de 2 mai 1943.

Curtea de Apel Cluj, secția

comercială și de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 117 din 21

ianuarie 2004, a admis acțiunea formulată de M.V., a anulat hotărârea nr. 12694

din 25 noiembrie 2003, emisă de Casa Județeană de Pensii Cluj, obligând pârâta

să-i recunoască reclamantei, calitatea de persoană refugiată pentru perioada 2

mai 1943 - 6 martie 1945 și să-i acorde drepturile corespunzătoare, începând cu

1 decembrie 2003.

Pentru a hotărî astfel,

prima instanță a reținut că din dovezile depuse, rezultă că reclamanta s-a

născut în perioada în care părinții s-au aflat în refugiu (2 mai 1943) și

pentru minoră era exclus alt domiciliu, decât cel al părinților, statul având

îndatorirea de protecție și sprijin în mod egal, a tuturor cetățenilor săi.

Împotriva acestei hotărâri a

declarat recurs, pârâta Casa Județeană de Pensii Cluj, criticând-o pentru

nelegalitate și netemeinicie.

Recurenta a susținut în

esență că Legea nr. 189/2000 și H.G. nr. 127/2002 prevăd în mod expres și

limitativ, categoriile de persoane care beneficiază de aceste drepturi, iar

reclamanta nu intră în nici una dintre aceste categorii.

A mai arătat că reclamanta

nu și-a schimbat domiciliul din cauza persecuțiilor etnice, fiind născută în

localitatea Vaslui, care aparținea Statului Român și ca atare, nu este

îndreptățită la acordarea drepturilor prevăzute de că Legea nr. 189/2000.

Recursul este nefondat

pentru următoarele considerente:

Este incontestabil că reclamanta

s-a născut la data de 2 mai 1943, în localitatea Vaslui, din părinți care s-au

refugiat anterior, în această localitate.

Potrivit dispozițiilor art. 1

din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de

prevederile prezentei ordonanțe, persoana, cetățean român, care, în perioada

regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie

1945, a suferit persecuții etnice, aflându-se în una dintre cele 6 situații

enumerate.

Din interpretarea

teleologică a prevederilor ordonanței, rezultă că atât obiectul, cât și scopul

reglementării îl constituie acordarea unor drepturi compensatorii pentru

prejudiciile suferite de persoanele persecutate de regimurile respective, în

perioada arătată, din motive etnice.

Având în vedere că

legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi compensatorii să se bucure toate

persoanele, cetățeni români, care au avut de suferit consecințele persecuțiilor

exercitate din motive etnice, prin persoană persecutată trebuie înțeleasă atât persoana

care a suferit acele persecuții în mod nemijlocit, cât și acelea care au

suferit persecuțiile respective în mod indirect, prin consecințele care s-au

răsfrânt nemijlocit asupra lor.

Acesta este cazul copiilor

care s-au născut în perioada în care părinții lor s-au refugiat sau au fost

strămutați, ca urmare a unor persecuții din motive etnice și au suferit, astfel,

toate consecințele nefavorabile ce au decurs din această situație.

Or, în cauză este

necontestat că reclamanta, care s-a născut ulterior datei la care părinții săi

au fost nevoiți să se refugieze din localitatea de domiciliu, a suferit

aceleași consecințe nefavorabile și prejudicii pe care le-a suferit familia sa,

ca urmare a persecuțiilor etnice exercitate.

Ca atare, instanța de fond a

reținut corect situația de fapt și a interpretat judicios dispozițiile legale

aplicabile. Pe cale de consecință, recursul declarat de pârâtă este nefondat și

va fi respins ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de Casa Județeană de Pensii Cluj împotriva sentinței civile nr. 117 din 21

ianuarie 2004, a Curții de Apel Cluj, secția comercială și de contencios

administrativ, ca nefondat.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 22 februarie 2005.