ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1010/2006

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la 5 august 2005, la Curtea de Apel Cluj, reclamantul M.G.M. a solicitat, în contradictoriu cu Casa Județeană de Pensii Cluj, anularea hotărârii nr. 174700 din 18 mai 2005, emisă de pârâtă și recunoașterea calității de beneficiar al Legii nr. 189/2000. Curtea de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 627 din 10 octombrie 2005, a admis acțiunea, a anulat hotărârea contestată și a obligat pârâta, să emită o nouă hotărâre, prin care să-i recunoască reclamantului, drepturile solicitate, pentru perioada 23 noiembrie 1943 - 6 martie 1945, începând cu data de 1 aprilie 2005. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că probele administrate în cauză fac dovada că reclamantul s-a născut în localitatea în care părinții săi au fost refugiați.

În raport cu această situație de fapt, în baza dispozițiilor art. 1 din Legea nr. 189/2000, coroborat cu prevederile art. 100 C. fam., instanța a concluzionat că beneficiază de dispozițiile legii sus menționate, și copiii născuți în timpul refugiului părinților, atâta vreme, cât au suportat același privațiuni și în condițiile în care nu au fost exceptate expres prin lege. Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat recurs, pârâta Casa Județeană de Pensii Cluj, invocând greșita aplicare a dispozițiilor legii și susținând că reclamantul nu se află în situația unei persoane care și-a schimbat domiciliul, ca urmare a persecuției etnice suferite, prin urmare nu îndeplinește cerința imperativă a Legii nr. 189/2000.

S-a mai susținut că textul legii enumeră expres și limitativ categoriile de beneficiari ai drepturilor acordate prin acest act normativ, iar copiii născuți în timpul refugiului nu sunt cuprinși în această enumerare. Recursul este nefondat și urmează a fi respins, pentru următoarele considerente. Potrivit dispozițiilor art. 1 din Legii nr. 189/2000 beneficiază de drepturile acordate prin acest act normativ, printre alte categorii, persoana, cetățean român, care, în perioada 6 septembrie 1940 - 6 martie 1945, a suferit persecuții etnice, fiind strămutată, expulzată sau refugiată în altă localitate. Textele legale au avut în vedere persecuția etnică suferită de cetățenii români, fără a face distincție între părinți și copii născuții înainte sau în timpul refugiului.

Așa fiind, instanța de fond a apreciat în mod judicios ca fiind îndeplinite în cauză condițiile Legii nr. 189/2000, pentru că de la data nașterii sale, intimatul-reclamant a suportat consecințele materiale și morale vătămătoare ale refugiului, ca și părinții săi, dobândind, astfel, același statut de refugiat. Față de aceste considerente și constatând că, potrivit art. 304 și 304 1 C. proc. civ., nu există motive de casare sau modificare a hotărârii pronunțate de instanța de fond, Curtea va respinge, ca nefondat, prezentul recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Cluj împotriva sentinței civile nr. 627 din 10 octombrie 2005 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 23 martie 2006.