ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2138/2005

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamanta A.G. a chemat în judecată Casa Județeană de Pensii Cluj, solicitând instanței ca în contradictoriu cu aceasta, să dispună anularea hotărârii nr. 13465 din 16 aprilie 2004, în sensul de a fi obligată pârâta să-i acorde drepturile prevăzute de O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, întrucât are calitate de persoană refugiată, în sensul actelor normative menționate, fiind născută în refugiu. Curtea de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința nr. 726 din 27 mai 2004, a admis acțiunea reclamantei, dispunând anularea hotărârii nr. 13465 din 6 aprilie 2004, emisă de pârâtă.

Totodată, a obligat pârâta să-i recunoască calitatea de refugiată în perioada 12 aprilie 1944 - 6 martie 1945 și să-i acorde drepturile bănești prevăzute de O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare, începând cu data de 1 ianuarie 2004. De asemenea, a obligat pârâta și la 2.000.000 lei cheltuieli de judecată. Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut că dispozițiile legale aplicabile persoanelor strămutate nu prevăd în mod imperativ înlăturarea persoanelor născute în refugiu, de la acordarea drepturilor bănești. Împotriva acestei sentințe, considerată nelegală și netemeinică, a declarat recurs, Casa Județeană de Pensii Cluj care a susținut, în esență, că reclamanta a fost încadrată abuziv în categoria persoanelor refugiate, deoarece nu și-a schimbat domiciliul și nici nu a suferit persecuții din motive etnice.

Recursul este nefondat. Este incontestabil că reclamanta s-a născut din părinți refugiați, în localitatea de refugiu (Feleacu, județul Cluj), la data de 12 aprilie 1944. Potrivit prevederilor art. 1 din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile acestui act normativ, persoana, cetățean român, care, în perioada 6 septembrie 1940 - 6 martie 1945, a suferit persecuții etnice, aflându-se în una din cele 6 situații enumerate în dispozițiile normative menționate. Din interpretarea teleologică a prevederilor ordonanței rezultă că atât obiectul, cât și scopul reglementării îl constituie acordarea unor drepturi compensatorii pentru prejudiciile suferite de persoanele persecutate de regimurile respective, din motive etnice, în perioada arătată.

Având în vedere că legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi compensatorii să se bucure toate persoanele, cetățeni români, care au avut de suferit consecințele persecuțiilor exercitate din motive etnice, prin persoane persecutate trebuie înțeles atât persoanele care au suferit acele persecuții în mod nemijlocit, cât și acelea care au suferit persecuțiile respective în mod indirect, prin consecințele care s-au răsfrânt nemijlocit asupra lor. Acesta este cazul copiilor care s-au născut în perioada în care părinții lor s-au refugiat sau au fost strămutați, ca urmare a unor persecuții din motive etnice și au suferit, astfel, toate consecințele nefavorabile care au decurs din această situație. În cauză, în mod corect instanța a stabilit că reclamanta are calitate de refugiată pentru perioada cuprinsă între data nașterii, 12 aprilie 1944 și data încetării refugiului, acordându-i drepturile prevăzute de O.G.

nr. 105/1999, începând cu data de 1 ianuarie 2004. Față de considerentele mai sus expuse, recursul declarat se vădește nefondat și urmează a fi respins ca atare, menținându-se sentința criticată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Cluj împotriva sentinței civile nr. 726 din 27 mai 2004 a Curții de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 31 martie 2005.