ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2137/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Reclamanta E.M. a chemat în

judecată Casa Județeană de Pensii Cluj, solicitând instanței ca în

contradictoriu cu aceasta și pe calea contenciosului administrativ, să dispună

anularea hotărârii nr. 14109 din 8 aprilie 2004, emisă de pârâtă, cu consecința

obligării ei la acordarea drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000.

În motivarea acțiunii,

reclamanta a arătat că hotărârea a cărei anulare o solicită, este nelegală,

întrucât ignoră calitatea sa de refugiată, deși a fost născută în refugiu, iar

părinților săi le-a fost recunoscută această calitate.

Curtea de Apel Cluj, secția

comercială și de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 674 din 20

mai 2004, a admis acțiunea reclamantei, dispunând anularea hotărârii nr. 14109

din 8 aprilie 2004 și pe cale de consecință, obligarea pârâtei să-i recunoască

calitatea de refugiată în perioada 27 noiembrie 1943 - 6 martie 1945 și să i se

acorde drepturile bănești prevăzute de O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr.

189/2000, cu modificările ulterioare, începând cu data de 1 ianuarie 2004.

Pentru a pronunța această

soluție, instanța a reținut că de prevederile Legii nr. 189/2000 beneficiază și

copii minori ai persoanelor refugiate, născuți în refugiu, întrucât, dacă legiuitorul

nu ar fi dorit acest lucru, ar fi prevăzut-o în mod expres.

Împotriva acestei sentințe,

considerată nelegală și netemeinică, a declarat recurs, Casa Județeană de

Pensii Cluj, susținând, în esență, că reclamanta nu și-a schimbat domiciliul și

nici nu a suferit persecuții din motive etnice, condiții obligatorii de

încadrare în categoria persoanelor refugiate.

Recursul este nefondat.

În fapt prin hotărârea nr. 14109

din 8 aprilie 2004, pârâta a respins cererea reclamantei, de acordare a

drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000, cu motivarea că reclamanta E.M. nu

era născută la data strămutării părinților și nu avea un domiciliu de unde să

fi fost strămutată.

Potrivit prevederilor art. 1

din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de

prevederile acestui act normativ, persoana, cetățean român, care, în perioada

regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie

1945, a suferit persecuții etnice, aflându-se în una din cele șase situații enumerate.

Din interpretarea acestor

prevederi rezultă că atât obiectul, cât și scopul reglementării îl constituie

acordarea unor drepturi compensatorii pentru prejudiciile suferite de

persoanele persecutate de regimurile respective, în perioada arătată, din

motive etnice.

Ceea ce reglementează legea

este, deci, stabilirea, determinarea situației de obligare să își părăsească

domiciliul, de către regimul instaurat după septembrie 1940. Nu se poate

susține că dacă în timpul refugiului s-a născut un copil, acesta nu beneficiază

de drepturile părinților, pentru că este evident că și minorul a avut de

îndurat aceleași suferințe și neajunsuri, ca părinții săi, obligați să își

părăsească domiciliul.

În raport cu aceste

considerații, reclamanta a făcut dovada că a fost născută în timpul refugiului,

în localitatea în care părinții săi au fost refugiați încă din anul 1941.

De altfel, așa cum corect a

reținut și instanța de fond, nici legiuitorul nu a dorit înlăturarea acestor

persoane de la aplicarea legii, întrucât nu le-a inclus în categoria

excepțiilor menționate expres.

Față de cele ce preced, se

constată că instanța de fond a făcut o judicioasă și corectă aplicare a Legii nr.

189/2000, pronunțând o sentință temeinică și legală.

Examinând și din oficiu

hotărârea atacată sub toate aspectele de legalitate și temeinicie și

neconstatându-se existența niciunui motiv de casare, recursul declarat de Casa

Județeană de Pensii Cluj urmează a fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de Casa Județeană de Pensii Cluj împotriva sentinței civile nr. 674 din 20 mai

2004 a Curții de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ,

ca nefondat.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 31 martie 2005.