ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2138/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Reclamanta A.G. a chemat în

judecată Casa Județeană de Pensii Cluj, solicitând instanței ca în

contradictoriu cu aceasta, să dispună anularea hotărârii nr. 13465 din 16

aprilie 2004, în sensul de a fi obligată pârâta să-i acorde drepturile prevăzute

de O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, întrucât are calitate

de persoană refugiată, în sensul actelor normative menționate, fiind născută în

refugiu.

Curtea de Apel Cluj, secția

comercială și de contencios administrativ, prin sentința nr. 726 din 27 mai

2004, a admis acțiunea reclamantei, dispunând anularea hotărârii nr. 13465 din

6 aprilie 2004, emisă de pârâtă.

Totodată, a obligat pârâta

să-i recunoască calitatea de refugiată în perioada 12 aprilie 1944 - 6 martie

1945 și să-i acorde drepturile bănești prevăzute de O.G. nr. 105/1999, aprobată

prin Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare, începând cu data de 1

ianuarie 2004. De asemenea, a obligat pârâta și la 2.000.000 lei cheltuieli de

judecată.

Pentru a pronunța această

sentință, instanța a reținut că dispozițiile legale aplicabile persoanelor

strămutate nu prevăd în mod imperativ înlăturarea persoanelor născute în

refugiu, de la acordarea drepturilor bănești.

Împotriva acestei sentințe,

considerată nelegală și netemeinică, a declarat recurs, Casa Județeană de

Pensii Cluj care a susținut, în esență, că reclamanta a fost încadrată abuziv

în categoria persoanelor refugiate, deoarece nu și-a schimbat domiciliul și

nici nu a suferit persecuții din motive etnice.

Recursul este nefondat.

Este incontestabil că

reclamanta s-a născut din părinți refugiați, în localitatea de refugiu

(Feleacu, județul Cluj), la data de 12 aprilie 1944.

Potrivit prevederilor art. 1

din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de

prevederile acestui act normativ, persoana, cetățean român, care, în perioada 6

septembrie 1940 - 6 martie 1945, a suferit persecuții etnice, aflându-se în una

din cele 6 situații enumerate în dispozițiile normative menționate.

Din interpretarea

teleologică a prevederilor ordonanței rezultă că atât obiectul, cât și scopul

reglementării îl constituie acordarea unor drepturi compensatorii pentru

prejudiciile suferite de persoanele persecutate de regimurile respective, din

motive etnice, în perioada arătată.

Având în vedere că

legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi compensatorii să se bucure toate

persoanele, cetățeni români, care au avut de suferit consecințele persecuțiilor

exercitate din motive etnice, prin persoane persecutate trebuie înțeles atât

persoanele care au suferit acele persecuții în mod nemijlocit, cât și acelea

care au suferit persecuțiile respective în mod indirect, prin consecințele care

s-au răsfrânt nemijlocit asupra lor.

Acesta este cazul copiilor

care s-au născut în perioada în care părinții lor s-au refugiat sau au fost

strămutați, ca urmare a unor persecuții din motive etnice și au suferit, astfel,

toate consecințele nefavorabile care au decurs din această situație.

În cauză, în mod corect

instanța a stabilit că reclamanta are calitate de refugiată pentru perioada

cuprinsă între data nașterii, 12 aprilie 1944 și data încetării refugiului,

acordându-i drepturile prevăzute de O.G. nr. 105/1999, începând cu data de 1

ianuarie 2004.

Față de considerentele mai

sus expuse, recursul declarat se vădește nefondat și urmează a fi respins ca

atare, menținându-se sentința criticată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de Casa Județeană de Pensii Cluj împotriva sentinței civile nr. 726 din 27 mai

2004 a Curții de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ,

ca nefondat.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 31 martie 2005.