ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3888/2006

Asupra recursului de față,

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 177

din 31 martie 2006, Curtea de Apel Cluj, secția comercială, de contencios

administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată de reclamantul R.G., a

dispus anularea hotărârii nr. 19296 din 7 decembrie 2005, emisă de pârâta Casa

Județeană de Pensii Cluj și a obligat-o pe aceasta să-i recunoască

reclamantului, calitatea de refugiat în perioada 9 noiembrie 1943 - 6 martie

1945 și să-i acorde drepturile bănești prevăzute de O.G. nr. 105/1999, aprobată

prin Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare, începând cu data de 1 mai

2005.

Pentru a hotărî astfel, a

reținut că din probele administrate în cauză, rezultă că reclamantul a făcut

dovada că s-a născut în timpul refugiului părinților săi din localitatea de

domiciliu, în localitatea București, din motive de persecuție etnică.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs, Casa Județeană de Pensii Cluj, criticând-o pentru nelegalitate

și netemeinicie.

În motivare, recurenta a

susținut că intimatul-reclamant nu face parte din categoria persoanelor care

beneficiază de prevederile Legii nr. 189/2000, întrucât acesta nu și-a schimbat

domiciliul din localitatea de domiciliu, într-o altă localitate, din motive de

persecuție etnică, așa cum prevăd expres și limitativ dispozițiile actului

normativ precizat anterior, ci acesta s-a născut într-o localitate în care

părinții săi au fost refugiați, localitate care aparținea Statului român.

Analizând motivele de recurs

și soluția instanței de fond, în raport cu probele administrate în cauză, cu

actele normative incidente cauzei, precum și cu dispozițiile art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat și va fi respins

pentru următoarele considerente.

Din declarațiile

autentificate ale martorilor R.V. și M.I. rezultă că aceștia cunosc

împrejurarea că în luna martie 1940, tatăl intimatului-reclamant a fost nevoit

să părăsească Ardealul de Nord, ocupat de către autoritățile hortiste și să

plece din localitatea de domiciliu, Dabaca, județul Cluj, în București unde s-a

căsătorit și la data de 9 noiembrie 1943 s-a născut R.G., în timpul refugiului din

motive de persecuție etnică.

Din fișa eliberată de către

Secretariatul de Stat al Românizării, Colonizării și Inventarului -

Comisariatul General al Refugiaților din Nordul Transilvaniei, rezultă că tatăl

intimatului, R.I., împreună cu soția R.M. și copiii V., G., M., Ș. și A., au

făcut parte din categoria refugiaților din localitatea Dabaca, județul Cluj.

Potrivit prevederilor art. 1

din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de

prevederile acestui act normativ, persoana, cetățean român, care în perioada 6

septembrie 1940 - 6 martie 1945, a suferit persecuții etnice, aflându-se în una

din situațiile enumerate în dispozițiile actelor normative menționate anterior.

Având în vedere că

legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi compensatorii să se bucure toate

persoanele, cetățeni români, care au avut de suferit consecințele persecuțiilor

exercitate din motive etnice, prin persoane persecutate trebuie înțeles atât

persoanele care au suferit acele persecuții în mod nemijlocit, cât și acelea

care au suferit persecuțiile respective în mod indirect, prin consecințele care

s-au răsfrânt nemijlocit asupra lor.

Acesta este cazul copiilor

care s-au născut în perioada în care părinții lor s-au refugiat sau au fost

strămutați, ca urmare a unor persecuții din motive etnice și au suferit, astfel,

toate consecințele nefavorabile care au decurs din această situație.

În cauză, este necontestat

că reclamantul, care s-a născut ulterior datei la care părinții săi au fost

nevoiți să se refugieze din localitatea de domiciliu, a suferit aceleași

prejudicii pe care le-a suferit și familia sa, ca urmare a persecuțiilor etnice

exercitate.

Față de considerentele mai

sus expuse, recursul declarat se vădește nefondat și, în temeiul dispozițiilor art.

312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., urmează a fi respins ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de Casa Județeană de Pensii Cluj împotriva sentinței nr. 177 din 31 martie 2006 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 9 noiembrie 2006.