ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1117/2005

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe calea contenciosului administrativ, la 5 ianuarie 2003, reclamanta M.V. a solicitat anularea hotărârii nr. 12694 din 25 noiembrie 2003, emisă de Casa Județeană de Pensii Cluj și obligarea pârâtei să-i acorde drepturile prevăzute de O.G.

nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, întrucât are calitatea de persoană refugiată, în sensul actelor normative menționate, fiind născută în refugiu, la data de 2 mai 1943. Curtea de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 117 din 21 ianuarie 2004, a admis acțiunea formulată de M.V., a anulat hotărârea nr. 12694 din 25 noiembrie 2003, emisă de Casa Județeană de Pensii Cluj, obligând pârâta să-i recunoască reclamantei, calitatea de persoană refugiată pentru perioada 2 mai 1943 - 6 martie 1945 și să-i acorde drepturile corespunzătoare, începând cu 1 decembrie 2003. Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că din dovezile depuse, rezultă că reclamanta s-a născut în perioada în care părinții s-au aflat în refugiu (2 mai 1943) și pentru minoră era exclus alt domiciliu, decât cel al părinților, statul având îndatorirea de protecție și sprijin în mod egal, a tuturor cetățenilor săi.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, pârâta Casa Județeană de Pensii Cluj, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. Recurenta a susținut în esență că Legea nr. 189/2000 și H.G. nr. 127/2002 prevăd în mod expres și limitativ, categoriile de persoane care beneficiază de aceste drepturi, iar reclamanta nu intră în nici una dintre aceste categorii. A mai arătat că reclamanta nu și-a schimbat domiciliul din cauza persecuțiilor etnice, fiind născută în localitatea Vaslui, care aparținea Statului Român și ca atare, nu este îndreptățită la acordarea drepturilor prevăzute de că Legea nr. 189/2000. Recursul este nefondat pentru următoarele considerente: Este incontestabil că reclamanta s-a născut la data de 2 mai 1943, în localitatea Vaslui, din părinți care s-au refugiat anterior, în această localitate.

Potrivit dispozițiilor art. 1 din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile prezentei ordonanțe, persoana, cetățean român, care, în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a suferit persecuții etnice, aflându-se în una dintre cele 6 situații enumerate. Din interpretarea teleologică a prevederilor ordonanței, rezultă că atât obiectul, cât și scopul reglementării îl constituie acordarea unor drepturi compensatorii pentru prejudiciile suferite de persoanele persecutate de regimurile respective, în perioada arătată, din motive etnice.

Având în vedere că legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi compensatorii să se bucure toate persoanele, cetățeni români, care au avut de suferit consecințele persecuțiilor exercitate din motive etnice, prin persoană persecutată trebuie înțeleasă atât persoana care a suferit acele persecuții în mod nemijlocit, cât și acelea care au suferit persecuțiile respective în mod indirect, prin consecințele care s-au răsfrânt nemijlocit asupra lor. Acesta este cazul copiilor care s-au născut în perioada în care părinții lor s-au refugiat sau au fost strămutați, ca urmare a unor persecuții din motive etnice și au suferit, astfel, toate consecințele nefavorabile ce au decurs din această situație.

Or, în cauză este necontestat că reclamanta, care s-a născut ulterior datei la care părinții săi au fost nevoiți să se refugieze din localitatea de domiciliu, a suferit aceleași consecințe nefavorabile și prejudicii pe care le-a suferit familia sa, ca urmare a persecuțiilor etnice exercitate. Ca atare, instanța de fond a reținut corect situația de fapt și a interpretat judicios dispozițiile legale aplicabile. Pe cale de consecință, recursul declarat de pârâtă este nefondat și va fi respins ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Cluj împotriva sentinței civile nr. 117 din 21 ianuarie 2004, a Curții de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 22 februarie 2005.